Tabelul periodic al elementelor chimice

Tabelul periodic al elementelor chimice este o reprezentare sistematică a tuturor elementelor chimice cunoscute, organizate în funcție de numărul atomic crescător și de proprietățile lor chimice.

Tabelul periodic al elementelor chimice este o reprezentare sistematică a tuturor elementelor chimice cunoscute, organizate în funcție de numărul atomic crescător și de proprietățile lor chimice. Această organizare permite o înțelegere mai profundă a comportamentului elementelor și a modului în care acestea interacționează între ele. Un aspect crucial al tabelului periodic este conceptul de sarcină ionică, care se referă la sarcina electrică netă a unui atom atunci când acesta câștigă sau pierde electroni pentru a deveni un ion; Sarcina ionică este un factor esențial în determinarea modului în care atomii se leagă între ei și formează compuși chimici.

Cunoașterea sarcinilor ionice comune ale elementelor este esențială pentru o înțelegere aprofundată a chimiei. Această cunoaștere ne permite să prezicem formulele chimice ale compușilor, să înțelegem proprietățile lor și să interpretăm reacțiile chimice. De exemplu, cunoașterea faptului că sodiul (Na) formează ionul Na⁺, iar clorul (Cl) formează ionul Cl^– ne permite să prezicem formula chimică a clorurii de sodiu (NaCl), un compus ionic comun.

Tabelul periodic al elementelor chimice este o reprezentare sistematică a tuturor elementelor chimice cunoscute, organizate în funcție de numărul atomic crescător și de proprietățile lor chimice. Această organizare permite o înțelegere mai profundă a comportamentului elementelor și a modului în care acestea interacționează între ele. Un aspect crucial al tabelului periodic este conceptul de sarcină ionică, care se referă la sarcina electrică netă a unui atom atunci când acesta câștigă sau pierde electroni pentru a deveni un ion. Sarcina ionică este un factor esențial în determinarea modului în care atomii se leagă între ei și formează compuși chimici.

Cunoașterea sarcinilor ionice comune ale elementelor este esențială pentru o înțelegere aprofundată a chimiei. Această cunoaștere ne permite să prezicem formulele chimice ale compușilor, să înțelegem proprietățile lor și să interpretăm reacțiile chimice. De exemplu, cunoașterea faptului că sodiul (Na) formează ionul Na⁺, iar clorul (Cl) formează ionul Cl^– ne permite să prezicem formula chimică a clorurii de sodiu (NaCl), un compus ionic comun.

2.Proprietăți chimice

Proprietățile chimice ale unui element se referă la modul în care acesta reacționează cu alte elemente sau compuși. Aceste proprietăți sunt determinate de configurația electronică a atomului, în special de numărul și aranjamentul electronilor de valență. Un element poate fi clasificat ca metal, nemetal sau metaloid, în funcție de proprietățile sale chimice. Metalele au tendința de a pierde electroni și de a forma cationi, nemetalele au tendința de a câștiga electroni și de a forma anioni, iar metalloizii au proprietăți intermediare.

Tabelul periodic al elementelor chimice este o reprezentare sistematică a tuturor elementelor chimice cunoscute, organizate în funcție de numărul atomic crescător și de proprietățile lor chimice. Această organizare permite o înțelegere mai profundă a comportamentului elementelor și a modului în care acestea interacționează între ele. Un aspect crucial al tabelului periodic este conceptul de sarcină ionică, care se referă la sarcina electrică netă a unui atom atunci când acesta câștigă sau pierde electroni pentru a deveni un ion. Sarcina ionică este un factor esențial în determinarea modului în care atomii se leagă între ei și formează compuși chimici.

Cunoașterea sarcinilor ionice comune ale elementelor este esențială pentru o înțelegere aprofundată a chimiei. Această cunoaștere ne permite să prezicem formulele chimice ale compușilor, să înțelegem proprietățile lor și să interpretăm reacțiile chimice. De exemplu, cunoașterea faptului că sodiul (Na) formează ionul Na⁺, iar clorul (Cl) formează ionul Cl^– ne permite să prezicem formula chimică a clorurii de sodiu (NaCl), un compus ionic comun.

2.Proprietăți chimice

Proprietățile chimice ale unui element se referă la modul în care acesta reacționează cu alte elemente sau compuși. Aceste proprietăți sunt determinate de configurația electronică a atomului, în special de numărul și aranjamentul electronilor de valență. Un element poate fi clasificat ca metal, nemetal sau metaloid, în funcție de proprietățile sale chimice. Metalele au tendința de a pierde electroni și de a forma cationi, nemetalele au tendința de a câștiga electroni și de a forma anioni, iar metalloizii au proprietăți intermediare. De exemplu, sodiul (Na) este un metal alcalin care are tendința de a pierde un electron pentru a forma ionul Na⁺, în timp ce clorul (Cl) este un halogen care are tendința de a câștiga un electron pentru a forma ionul Cl^–.

2.Proprietăți fizice

Proprietățile fizice ale unui element se referă la caracteristicile sale observabile, cum ar fi culoarea, punctul de topire, punctul de fierbere, densitatea și conductivitatea electrică. Aceste proprietăți sunt determinate de structura și aranjamentul atomilor în elementul respectiv.

Tabelul periodic al elementelor chimice este o reprezentare sistematică a tuturor elementelor chimice cunoscute, organizate în funcție de numărul atomic crescător și de proprietățile lor chimice. Această organizare permite o înțelegere mai profundă a comportamentului elementelor și a modului în care acestea interacționează între ele. Un aspect crucial al tabelului periodic este conceptul de sarcină ionică, care se referă la sarcina electrică netă a unui atom atunci când acesta câștigă sau pierde electroni pentru a deveni un ion. Sarcina ionică este un factor esențial în determinarea modului în care atomii se leagă între ei și formează compuși chimici.

Cunoașterea sarcinilor ionice comune ale elementelor este esențială pentru o înțelegere aprofundată a chimiei. Această cunoaștere ne permite să prezicem formulele chimice ale compușilor, să înțelegem proprietățile lor și să interpretăm reacțiile chimice. De exemplu, cunoașterea faptului că sodiul (Na) formează ionul Na⁺, iar clorul (Cl) formează ionul Cl^– ne permite să prezicem formula chimică a clorurii de sodiu (NaCl), un compus ionic comun.

2.Proprietăți chimice

Proprietățile chimice ale unui element se referă la modul în care acesta reacționează cu alte elemente sau compuși. Aceste proprietăți sunt determinate de configurația electronică a atomului, în special de numărul și aranjamentul electronilor de valență. Un element poate fi clasificat ca metal, nemetal sau metaloid, în funcție de proprietățile sale chimice. Metalele au tendința de a pierde electroni și de a forma cationi, nemetalele au tendința de a câștiga electroni și de a forma anioni, iar metalloizii au proprietăți intermediare. De exemplu, sodiul (Na) este un metal alcalin care are tendința de a pierde un electron pentru a forma ionul Na⁺, în timp ce clorul (Cl) este un halogen care are tendința de a câștiga un electron pentru a forma ionul Cl^–.

2.Proprietăți fizice

Proprietățile fizice ale unui element se referă la caracteristicile sale observabile, cum ar fi culoarea, punctul de topire, punctul de fierbere, densitatea și conductivitatea electrică. Aceste proprietăți sunt determinate de structura și aranjamentul atomilor în elementul respectiv. De exemplu, aurul (Au) este un metal galben strălucitor cu un punct de topire ridicat, în timp ce oxigenul (O) este un gaz incolor și inodor. Proprietățile fizice ale unui element pot fi influențate de factorii externi, cum ar fi temperatura și presiunea.

Tabelul periodic al elementelor chimice este o reprezentare sistematică a tuturor elementelor chimice cunoscute, organizate în funcție de numărul atomic crescător și de proprietățile lor chimice. Această organizare permite o înțelegere mai profundă a comportamentului elementelor și a modului în care acestea interacționează între ele. Un aspect crucial al tabelului periodic este conceptul de sarcină ionică, care se referă la sarcina electrică netă a unui atom atunci când acesta câștigă sau pierde electroni pentru a deveni un ion. Sarcina ionică este un factor esențial în determinarea modului în care atomii se leagă între ei și formează compuși chimici.

Cunoașterea sarcinilor ionice comune ale elementelor este esențială pentru o înțelegere aprofundată a chimiei. Această cunoaștere ne permite să prezicem formulele chimice ale compușilor, să înțelegem proprietățile lor și să interpretăm reacțiile chimice. De exemplu, cunoașterea faptului că sodiul (Na) formează ionul Na⁺, iar clorul (Cl) formează ionul Cl^– ne permite să prezicem formula chimică a clorurii de sodiu (NaCl), un compus ionic comun.

2.Proprietăți chimice

Proprietățile chimice ale unui element se referă la modul în care acesta reacționează cu alte elemente sau compuși. Aceste proprietăți sunt determinate de configurația electronică a atomului, în special de numărul și aranjamentul electronilor de valență. Un element poate fi clasificat ca metal, nemetal sau metaloid, în funcție de proprietățile sale chimice. Metalele au tendința de a pierde electroni și de a forma cationi, nemetalele au tendința de a câștiga electroni și de a forma anioni, iar metalloizii au proprietăți intermediare. De exemplu, sodiul (Na) este un metal alcalin care are tendința de a pierde un electron pentru a forma ionul Na⁺, în timp ce clorul (Cl) este un halogen care are tendința de a câștiga un electron pentru a forma ionul Cl^–.

2.Proprietăți fizice

Proprietățile fizice ale unui element se referă la caracteristicile sale observabile, cum ar fi culoarea, punctul de topire, punctul de fierbere, densitatea și conductivitatea electrică. Aceste proprietăți sunt determinate de structura și aranjamentul atomilor în elementul respectiv. De exemplu, aurul (Au) este un metal galben strălucitor cu un punct de topire ridicat, în timp ce oxigenul (O) este un gaz incolor și inodor. Proprietățile fizice ale unui element pot fi influențate de factorii externi, cum ar fi temperatura și presiunea.

Tabelul periodic este organizat în funcție de numărul atomic crescător, care reprezintă numărul de protoni din nucleul unui atom. Elementele cu proprietăți chimice similare sunt grupate în coloane verticale numite grupe sau familii. De exemplu, metalele alcaline (Li, Na, K, Rb, Cs, Fr) se află în grupa 1 și au tendința de a forma ioni cu o sarcină de +Elementele cu același număr de straturi electronice sunt grupate în rânduri orizontale numite perioade. Numărul perioadei corespunde cu numărul de straturi electronice ale unui atom. Tabelul periodic este împărțit în blocuri, în funcție de configurația electronică a elementelor. Blocul s include elementele din grupele 1 și 2, blocul p include elementele din grupele 13-18, blocul d include elementele din grupele 3-12 și blocul f include elementele din seria lantanidelor și actinidelor.

Tabelul periodic al elementelor chimice este o reprezentare sistematică a tuturor elementelor chimice cunoscute, organizate în funcție de numărul atomic crescător și de proprietățile lor chimice. Această organizare permite o înțelegere mai profundă a comportamentului elementelor și a modului în care acestea interacționează între ele. Un aspect crucial al tabelului periodic este conceptul de sarcină ionică, care se referă la sarcina electrică netă a unui atom atunci când acesta câștigă sau pierde electroni pentru a deveni un ion. Sarcina ionică este un factor esențial în determinarea modului în care atomii se leagă între ei și formează compuși chimici.

Cunoașterea sarcinilor ionice comune ale elementelor este esențială pentru o înțelegere aprofundată a chimiei. Această cunoaștere ne permite să prezicem formulele chimice ale compușilor, să înțelegem proprietățile lor și să interpretăm reacțiile chimice. De exemplu, cunoașterea faptului că sodiul (Na) formează ionul Na⁺, iar clorul (Cl) formează ionul Cl^– ne permite să prezicem formula chimică a clorurii de sodiu (NaCl), un compus ionic comun.

2.Proprietăți chimice

Proprietățile chimice ale unui element se referă la modul în care acesta reacționează cu alte elemente sau compuși. Aceste proprietăți sunt determinate de configurația electronică a atomului, în special de numărul și aranjamentul electronilor de valență. Un element poate fi clasificat ca metal, nemetal sau metaloid, în funcție de proprietățile sale chimice. Metalele au tendința de a pierde electroni și de a forma cationi, nemetalele au tendința de a câștiga electroni și de a forma anioni, iar metalloizii au proprietăți intermediare. De exemplu, sodiul (Na) este un metal alcalin care are tendința de a pierde un electron pentru a forma ionul Na⁺, în timp ce clorul (Cl) este un halogen care are tendința de a câștiga un electron pentru a forma ionul Cl^–.

2.Proprietăți fizice

Proprietățile fizice ale unui element se referă la caracteristicile sale observabile, cum ar fi culoarea, punctul de topire, punctul de fierbere, densitatea și conductivitatea electrică. Aceste proprietăți sunt determinate de structura și aranjamentul atomilor în elementul respectiv. De exemplu, aurul (Au) este un metal galben strălucitor cu un punct de topire ridicat, în timp ce oxigenul (O) este un gaz incolor și inodor. Proprietățile fizice ale unui element pot fi influențate de factorii externi, cum ar fi temperatura și presiunea.

Tabelul periodic este organizat în funcție de numărul atomic crescător, care reprezintă numărul de protoni din nucleul unui atom. Elementele cu proprietăți chimice similare sunt grupate în coloane verticale numite grupe sau familii. De exemplu, metalele alcaline (Li, Na, K, Rb, Cs, Fr) se află în grupa 1 și au tendința de a forma ioni cu o sarcină de +Elementele cu același număr de straturi electronice sunt grupate în rânduri orizontale numite perioade. Numărul perioadei corespunde cu numărul de straturi electronice ale unui atom. Tabelul periodic este împărțit în blocuri, în funcție de configurația electronică a elementelor. Blocul s include elementele din grupele 1 și 2, blocul p include elementele din grupele 13-18, blocul d include elementele din grupele 3-12 și blocul f include elementele din seria lantanidelor și actinidelor.

3.Organizarea tabelului periodic

Organizarea tabelului periodic se bazează pe proprietățile chimice ale elementelor, reflectând tendințele periodicității. Elementele din aceeași grupă au un număr similar de electroni de valență, ceea ce le conferă proprietăți chimice similare. De exemplu, metalele alcaline din grupa 1 au un singur electron de valență și au tendința de a pierde acest electron pentru a forma ioni cu sarcină +Elementele din aceeași perioadă au același număr de straturi electronice, ceea ce le conferă proprietăți chimice variate, dar cu tendințe predictibile. De exemplu, elementele din perioada a doua au doi straturi electronice și prezintă o gamă largă de proprietăți, de la metalele alcaline la gazele nobile.

Tabelul periodic al elementelor chimice este o reprezentare sistematică a tuturor elementelor chimice cunoscute, organizate în funcție de numărul atomic crescător și de proprietățile lor chimice. Această organizare permite o înțelegere mai profundă a comportamentului elementelor și a modului în care acestea interacționează între ele. Un aspect crucial al tabelului periodic este conceptul de sarcină ionică, care se referă la sarcina electrică netă a unui atom atunci când acesta câștigă sau pierde electroni pentru a deveni un ion. Sarcina ionică este un factor esențial în determinarea modului în care atomii se leagă între ei și formează compuși chimici.

Cunoașterea sarcinilor ionice comune ale elementelor este esențială pentru o înțelegere aprofundată a chimiei. Această cunoaștere ne permite să prezicem formulele chimice ale compușilor, să înțelegem proprietățile lor și să interpretăm reacțiile chimice. De exemplu, cunoașterea faptului că sodiul (Na) formează ionul Na⁺, iar clorul (Cl) formează ionul Cl^– ne permite să prezicem formula chimică a clorurii de sodiu (NaCl), un compus ionic comun.

2.Proprietăți chimice

Proprietățile chimice ale unui element se referă la modul în care acesta reacționează cu alte elemente sau compuși. Aceste proprietăți sunt determinate de configurația electronică a atomului, în special de numărul și aranjamentul electronilor de valență; Un element poate fi clasificat ca metal, nemetal sau metaloid, în funcție de proprietățile sale chimice; Metalele au tendința de a pierde electroni și de a forma cationi, nemetalele au tendința de a câștiga electroni și de a forma anioni, iar metalloizii au proprietăți intermediare. De exemplu, sodiul (Na) este un metal alcalin care are tendința de a pierde un electron pentru a forma ionul Na⁺, în timp ce clorul (Cl) este un halogen care are tendința de a câștiga un electron pentru a forma ionul Cl^–.

2.Proprietăți fizice

Proprietățile fizice ale unui element se referă la caracteristicile sale observabile, cum ar fi culoarea, punctul de topire, punctul de fierbere, densitatea și conductivitatea electrică. Aceste proprietăți sunt determinate de structura și aranjamentul atomilor în elementul respectiv. De exemplu, aurul (Au) este un metal galben strălucitor cu un punct de topire ridicat, în timp ce oxigenul (O) este un gaz incolor și inodor. Proprietățile fizice ale unui element pot fi influențate de factorii externi, cum ar fi temperatura și presiunea.

Tabelul periodic este organizat în funcție de numărul atomic crescător, care reprezintă numărul de protoni din nucleul unui atom. Elementele cu proprietăți chimice similare sunt grupate în coloane verticale numite grupe sau familii. De exemplu, metalele alcaline (Li, Na, K, Rb, Cs, Fr) se află în grupa 1 și au tendința de a forma ioni cu o sarcină de +Elementele cu același număr de straturi electronice sunt grupate în rânduri orizontale numite perioade. Numărul perioadei corespunde cu numărul de straturi electronice ale unui atom. Tabelul periodic este împărțit în blocuri, în funcție de configurația electronică a elementelor. Blocul s include elementele din grupele 1 și 2, blocul p include elementele din grupele 13-18, blocul d include elementele din grupele 3-12 și blocul f include elementele din seria lantanidelor și actinidelor.

3.Organizarea tabelului periodic

Organizarea tabelului periodic se bazează pe proprietățile chimice ale elementelor, reflectând tendințele periodicității. Elementele din aceeași grupă au un număr similar de electroni de valență, ceea ce le conferă proprietăți chimice similare. De exemplu, metalele alcaline din grupa 1 au un singur electron de valență și au tendința de a pierde acest electron pentru a forma ioni cu sarcină +Elementele din aceeași perioadă au același număr de straturi electronice, ceea ce le conferă proprietăți chimice variate, dar cu tendințe predictibile. De exemplu, elementele din perioada a doua au doi straturi electronice și prezintă o gamă largă de proprietăți, de la metalele alcaline la gazele nobile.

3.Numărul atomic și numărul de grupă

Numărul atomic al unui element reprezintă numărul de protoni din nucleul atomului. Numărul atomic este un număr întreg pozitiv unic pentru fiecare element și este indicat în tabelul periodic deasupra simbolului elementului. De exemplu, numărul atomic al sodiului (Na) este 11, ceea ce înseamnă că un atom de sodiu are 11 protoni în nucleul său. Numărul de grupă al unui element reprezintă numărul coloanei verticale în care se află elementul în tabelul periodic. Numărul de grupă indică de obicei numărul de electroni de valență ai unui atom, care sunt electronii din stratul exterior al atomului și participă la formarea legăturilor chimice. De exemplu, sodiul (Na) se află în grupa 1, ceea ce înseamnă că are un singur electron de valență.

Tabelul periodic al elementelor chimice

Introducere

Tabelul periodic al elementelor chimice este o reprezentare sistematică a tuturor elementelor chimice cunoscute, organizate în funcție de numărul atomic crescător și de proprietățile lor chimice. Această organizare permite o înțelegere mai profundă a comportamentului elementelor și a modului în care acestea interacționează între ele. Un aspect crucial al tabelului periodic este conceptul de sarcină ionică, care se referă la sarcina electrică netă a unui atom atunci când acesta câștigă sau pierde electroni pentru a deveni un ion. Sarcina ionică este un factor esențial în determinarea modului în care atomii se leagă între ei și formează compuși chimici.

Cunoașterea sarcinilor ionice comune ale elementelor este esențială pentru o înțelegere aprofundată a chimiei. Această cunoaștere ne permite să prezicem formulele chimice ale compușilor, să înțelegem proprietățile lor și să interpretăm reacțiile chimice. De exemplu, cunoașterea faptului că sodiul (Na) formează ionul Na⁺, iar clorul (Cl) formează ionul Cl^– ne permite să prezicem formula chimică a clorurii de sodiu (NaCl), un compus ionic comun.

Elemente chimice și proprietățile lor

2.Proprietăți chimice

Proprietățile chimice ale unui element se referă la modul în care acesta reacționează cu alte elemente sau compuși. Aceste proprietăți sunt determinate de configurația electronică a atomului, în special de numărul și aranjamentul electronilor de valență. Un element poate fi clasificat ca metal, nemetal sau metaloid, în funcție de proprietățile sale chimice; Metalele au tendința de a pierde electroni și de a forma cationi, nemetalele au tendința de a câștiga electroni și de a forma anioni, iar metalloizii au proprietăți intermediare. De exemplu, sodiul (Na) este un metal alcalin care are tendința de a pierde un electron pentru a forma ionul Na⁺, în timp ce clorul (Cl) este un halogen care are tendința de a câștiga un electron pentru a forma ionul Cl^–.

2.Proprietăți fizice

Proprietățile fizice ale unui element se referă la caracteristicile sale observabile, cum ar fi culoarea, punctul de topire, punctul de fierbere, densitatea și conductivitatea electrică. Aceste proprietăți sunt determinate de structura și aranjamentul atomilor în elementul respectiv. De exemplu, aurul (Au) este un metal galben strălucitor cu un punct de topire ridicat, în timp ce oxigenul (O) este un gaz incolor și inodor. Proprietățile fizice ale unui element pot fi influențate de factorii externi, cum ar fi temperatura și presiunea.

Tabelul periodic

Tabelul periodic este organizat în funcție de numărul atomic crescător, care reprezintă numărul de protoni din nucleul unui atom. Elementele cu proprietăți chimice similare sunt grupate în coloane verticale numite grupe sau familii. De exemplu, metalele alcaline (Li, Na, K, Rb, Cs, Fr) se află în grupa 1 și au tendința de a forma ioni cu o sarcină de +Elementele cu același număr de straturi electronice sunt grupate în rânduri orizontale numite perioade. Numărul perioadei corespunde cu numărul de straturi electronice ale unui atom. Tabelul periodic este împărțit în blocuri, în funcție de configurația electronică a elementelor. Blocul s include elementele din grupele 1 și 2, blocul p include elementele din grupele 13-18, blocul d include elementele din grupele 3-12 și blocul f include elementele din seria lantanidelor și actinidelor.

3.Organizarea tabelului periodic

Organizarea tabelului periodic se bazează pe proprietățile chimice ale elementelor, reflectând tendințele periodicității. Elementele din aceeași grupă au un număr similar de electroni de valență, ceea ce le conferă proprietăți chimice similare. De exemplu, metalele alcaline din grupa 1 au un singur electron de valență și au tendința de a pierde acest electron pentru a forma ioni cu sarcină +Elementele din aceeași perioadă au același număr de straturi electronice, ceea ce le conferă proprietăți chimice variate, dar cu tendințe predictibile. De exemplu, elementele din perioada a doua au doi straturi electronice și prezintă o gamă largă de proprietăți, de la metalele alcaline la gazele nobile.

3.Numărul atomic și numărul de grupă

Numărul atomic al unui element reprezintă numărul de protoni din nucleul atomului. Numărul atomic este un număr întreg pozitiv unic pentru fiecare element și este indicat în tabelul periodic deasupra simbolului elementului. De exemplu, numărul atomic al sodiului (Na) este 11, ceea ce înseamnă că un atom de sodiu are 11 protoni în nucleul său. Numărul de grupă al unui element reprezintă numărul coloanei verticale în care se află elementul în tabelul periodic. Numărul de grupă indică de obicei numărul de electroni de valență ai unui atom, care sunt electronii din stratul exterior al atomului și participă la formarea legăturilor chimice. De exemplu, sodiul (Na) se află în grupa 1, ceea ce înseamnă că are un singur electron de valență.

3.Tendințele periodicității

Tabelul periodic prezintă tendințe predictibile în proprietățile chimice ale elementelor, cunoscute sub numele de tendințe periodicității. Aceste tendințe sunt rezultatul variației numărului de electroni de valență și a atracției nucleului asupra acestora. Una dintre tendințele importante este electronegativitatea, care este o măsură a atracției unui atom pentru electronii unei legături chimice. Electronegativitatea crește de la stânga la dreapta în tabelul periodic și scade de sus în jos. Elementele din partea dreaptă sus a tabelului periodic au o electronegativitate mai mare, ceea ce înseamnă că au o atracție mai puternică pentru electroni. O altă tendință importantă este energia de ionizare, care este energia necesară pentru a îndepărta un electron dintr-un atom. Energia de ionizare scade de la stânga la dreapta în tabelul periodic și crește de sus în jos. Elementele din partea stângă jos a tabelului periodic au o energie de ionizare mai mică, ceea ce înseamnă că este mai ușor să se îndepărteze un electron dintr-un atom.