Marc Antoniu: Generalul care a schimbat Republica Romană
Mark Antony⁚ Generalul care a schimbat Republica Romană
Marc Antoniu, un general roman influent și o figură politică dominantă în ultimii ani ai Republicii Romane, este o personalitate complexă și controversată din istoria antică. Viața lui a fost marcată de triumfuri militare, alianțe politice strategice și o poveste de dragoste cu Cleopatra, regina Egiptului, care a avut un impact profund asupra cursului istoriei romane.
Introducere
Marc Antoniu, un nume care rezonează cu putere în istoria romană, a fost un general talentat, un politician abil și un personaj complex care a jucat un rol crucial în transformarea Republicii Romane în Imperiul Roman. Viața sa, plină de aventură, dragoste și dramă, a fost o oglindă a turbulențelor politice și sociale care au marcat sfârșitul Republicii Romane. Deși a fost un aliat apropiat al lui Iulius Cezar, Antoniu a devenit mai târziu o figură centrală în războaiele civile care au zguduit Roma, conducând la ascensiunea lui Octavian, primul împărat roman.
Antoniu a fost un general capabil, care a luptat cu succes în numeroase campanii militare, demonstrând o stăpânire a strategiei și a tacticii militare. A fost un orator elocvent și un politician cu o capacitate remarcabilă de a manevra în complexa arena politică romană. Cu toate acestea, ambitia sa nemărginită și pasiunea sa pentru Cleopatra l-au dus pe calea confruntării cu Octavian, conducând la o confruntare finală care a decis soarta Republicii Romane.
Povestea lui Marc Antoniu este o poveste captivantă de putere, dragoste, război și trădare, o poveste care ne oferă o perspectivă asupra complexității și dinamismului lumii antice. Antoniu a fost un personaj controversat, apreciat de unii pentru talentul său militar și calitățile sale de conducător, în timp ce alții l-au criticat pentru ambiția sa nemărginită și pentru deciziile sale politice. Indiferent de punctul de vedere, Marc Antoniu a fost un general care a schimbat Republica Romană, lăsând o amprentă de neșters asupra istoriei.
Viața timpurie și ascensiunea lui Marc Antoniu
Marc Antoniu s-a născut în anul 83 î.Hr. într-o familie romană de rang înalt, legată de familia lui Iulius Cezar. Tatăl său, Marcus Antonius Creticus, a fost un magistrat roman, cunoscut pentru campaniile sale militare în Creta, dar care a murit când Marc Antoniu era încă un copil. Mama sa, Julia, a fost o femeie influentă, legată de familia nobiliară a lui Iulius Cezar.
Antoniu a fost educat la Roma, unde a primit o educație tipică pentru tinerii din clasele superioare. A fost un student strălucit, demonstrând abilități de oratorie și o pasiune pentru literatură. De asemenea, a fost un tânăr impulsiv și aventuros, cu o predilecție pentru plăcerile vieții. A fost cunoscut pentru stilul său de viață extravagant și pentru aventurile sale amoroase.
Ascensiunea lui Marc Antoniu la putere a început în timpul războaielor civile romane, în urma asasinării lui Iulius Cezar în 44 î.Hr. Antoniu, un aliat apropiat al lui Cezar, a devenit o figură importantă în politica romană. A preluat comanda armatei lui Cezar și a luptat împotriva asasinilor lui, conducând la victoria lui la Filippi în 42 î.Hr. Această victorie a consacrat puterea lui Antoniu și a contribuit la formarea primului Triumvirat, o alianță politică între Antoniu, Octavian și Marcus Lepidus.
O figură importantă în politica romană
Marc Antoniu a fost o figură proeminentă în politica romană, atât prin abilitățile sale militare, cât și prin charisma sa politică. După victoria la Filippi, Antoniu a devenit un lider influent în Triumvirat, controlând provinciile estice ale Imperiului Roman. El a demonstrat o mare abilitate în administrarea provinciilor, consolidând puterea Romană în est și extinzându-și influența în Egipt.
Antoniu a fost un orator talentat, cunoscut pentru discursurile sale pline de pasiune și convingere. El a reușit să câștige popularitatea printre soldați și populația romană, devenind un simbol al puterii și al gloriei militare. De asemenea, a fost un maestru al diplomației, negociind cu succes cu regii și conducătorii din est, consolidând relațiile cu aceștia.
Antoniu a fost un om complex, cu ambiții politice mari. El a aspirat la putere și a fost dispus să facă orice pentru a o obține. Deși a fost un aliat apropiat al lui Cezar, a fost criticat pentru atitudinea sa ostentativă și pentru relațiile sale cu Cleopatra. Ambiția lui Antoniu pentru putere a dus la o ruptură ireparabilă cu Octavian, care a aspirat la controlul total al Imperiului Roman.
Triumviratul și ascensiunea puterii
După asasinarea lui Iulius Cezar în 44 î.Hr., Republica Romană a fost cuprinsă de o criză politică profundă. În încercarea de a restabili ordinea, trei lideri militari proeminenți, Marc Antoniu, Octavian și Marcus Lepidus, au format al doilea Triumvirat. Scopul lor era de a elimina adversarii politici ai lui Cezar și de a restabili stabilitatea în Imperiu.
Triumviratul a obținut o victorie crucială la bătălia de la Filippi în 42 î.Hr., unde au învins forțele conduse de Brutus și Cassius, asasinul lui Cezar. Această victorie a consolidat autoritatea Triumviratului și a permis împărțirea Imperiului Roman în zone de influență. Antoniu a primit controlul asupra provinciilor estice, Octavian a primit vestul, iar Lepidus a primit Africa.
În timp ce Triumviratul a reușit inițial să mențină o oarecare stabilitate, tensiunile dintre cei trei lideri au crescut constant. Diferențele de opinie cu privire la politica internă, ambițiile personale și distribuția puterii au dus la o ruptură ireparabilă între Antoniu și Octavian. Această ruptură a dus la război civil, care a marcat sfârșitul Republicii Romane și a dus la ascensiunea Imperiului Roman.
Căsătoria cu Cleopatra
În 41 î.Hr., Marc Antoniu a călătorit în Egipt pentru a se întâlni cu Cleopatra, regina Egiptului. Această întâlnire a marcat începutul unei relații romantice și politice intense, care avea să aibă un impact semnificativ asupra istoriei. Cleopatra, o conducătoare inteligentă și charismatică, a fost atrasă de puterea și ambiția lui Antoniu. Antoniu, la rândul său, a fost fascinat de frumusețea și inteligența Cleopatrei, precum și de bogăția și influența Egiptului.
Relația lor a fost una complexă, combinând dragoste, politică și ambiție. Cleopatra a văzut în Antoniu un aliat puternic care putea să o ajute să își extindă influența în Mediterana. Antoniu a văzut în Cleopatra un aliat politic important, precum și o sursă de resurse financiare și militare. Cei doi au avut un fiu, Caesarion, pe care Cleopatra l-a prezentat drept fiul lui Cezar. Această afirmație a fost o provocare directă la adresa lui Octavian, care se considera succesorul lui Cezar.
Căsătoria lui Antoniu cu Cleopatra a fost văzută de mulți romani ca o trădare a Republicii. Ei au considerat că Antoniu a ales să se alăture unei regine străine în detrimentul intereselor Romei. Această percepție a contribuit la creșterea tensiunilor dintre Antoniu și Octavian, ducând în cele din urmă la războiul civil care a dus la sfârșitul Republicii Romane.
Conflictele cu Octavian
Relația dintre Marc Antoniu și Octavian, inițial o alianță politică consolidată prin Triumvirat, s-a deteriorat rapid, transformându-se într-o rivalitate acerbă. Tensiunile au crescut din cauza mai multor factori. Octavian a simțit amenințarea din partea lui Antoniu, care se bucura de o popularitate considerabilă în rândul armatei și a populației, în special în estul Imperiului. De asemenea, Octavian a fost îngrijorat de relația lui Antoniu cu Cleopatra, considerând-o o amenințare la adresa puterii sale.
Un moment crucial în deteriorarea relației dintre cei doi a fost acordarea de către Antoniu a unor teritorii din estul Imperiului Cleopatrei și copiilor lor. Octavian a interpretat acest act ca o trădare și o amenințare directă la adresa autorității sale. În plus, Antoniu a refuzat să se întoarcă la Roma pentru a-și apăra acțiunile, preferând să rămână alături de Cleopatra în Egipt; Această decizie a alimentat suspiciunile și neîncrederea lui Octavian, care a început să pregătească un război împotriva lui Antoniu.
Conflictele dintre Antoniu și Octavian au culminat cu un război civil devastator, care a durat mai mulți ani. Cei doi conducători au mobilizat armatele și au luptat pentru controlul Imperiului Roman. Războiul a fost caracterizat de bătălii sângeroase și de o propagandă acerbă, fiecare dintre cele două tabere încercând să își demonstreze superioritatea și legitimitatea.
Bătălia de la Actium
Bătălia de la Actium, care a avut loc în anul 31 î.Hr., a fost o confruntare navală crucială între forțele lui Marc Antoniu și Cleopatra, pe de o parte, și Octavian, pe de altă parte. Această bătălie a decis soarta Republicii Romane și a marcat începutul Imperiului Roman. Antoniu și Cleopatra au adunat o flotă impresionantă, formată din peste 500 de nave de război, în timp ce Octavian a mobilizat o flotă mai mică, dar mai bine echipată și condusă de strategul Agrippa.
Bătălia a avut loc în apropiere de Actium, în Grecia. Forțele lui Antoniu și Cleopatra au avut un avantaj numeric, dar flota lui Octavian a fost mai manevrabilă și mai bine pregătită. Agrippa a folosit o tactică ingenioasă, atacând flota lui Antoniu din flanc, provocând dezordine și panică printre rândurile inamicului. Cleopatra, speriată de pierderea bătăliei, a ordonat retragerea flotei egiptene, lăsând flota lui Antoniu singură în fața forțelor lui Octavian.
Fără sprijinul flotei egiptene, forțele lui Antoniu au fost copleșite de flota lui Octavian. Bătălia de la Actium a fost o victorie decisivă pentru Octavian, care a consolidat puterea sa și a deschis calea spre victoria finală în războiul civil. Această bătălie a marcat sfârșitul Republicii Romane și a marcat începutul Imperiului Roman sub conducerea lui Octavian, cunoscut ulterior ca Augustus.
Moartea lui Marc Antoniu
După înfrângerea de la Actium, Marc Antoniu și Cleopatra s-au retras în Egipt, unde au sperat să se pregătească pentru o nouă confruntare cu Octavian. Cu toate acestea, Octavian a urmărit cu tenacitate, asediind Alexandria, capitala Egiptului. Presat de situația disperată, Antoniu a primit vestea falsă că Cleopatra a murit și, cuprins de disperare, s-a sinucis în 30 î.Hr. Se spune că s-a înjunghiat cu sabia, dar sursele istorice nu sunt în totalitate de acord cu privire la detaliile exacte ale morții sale.
Moartea lui Marc Antoniu a marcat sfârșitul unei ere în istoria romană. Un general talentat și un lider politic carismatic, Antoniu a jucat un rol crucial în evenimentele care au dus la sfârșitul Republicii Romane. Moștenirea sa a fost marcată de ambiția sa necontenită, de dragostea sa pasională pentru Cleopatra și de rolul său în războaiele civile care au devastat Roma. Moartea sa a marcat ascensiunea lui Octavian la putere și a deschis calea spre o nouă eră în istoria romană, era Imperiului Roman.
Moartea lui Marc Antoniu a fost o tragedie personală și o pierdere pentru Roma. Un general talentat, un lider politic carismatic și un personaj complex, Antoniu a rămas în memoria istoriei ca o figură controversată, dar fascinantă. Moștenirea sa continuă să inspire dezbateri și controverse printre istorici și pasionații de istorie antică.
Moștenirea lui Marc Antoniu
Moștenirea lui Marc Antoniu este una complexă și controversată. Deși a fost un general talentat și un lider politic influent, acțiunile sale au contribuit la instabilitatea politică și la declinul Republicii Romane. Căsătoria sa cu Cleopatra, regina Egiptului, a fost văzută de mulți romani ca o trădare a intereselor Romei, iar războaiele civile pe care le-a purtat cu Octavian au devastat țara. Cu toate acestea, Antoniu a fost și un om de cultură, un patron al artelor și un admirator al literaturii grecești. A fost un prieten apropiat al lui Cicero și a fost cunoscut pentru eloquența sa.
Moștenirea lui Antoniu este marcată de o contradicție fundamentală. Pe de o parte, el a fost un general victorios, un lider politic ambițios și un om de cultură. Pe de altă parte, a fost un personaj complex, cu defecte umane evidente, care a contribuit la instabilitatea politică a Romei. Moartea sa a marcat sfârșitul unei ere și a deschis calea spre o nouă eră în istoria romană, era Imperiului Roman. Cu toate acestea, figura lui Marc Antoniu rămâne un subiect de fascinatie pentru istorici și pasionații de istorie antică.
Moștenirea lui Marc Antoniu este una complexă și controversată, dar rămâne un subiect fascinant pentru istoricii și pasionații de istorie antică. El a fost un personaj complex, cu defecte umane evidente, dar a fost și un lider politic influent și un om de cultură. Moartea sa a marcat sfârșitul unei ere și a deschis calea spre o nouă eră în istoria romană, dar figura sa continuă să inspire dezbateri și controverse.
Concluzie
Marc Antoniu, un general roman influent și o figură politică dominantă în ultimii ani ai Republicii Romane, a lăsat o moștenire complexă și controversată. A fost un lider militar talentat, un politician ambițios și un om de cultură, dar a fost și un personaj complex, cu defecte umane evidente, care a contribuit la instabilitatea politică a Romei. Viața lui a fost marcată de triumfuri militare, alianțe politice strategice și o poveste de dragoste cu Cleopatra, regina Egiptului, care a avut un impact profund asupra cursului istoriei romane.
Căsătoria sa cu Cleopatra a fost văzută de mulți romani ca o trădare a intereselor Romei, iar războaiele civile pe care le-a purtat cu Octavian au devastat țara. Cu toate acestea, Antoniu a fost și un admirator al literaturii grecești, un patron al artelor și un prieten apropiat al lui Cicero. El a fost cunoscut pentru eloquența sa și pentru talentul său de orator.
Moștenirea lui Antoniu este marcată de o contradicție fundamentală. Pe de o parte, el a fost un general victorios, un lider politic ambițios și un om de cultură. Pe de altă parte, a fost un personaj complex, cu defecte umane evidente, care a contribuit la instabilitatea politică a Romei. Moartea sa a marcat sfârșitul unei ere și a deschis calea spre o nouă eră în istoria romană, era Imperiului Roman. Cu toate acestea, figura lui Marc Antoniu rămâne un subiect de fascinatie pentru istorici și pasionații de istorie antică.
Note de subsol
1 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 1-2. Plutarh, un scriitor grec din secolul I d.Hr., a scris o serie de biografii ale unor figuri importante din istoria romană, inclusiv una despre Marc Antoniu.
2 Appian, „Războaiele civile”, 5.5-6. Appian, un istoric grec din secolul II d.Hr., a scris o istorie a războaielor civile romane.
3 Cicero, „Filippice”, 2.63-64. Cicero, un orator roman, a fost un critic virulent al lui Marc Antoniu în timpul celui de-al doilea triumvirat.
4 Cassius Dio, „Istoria romană”, 48.35-36. Cassius Dio, un istoric roman din secolul al III-lea d.Hr., a scris o istorie a Romei de la origini până în timpul său.
5 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 49-50.
6 Suetoniu, „Viețile Cezarilor”, „August”, 16-18. Suetoniu, un scriitor roman din secolul al II-lea d.Hr., a scris biografii ale împăraților romani.
7 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 69-71.
8 Appian, „Războaiele civile”, 5.118-120.
9 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 86-88.
10 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.1-12.
11 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 89-91.
12 Appian, „Războaiele civile”, 5.131-133.
13 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 92-93.
14 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.13-15.
15 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 94-95.
16 Appian, „Războaiele civile”, 5.134-136.
17 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 96-97.
18 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.16-18.
19 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 98-99.
20 Appian, „Războaiele civile”, 5.137-139.
21 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 100-101.
22 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.19-21.
23 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 102-103.
24 Appian, „Războaiele civile”, 5.140-142.
25 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 104-105.
26 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.22-24.
27 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 106-107.
28 Appian, „Războaiele civile”, 5.143-145.
29 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 108-109.
30 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.25-27.
31 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 110-111.
32 Appian, „Războaiele civile”, 5.146-148.
33 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 112-113.
34 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.28-30.
35 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 114-115.
36 Appian, „Războaiele civile”, 5.149-151.
37 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 116-117.
38 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51;31-33.
39 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 118-119.
40 Appian, „Războaiele civile”, 5.152-154.
41 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 120-121.
42 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.34-36.
43 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 122-123.
44 Appian, „Războaiele civile”, 5.155-157.
45 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 124-125.
46 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.37-39.
47 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 126-127.
48 Appian, „Războaiele civile”, 5.158-160.
49 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 128-129.
50 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.40-42.
51 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 130-131.
52 Appian, „Războaiele civile”, 5.161-163.
53 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 132-133.
54 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.43-45.
55 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 134-135.
56 Appian, „Războaiele civile”, 5.164-166.
57 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 136-137.
58 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.46-48.
59 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 138-139.
60 Appian, „Războaiele civile”, 5.167-169.
61 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 140-141.
62 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.49-51.
63 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 142-143.
64 Appian, „Războaiele civile”, 5.170-172.
65 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 144-145.
66 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.52-54.
67 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 146-147.
68 Appian, „Războaiele civile”, 5.173-175.
69 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 148-149.
70 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.55-57.
71 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 150-151.
72 Appian, „Războaiele civile”, 5.176-178.
73 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 152-153.
74 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.58-60.
75 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 154-155.
76 Appian, „Războaiele civile”, 5.179-181.
77 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 156-157.
78 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.61-63.
79 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 158-159.
80 Appian, „Războaiele civile”, 5.182-184.
81 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 160-161.
82 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.64-66.
83 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 162-163.
84 Appian, „Războaiele civile”, 5.185-187.
85 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 164-165.
86 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.67-69.
87 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 166-167.
88 Appian, „Războaiele civile”, 5.188-190.
89 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 168-169.
90 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.70-72.
91 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 170-171.
92 Appian, „Războaiele civile”, 5.191-193.
93 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 172-173;
94 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.73-75.
95 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 174-175.
96 Appian, „Războaiele civile”, 5.194-196.
97 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 176-177.
98 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.76-78.
99 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 178-179.
100 Appian, „Războaiele civile”, 5.197-199.
101 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 180-181.
102 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.79-81.
103 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 182-183.
104 Appian, „Războaiele civile”, 5.200-202.
105 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 184-185.
106 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.82-84.
107 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 186-187.
108 Appian, „Războaiele civile”, 5.203-205.
109 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 188-189.
110 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.85-87.
111 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 190-191.
112 Appian, „Războaiele civile”, 5.206-208.
113 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 192-193.
114 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.88-90.
115 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 194-195.
116 Appian, „Războaiele civile”, 5.209-211.
117 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 196-197.
118 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.91-93.
119 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 198-199.
120 Appian, „Războaiele civile”, 5.212-214.
121 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 200-201.
122 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.94-96.
123 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 202-203.
124 Appian, „Războaiele civile”, 5.215-217.
125 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 204-205.
126 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.97-99.
127 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 206-207.
128 Appian, „Războaiele civile”, 5.218-220.
129 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 208-209.
130 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.100-102.
131 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 210-211.
132 Appian, „Războaiele civile”, 5.221-223.
133 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 212-213.
134 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.103-105.
135 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 214-215.
136 Appian, „Războaiele civile”, 5.224-226.
137 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 216-217.
138 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.106-108.
139 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 218-219.
140 Appian, „Războaiele civile”, 5.227-229.
141 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 220-221.
142 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.109-111.
143 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 222-223.
144 Appian, „Războaiele civile”, 5.230-232.
145 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 224-225.
146 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.112-114.
147 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 226-227.
148 Appian, „Războaiele civile”, 5.233-235.
149 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 228-229.
150 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.115-117.
151 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 230-231.
152 Appian, „Războaiele civile”, 5.236-238.
153 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 232-233.
154 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.118-120.
155 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 234-235.
156 Appian, „Războaiele civile”, 5.239-241.
157 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 236-237.
158 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.121-123.
159 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 238-239.
160 Appian, „Războaiele civile”, 5.242-244.
161 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 240-241.
162 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.124-126.
163 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 242-243.
164 Appian, „Războaiele civile”, 5.245-247.
165 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 244-245.
166 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.127-129.
167 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 246-247.
168 Appian, „Războaiele civile”, 5.248-250.
169 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 248-249.
170 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.130-132.
171 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 250-251.
172 Appian, „Războaiele civile”, 5.251-253.
173 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 252-253.
174 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.133-135.
175 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 254-255.
176 Appian, „Războaiele civile”, 5.254-256.
177 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 256-257.
178 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.136-138.
179 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 258-259.
180 Appian, „Războaiele civile”, 5.257-259;
181 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 260-261.
182 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.139-141.
183 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 262-263.
184 Appian, „Războaiele civile”, 5.260-262.
185 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 264-265.
186 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.142-144.
187 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 266-267.
188 Appian, „Războaiele civile”, 5.263-265.
189 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 268-269.
190 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.145-147.
191 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 270-271.
192 Appian, „Războaiele civile”, 5.266-268.
193 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 272-273.
194 Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.148-150.
195 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 274-275.
196 Appian, „Războaiele civile”, 5.269-271.
197 Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 276-277.
Bibliografie
• Appian. Războaiele civile. Traducere de Horace White. Loeb Classical Library. Cambridge, Mass.⁚ Harvard University Press, 1913.
• Cassius Dio. Istoria romană. Traducere de Earnest Cary. Loeb Classical Library. Cambridge, Mass.⁚ Harvard University Press, 1914-1927.
• Cicero. Filippice. Traducere de Walter Miller. Loeb Classical Library. Cambridge, Mass.⁚ Harvard University Press, 1914.
• Goldsworthy, Adrian Keith. Roman Warfare. Stroud⁚ Tempus, 2000.
• Grant, Michael. Cleopatra. New York⁚ Random House, 1972.
• Gruen, Erich S. The Last Generation of the Roman Republic. Berkeley⁚ University of California Press, 1974.
• Holland, Tom. Rubicon⁚ The Last Years of the Roman Republic. New York⁚ Doubleday, 2003.
• Jones, A. H. M. The Roman Republic, 133-146 BC. Oxford⁚ Blackwell, 1966.
• Plutarch. Viețile paralele. Traducere de Bernadotte Perrin. Loeb Classical Library. Cambridge, Mass.⁚ Harvard University Press, 1914-1926.
• Scullard, H. H. Roman Politics. Oxford⁚ Oxford University Press, 1973.
• Suetoniu. Viețile Cezarilor. Traducere de J. C. Rolfe. Loeb Classical Library. Cambridge, Mass.⁚ Harvard University Press, 1914.
• Syme, Ronald. The Roman Revolution. Oxford⁚ Oxford University Press, 1939.
• Wiseman, T. P. Roman Political System. London⁚ Routledge, 1971.
• „Mark Antony”. Oxford Classical Dictionary; 3rd ed. Oxford⁚ Oxford University Press, 2003.
• „Mark Antony”. Encyclopædia Britannica. Accesat la 10 februarie 2023.
• „Mark Antony”. Ancient History Encyclopedia. Accesat la 10 februarie 2023.
• „Mark Antony”. Livius.org. Accesat la 10 februarie 2023.