Cum să identificați mineralele negre

Cum să identificați mineralele negre

Mineralele negre sunt o parte comună a scoarței terestre și pot fi găsite într-o varietate de roci și medii. Identificarea mineralelor negre poate fi o provocare, deoarece multe minerale au o culoare similară. Cu toate acestea, cu o înțelegere a proprietăților fizice și chimice ale mineralelor, puteți identifica cu exactitate mineralele negre pe care le găsiți.

Introducere

Mineralele negre sunt o parte comună a scoarței terestre și pot fi găsite într-o varietate de roci și medii. Identificarea mineralelor negre poate fi o provocare, deoarece multe minerale au o culoare similară. Cu toate acestea, cu o înțelegere a proprietăților fizice și chimice ale mineralelor, puteți identifica cu exactitate mineralele negre pe care le găsiți.
Mineralele negre sunt adesea formate din metale, cum ar fi fierul, manganul și titanul. Aceste metale dau mineralelor o culoare închisă sau neagră. Mineralele negre pot fi găsite în roci magmatice, metamorfice și sedimentare.
Identificarea mineralelor negre poate fi o abilitate utilă pentru geologi, mineralogi și colecționari de roci. Mineralele negre pot fi utilizate pentru a identifica tipul de rocă, pentru a înțelege istoria geologică a unei zone sau pentru a identifica mineralele valoroase.
Acest ghid vă va ajuta să identificați mineralele negre comune, folosind o serie de teste simple și ușor de efectuat.

Proprietățile minerale

Pentru a identifica mineralele negre, trebuie să înțelegem proprietățile lor fizice. Aceste proprietăți pot fi utilizate pentru a distinge între diferitele minerale negre.
Proprietățile minerale includ⁚

• Culoarea⁚ Culoarea este o proprietate evidentă, dar poate fi înșelătoare, deoarece multe minerale negre au o culoare similară.

• Dâra⁚ Dâra este culoarea pulberii unui mineral, obținută prin frecarea acestuia pe o placă de porțelan. Dâra poate fi diferită de culoarea mineralului.

• Luciul⁚ Luciul se referă la modul în care lumina se reflectă de pe suprafața unui mineral. Luciul poate fi metalic, sticlos, mat, perlat, rășinos sau gras.

• Duritatea⁚ Duritatea este o măsură a rezistenței unui mineral la zgârieturi. Scara Mohs de duritate este utilizată pentru a compara duritatea mineralelor.

• Clivajul⁚ Clivajul este tendința unui mineral de a se rupe de-a lungul unor planuri slabe. Clivajul poate fi perfect, bun, distinct sau absent.

• Fractura⁚ Fractura se referă la modul în care se rupe un mineral când nu se clivează. Fractura poate fi concoidală, neregulată sau aschioasă.

• Obiceiul cristalului⁚ Obiceiul cristalului se referă la forma în care cristalizează un mineral. Obiceiul cristalului poate fi cubic, hexagonal, prismatic sau tabular.

• Gravitatea specifică⁚ Gravitatea specifică este raportul dintre densitatea unui mineral și densitatea apei. Gravitatea specifică poate fi măsurată prin cântărirea mineralului în aer și apoi în apă.

• Proprietățile magnetice⁚ Unele minerale negre sunt magnetice.

Culoarea

Culoarea este o proprietate evidentă a mineralelor, dar poate fi înșelătoare atunci când vine vorba de mineralele negre. Multe minerale negre au o culoare similară, ceea ce face dificilă identificarea lor doar pe baza culorii. De exemplu, magnetita, hematitul și turmalina neagră pot fi toate negre, dar au proprietăți fizice distincte care le diferențiază.
Culoarea poate fi utilă pentru a restrânge posibilitățile, dar nu ar trebui să fie singura proprietate pe care te bazezi pentru identificarea mineralelor negre.
Observați nuanța culorii⁚ este negru pur, gri închis, albastru închis sau maro închis?
De asemenea, observați dacă culoarea este uniformă pe tot mineralul sau dacă există variații de culoare.
Aceste detalii vă pot ajuta să identificați mineralul mai precis.

Dâra

Dâra este culoarea pulberii unui mineral, care poate fi diferită de culoarea mineralului în sine. Pentru a determina dâra, frecați mineralul pe o placă de dâră din porțelan neemailat. Dâra va fi lăsată pe suprafața plăcii.
Dâra este o proprietate utilă pentru identificarea mineralelor negre, deoarece multe minerale negre au dâre de culori diferite. De exemplu, magnetita are o dâră neagră, hematitul are o dâră roșie-brună, iar galena are o dâră gri-argintie.
Dâra poate fi o proprietate mai fiabilă decât culoarea pentru identificarea mineralelor, deoarece nu este afectată de prezența impurităților sau de alte variații de culoare.
Asigurați-vă că utilizați o placă de dâră curată pentru a obține o dâră exactă.
De asemenea, frecați mineralul cu suficientă forță pentru a lăsa o dâră vizibilă.

Luciul

Luciul se referă la modul în care lumina este reflectată de suprafața unui mineral. Există o varietate de termeni utilizați pentru a descrie luciul, inclusiv⁚

• Metalic⁚ Luciul metalic este caracteristic metalelor și mineralelor cu o conductivitate electrică ridicată.

• Submetalic⁚ Luciul submetalic este similar cu cel metalic, dar mai puțin strălucitor.

• Vitros⁚ Luciul vitros este similar cu cel al sticlei.

• Perlat⁚ Luciul perlat este similar cu cel al perlelor.

• Resinoid⁚ Luciul resinoid este similar cu cel al rășinii.

• Mat⁚ Luciul mat este lipsit de strălucire.

Luciul este o proprietate utilă pentru identificarea mineralelor negre, deoarece multe minerale negre au luciu diferit. De exemplu, magnetita are un luciu metalic, hematitul are un luciu submetalic, iar galena are un luciu metalic strălucitor.

Duritatea

Duritatea este o măsură a rezistenței unui mineral la zgârieturi. Scara Mohs de duritate este o scară de 10 puncte utilizată pentru a compara duritatea mineralelor. Fiecare mineral de pe scară poate zgâria toate mineralele de dedesubt și poate fi zgâriat de toate mineralele de deasupra.

• Talc⁚ Duritate 1

• Gips⁚ Duritate 2

• Calcit⁚ Duritate 3

• Fluorina⁚ Duritate 4

• Apatita⁚ Duritate 5

• Ortoclaz⁚ Duritate 6

• Cuarț⁚ Duritate 7

• Topaz⁚ Duritate 8

• Corindon⁚ Duritate 9

• Diamant⁚ Duritate 10

Duritatea este o proprietate utilă pentru identificarea mineralelor negre, deoarece multe minerale negre au duritate diferită. De exemplu, magnetita este relativ moale, cu o duritate de 5,5-6,5, în timp ce hematitul este mai dur, cu o duritate de 5,5-6,5.

Clivajul

Clivajul este tendința unui mineral de a se rupe de-a lungul unor planuri slabe definite. Aceste planuri slabe sunt cauzate de aranjamentul atomic al mineralului. Când un mineral se rupe de-a lungul planurilor de clivaj, va produce suprafețe plane și netede. Clivajul este descris prin direcția planurilor de clivaj și prin calitatea clivajului.

• Perfect⁚ Mineralul se rupe ușor de-a lungul planurilor de clivaj, producând suprafețe plane și netede.

• Bun⁚ Mineralul se rupe relativ ușor de-a lungul planurilor de clivaj, dar suprafețele pot fi puțin neregulate.

• Distincte⁚ Mineralul se rupe de-a lungul planurilor de clivaj, dar suprafețele sunt neregulate.

• Indistincte⁚ Mineralul se rupe cu dificultate de-a lungul planurilor de clivaj, iar suprafețele sunt neregulate.

Clivajul este o proprietate utilă pentru identificarea mineralelor negre, deoarece multe minerale negre au clivaj distinct. De exemplu, mica are un clivaj perfect, rupându-se în foi subțiri, în timp ce galena are un clivaj cubic, rupându-se în cuburi.

Fractura

Fractura se referă la modul în care un mineral se rupe atunci când nu este supus clivajului. Există mai multe tipuri de fracturi, fiecare oferind indicii despre structura internă a mineralului.

• Concoidală⁚ Fractura concoidală produce suprafețe curbate și netede, asemănătoare cu cele ale sticlei sparte. Această fractură este caracteristică mineralelor dure și fragile, cum ar fi cuarțul.

• Inegală⁚ Fractura inegală produce suprafețe aspre și neregulate. Această fractură este caracteristică mineralelor dure și dure, cum ar fi hematitul.

• Fibroasă⁚ Fractura fibroasă produce suprafețe ascuțite și fibroase. Această fractură este caracteristică mineralelor fibroase, cum ar fi azbestul.

• Spartoasă⁚ Fractura spartoasă produce suprafețe ascuțite și sparte. Această fractură este caracteristică mineralelor dure și dure, cum ar fi calcitul.

Observarea modului în care un mineral se rupe poate fi un indiciu util în identificarea sa.

Obiceiul cristalului

Obiceiul cristalului se referă la forma externă a unui mineral, care este determinată de aranjamentul intern al atomilor săi. Mineralele pot cristaliza în diverse forme geometrice, cum ar fi cubice, hexagonale, tetragonale, rombice, monoclinice și triclinice. Aceste forme pot fi identificate prin examinarea cu atenție a fețelor cristalului și a unghiurilor dintre ele.

• Cub⁚ Mineralele care cristalizează în sistemul cubic au trei axe egale și perpendiculare între ele. Exemple de minerale care cristalizează în acest sistem includ pirita și galena.

• Hexagonal⁚ Mineralele care cristalizează în sistemul hexagonal au trei axe egale și perpendiculare între ele, plus o a patra axă care este perpendiculară pe celelalte trei. Exemple de minerale care cristalizează în acest sistem includ cuarțul și apatita.

• Tetragonal⁚ Mineralele care cristalizează în sistemul tetragonal au trei axe egale și perpendiculare între ele, plus o a patra axă care este perpendiculară pe celelalte trei, dar care are o lungime diferită. Exemple de minerale care cristalizează în acest sistem includ zirconul și rutilul.

Observarea obiceiul cristalului poate fi un indiciu util în identificarea mineralelor, în special atunci când se combină cu alte proprietăți.

Gravitatea specifică

Gravitatea specifică este o măsură a densității unui mineral în raport cu densitatea apei. Aceasta este o proprietate importantă pentru identificarea mineralelor, deoarece poate ajuta la diferențierea mineralelor cu aspect similar. Gravitatea specifică este calculată prin împărțirea masei unui mineral la masa unui volum egal de apă. De exemplu, un mineral cu o gravitate specifică de 3 este de trei ori mai dens decât apa.

• Metoda de suspensie⁚ Această metodă implică suspendarea mineralului într-un lichid cu o densitate cunoscută. Dacă mineralul se scufundă, atunci densitatea sa este mai mare decât densitatea lichidului. Dacă mineralul plutește, atunci densitatea sa este mai mică decât densitatea lichidului.

• Metoda balanței hidraulice⁚ Această metodă utilizează o balanță specială pentru a măsura masa unui mineral în aer și apoi în apă. Diferența dintre cele două măsurători este utilizată pentru a calcula gravitatea specifică.

Determinarea gravității specifice a unui mineral poate fi un instrument util în identificarea sa, în special atunci când se combină cu alte proprietăți.

Proprietățile magnetice

Unele minerale negre prezintă proprietăți magnetice, ceea ce înseamnă că sunt atrase de un magnet. Această proprietate poate fi utilă în identificarea mineralelor, deoarece nu toate mineralele negre sunt magnetice.

• Magnetitul este un mineral negru foarte magnetic, care poate fi atras de un magnet puternic.

• Pirotitul este un alt mineral negru care este ușor magnetic, dar nu la fel de puternic ca magnetitul.

• Hematiul, deși este un mineral negru, nu este magnetic.

Pentru a testa proprietățile magnetice ale unui mineral, puteți utiliza un magnet simplu. Dacă mineralul este atras de magnet, atunci este magnetic. Dacă nu este atras, atunci nu este magnetic.

Minerale negre comune

Există o varietate de minerale negre comune care pot fi găsite în diferite tipuri de roci. Aceste minerale pot fi clasificate în funcție de tipul de rocă în care se găsesc⁚ magmatice, metamorfice sau sedimentare.

• Mineralele negre în rocile magmatice sunt adesea formate din răcirea și solidificarea magmei sau lavei. Aceste minerale includ⁚
  
  • Hornblenda
  • Biotitul
  • Augitul
  • Magnetitul

• Mineralele negre în rocile metamorfice sunt formate din transformarea altor roci sub influența căldurii și presiunii. Aceste minerale includ⁚
  
  • Garnitul
  • Grafitul
  • Turmalina

• Mineralele negre în rocile sedimentare sunt formate din acumularea și cimentarea sedimentelor. Aceste minerale includ⁚
  
  • Hematiul
  • Pirotitul
  • Ilmenitul

Minerale negre în rocile magmatice

Rocile magmatice, formate din răcirea și solidificarea magmei sau lavei, conțin o varietate de minerale negre. Aceste minerale sunt adesea bogate în fier și magneziu, ceea ce le conferă culoarea caracteristică.

• Hornblenda este un mineral negru, cu o duritate de 5-6 pe scara Mohs, cu o clivaj perfectă și o fractură neregulată. Are o strălucire sticloasă și o densitate specifică de aproximativ 3,2 g/cm³. Hornblenda se găsește în rocile magmatice, cum ar fi gabro, diorit și granit.


• Biotitul este un mineral negru, cu o duritate de 2,5-3 pe scara Mohs, cu o clivaj perfectă și o fractură neregulată. Are o strălucire sticloasă și o densitate specifică de aproximativ 2,8 g/cm³. Biotitul se găsește în rocile magmatice, cum ar fi granit, diorit și gabro.


• Augitul este un mineral negru, cu o duritate de 5-6 pe scara Mohs, cu o clivaj perfectă și o fractură neregulată. Are o strălucire sticloasă și o densitate specifică de aproximativ 3,5 g/cm³. Augitul se găsește în rocile magmatice, cum ar fi bazalt, gabro și diorit.


• Magnetitul este un mineral negru, cu o duritate de 5,5-6,5 pe scara Mohs, cu o clivaj perfectă și o fractură neregulată. Are o strălucire metalică și o densitate specifică de aproximativ 5,2 g/cm³. Magnetitul este un mineral magnetic și se găsește în rocile magmatice, cum ar fi bazalt, gabro și diorit.

Minerale negre în rocile metamorfice

Rocile metamorfice, formate prin transformarea rocilor preexistente sub influența căldurii, presiunii și a fluidelor, prezintă o gamă largă de minerale negre. Aceste minerale se formează prin recristalizarea mineralelor din rocile originale, sub acțiunea condițiilor metamorfice.

• Garnitul este un mineral negru, cu o duritate de 6,5-7,5 pe scara Mohs, cu o fractură concoidală și o clivaj imperfectă. Are o strălucire sticloasă și o densitate specifică de aproximativ 3,5-4,3 g/cm³. Garnitul se găsește în rocile metamorfice, cum ar fi șisturi, gnaise și amfibolite.


• Hornblenda, menționată anterior, este un mineral comun în rocile metamorfice, cum ar fi șisturile și gnaisele.


• Biotitul, menționat anterior, este un mineral comun în rocile metamorfice, cum ar fi șisturile și gnaisele.


• Grafitul este un mineral negru, cu o duritate de 1-2 pe scara Mohs, cu o clivaj perfectă și o fractură neregulată. Are o strălucire metalică și o densitate specifică de aproximativ 2,2 g/cm³. Grafitul este un mineral moale și se găsește în rocile metamorfice, cum ar fi șisturile și marnele.

Minerale negre în rocile sedimentare

Rocile sedimentare, formate prin acumularea și consolidarea sedimentelor, pot conține o varietate de minerale negre. Aceste minerale pot fi de origine primară, provenind din rocile sursă, sau de origine secundară, formate prin procese chimice sau biologice în mediul sedimentar.

• Magnetita este un mineral negru, cu o duritate de 5,5-6,5 pe scara Mohs, cu o fractură neregulată și o clivaj imperfectă. Are o strălucire metalică și o densitate specifică de aproximativ 5,2 g/cm³. Magnetita este un mineral magnetic și se găsește în rocile sedimentare, cum ar fi gresiile și argilele.


• Ilmenitul este un mineral negru, cu o duritate de 5-6 pe scara Mohs, cu o fractură concoidală și o clivaj imperfectă. Are o strălucire metalică și o densitate specifică de aproximativ 4,7 g/cm³. Ilmenitul este un mineral magnetic și se găsește în rocile sedimentare, cum ar fi gresiile și argilele.


• Piritul este un mineral negru, cu o duritate de 6-6,5 pe scara Mohs, cu o fractură concoidală și o clivaj imperfectă. Are o strălucire metalică și o densitate specifică de aproximativ 5,0 g/cm³. Piritul este un mineral nemagnetic și se găsește în rocile sedimentare, cum ar fi gresiile și argilele.