Conjugarea verbului “sonner” (a cânta) în limba franceză

Această secțiune se concentrează pe conjugarea verbului “sonner” (a cânta) în limba franceză, oferind o analiză detaliată a formelor sale verbale în diferite timpuri și moduri.

Conjugarea verbelor este un aspect esențial al gramaticii franceze, care permite exprimarea acțiunilor și stărilor în diverse contexte temporale și modale. Verbul “sonner” (a cânta), deși pare simplu la prima vedere, prezintă particularități în conjugarea sa, care pot fi ușor de înțeles cu o analiză detaliată.

În această secțiune, vom explora conjugarea verbului “sonner” în diverse timpuri verbale, inclusiv prezentul, trecutul și viitorul. Vom analiza formele verbale regulate și neregulate, evidențiind aspectele specifice acestui verb. De asemenea, vom aborda conjugarea în modurile subjunctiv și condițional, care exprimă incertitudine, dorință sau condiționalitate.

Prin aprofundarea conjugării verbului “sonner”, vom dobândi o înțelegere mai profundă a sistemului verbal francez, facilitând comunicarea fluentă și corectă în limba franceză.

Conjugarea verbelor este un aspect esențial al gramaticii franceze, care permite exprimarea acțiunilor și stărilor în diverse contexte temporale și modale. Verbul “sonner” (a cânta), deși pare simplu la prima vedere, prezintă particularități în conjugarea sa, care pot fi ușor de înțeles cu o analiză detaliată.

În această secțiune, vom explora conjugarea verbului “sonner” în diverse timpuri verbale, inclusiv prezentul, trecutul și viitorul. Vom analiza formele verbale regulate și neregulate, evidențiând aspectele specifice acestui verb. De asemenea, vom aborda conjugarea în modurile subjunctiv și condițional, care exprimă incertitudine, dorință sau condiționalitate.

Prin aprofundarea conjugării verbului “sonner”, vom dobândi o înțelegere mai profundă a sistemului verbal francez, facilitând comunicarea fluentă și corectă în limba franceză.

Verbul “sonner” este un verb regulat de conjugare a primului grup, ceea ce înseamnă că conjugarea sa urmează reguli generale aplicabile majorității verbelor franceze. În prezentul, verbul “sonner” se conjugă astfel⁚

• Je sonne (eu cânt)
• Tu sonnes (tu cânți)
• Il/Elle/On sonne (el/ea/se cântă)
• Nous sonnons (noi cântăm)
• Vous sonnez (voi cântați)
• Ils/Elles sonnent (ei/ele cântă)

În trecutul simplu, verbul “sonner” se conjugă astfel⁚

• Je sonnai (eu am cântat)
• Tu sonnas (tu ai cântat)
• Il/Elle/On sonna (el/ea/se a cântat)
• Nous sonnâmes (noi am cântat)
• Vous sonnâtes (voi ați cântat)
• Ils/Elles sonnèrent (ei/ele au cântat)

În viitorul simplu, verbul “sonner” se conjugă astfel⁚

• Je sonnerai (eu voi cânta)
• Tu sonneras (tu vei cânta)
• Il/Elle/On sonnera (el/ea/se va cânta)
• Nous sonnerons (noi vom cânta)
• Vous sonnerez (voi veți cânta)
• Ils/Elles sonneront (ei/ele vor cânta)

Conjugarea verbelor este un aspect esențial al gramaticii franceze, care permite exprimarea acțiunilor și stărilor în diverse contexte temporale și modale. Verbul “sonner” (a cânta), deși pare simplu la prima vedere, prezintă particularități în conjugarea sa, care pot fi ușor de înțeles cu o analiză detaliată.

În această secțiune, vom explora conjugarea verbului “sonner” în diverse timpuri verbale, inclusiv prezentul, trecutul și viitorul. Vom analiza formele verbale regulate și neregulate, evidențiând aspectele specifice acestui verb; De asemenea, vom aborda conjugarea în modurile subjunctiv și condițional, care exprimă incertitudine, dorință sau condiționalitate.

Prin aprofundarea conjugării verbului “sonner”, vom dobândi o înțelegere mai profundă a sistemului verbal francez, facilitând comunicarea fluentă și corectă în limba franceză.

Verbul “sonner” este un verb regulat de conjugare a primului grup, ceea ce înseamnă că conjugarea sa urmează reguli generale aplicabile majorității verbelor franceze; În prezentul, verbul “sonner” se conjugă astfel⁚

• Je sonne (eu cânt)
• Tu sonnes (tu cânți)
• Il/Elle/On sonne (el/ea/se cântă)
• Nous sonnons (noi cântăm)
• Vous sonnez (voi cântați)
• Ils/Elles sonnent (ei/ele cântă)

În trecutul simplu, verbul “sonner” se conjugă astfel⁚

• Je sonnai (eu am cântat)
• Tu sonnas (tu ai cântat)
• Il/Elle/On sonna (el/ea/se a cântat)
• Nous sonnâmes (noi am cântat)
• Vous sonnâtes (voi ați cântat)
• Ils/Elles sonnèrent (ei/ele au cântat)

În viitorul simplu, verbul “sonner” se conjugă astfel⁚

• Je sonnerai (eu voi cânta)
• Tu sonneras (tu vei cânta)
• Il/Elle/On sonnera (el/ea/se va cânta)
• Nous sonnerons (noi vom cânta)
• Vous sonnerez (voi veți cânta)
• Ils/Elles sonneront (ei/ele vor cânta)

Prezentul

Prezentul verbului “sonner” se formează prin adăugarea terminațiilor specifice fiecărei persoane gramaticale la rădăcina verbului “sonn-“. Terminațiile sunt⁚ -e, -es, -e, -ons, -ez, -ent.

De exemplu, la persoana întâi singular, “je” (eu), adăugăm terminația “-e” la rădăcina “sonn-“, obținând “je sonne”. La persoana a doua singular, “tu” (tu), adăugăm terminația “-es” la rădăcina “sonn-“, obținând “tu sonnes”. Această regulă se aplică și pentru celelalte persoane gramaticale.

Prezentul verbului “sonner” este folosit pentru a exprima acțiuni care au loc în prezent, acțiuni obișnuite sau acțiuni care sunt adevărate în general.

Conjugarea verbelor este un aspect esențial al gramaticii franceze, care permite exprimarea acțiunilor și stărilor în diverse contexte temporale și modale. Verbul “sonner” (a cânta), deși pare simplu la prima vedere, prezintă particularități în conjugarea sa, care pot fi ușor de înțeles cu o analiză detaliată.

În această secțiune, vom explora conjugarea verbului “sonner” în diverse timpuri verbale, inclusiv prezentul, trecutul și viitorul. Vom analiza formele verbale regulate și neregulate, evidențiând aspectele specifice acestui verb. De asemenea, vom aborda conjugarea în modurile subjunctiv și condițional, care exprimă incertitudine, dorință sau condiționalitate.

Prin aprofundarea conjugării verbului “sonner”, vom dobândi o înțelegere mai profundă a sistemului verbal francez, facilitând comunicarea fluentă și corectă în limba franceză.

Verbul “sonner” este un verb regulat de conjugare a primului grup, ceea ce înseamnă că conjugarea sa urmează reguli generale aplicabile majorității verbelor franceze. În prezentul, verbul “sonner” se conjugă astfel⁚

• Je sonne (eu cânt)
• Tu sonnes (tu cânți)
• Il/Elle/On sonne (el/ea/se cântă)
• Nous sonnons (noi cântăm)
• Vous sonnez (voi cântați)
• Ils/Elles sonnent (ei/ele cântă)

În trecutul simplu, verbul “sonner” se conjugă astfel⁚

• Je sonnai (eu am cântat)
• Tu sonnas (tu ai cântat)
• Il/Elle/On sonna (el/ea/se a cântat)
• Nous sonnâmes (noi am cântat)
• Vous sonnâtes (voi ați cântat)
• Ils/Elles sonnèrent (ei/ele au cântat)

În viitorul simplu, verbul “sonner” se conjugă astfel⁚

• Je sonnerai (eu voi cânta)
• Tu sonneras (tu vei cânta)
• Il/Elle/On sonnera (el/ea/se va cânta)
• Nous sonnerons (noi vom cânta)
• Vous sonnerez (voi veți cânta)
• Ils/Elles sonneront (ei/ele vor cânta)

Prezentul

Prezentul verbului “sonner” se formează prin adăugarea terminațiilor specifice fiecărei persoane gramaticale la rădăcina verbului “sonn-“. Terminațiile sunt⁚ -e, -es, -e, -ons, -ez, -ent.

De exemplu, la persoana întâi singular, “je” (eu), adăugăm terminația “-e” la rădăcina “sonn-“, obținând “je sonne”. La persoana a doua singular, “tu” (tu), adăugăm terminația “-es” la rădăcina “sonn-“, obținând “tu sonnes”. Această regulă se aplică și pentru celelalte persoane gramaticale.

Prezentul verbului “sonner” este folosit pentru a exprima acțiuni care au loc în prezent, acțiuni obișnuite sau acțiuni care sunt adevărate în general.

Trecutul

Trecutul verbului “sonner” se poate exprima prin două timpuri verbale⁚ trecutul simplu și trecutul compus.

Trecutul simplu este un timp verbal mai formal, folosit în scriere și în limbajul literar. Se formează prin adăugarea terminațiilor specifice fiecărei persoane gramaticale la rădăcina verbului “sonn-“, cu anumite modificări ortografice. De exemplu, la persoana întâi singular, “je” (eu), adăugăm terminația “-ai” la rădăcina “sonn-“, obținând “je sonnai”.

Trecutul compus este un timp verbal mai uzual, folosit în vorbire și în scriere. Se formează cu auxiliarul “avoir” (a avea) la timpul prezent și participiul trecut al verbului “sonner”, “sonné”. De exemplu, “j’ai sonné” (eu am cântat).

Alegerea dintre trecutul simplu și trecutul compus depinde de contextul temporal și de stilul dorit.

Conjugarea verbelor este un aspect esențial al gramaticii franceze, care permite exprimarea acțiunilor și stărilor în diverse contexte temporale și modale. Verbul “sonner” (a cânta), deși pare simplu la prima vedere, prezintă particularități în conjugarea sa, care pot fi ușor de înțeles cu o analiză detaliată.

În această secțiune, vom explora conjugarea verbului “sonner” în diverse timpuri verbale, inclusiv prezentul, trecutul și viitorul. Vom analiza formele verbale regulate și neregulate, evidențiând aspectele specifice acestui verb. De asemenea, vom aborda conjugarea în modurile subjunctiv și condițional, care exprimă incertitudine, dorință sau condiționalitate.

Prin aprofundarea conjugării verbului “sonner”, vom dobândi o înțelegere mai profundă a sistemului verbal francez, facilitând comunicarea fluentă și corectă în limba franceză.

Verbul “sonner” este un verb regulat de conjugare a primului grup, ceea ce înseamnă că conjugarea sa urmează reguli generale aplicabile majorității verbelor franceze. În prezentul, verbul “sonner” se conjugă astfel⁚

• Je sonne (eu cânt)
• Tu sonnes (tu cânți)
• Il/Elle/On sonne (el/ea/se cântă)
• Nous sonnons (noi cântăm)
• Vous sonnez (voi cântați)
• Ils/Elles sonnent (ei/ele cântă)

În trecutul simplu, verbul “sonner” se conjugă astfel⁚

• Je sonnai (eu am cântat)
• Tu sonnas (tu ai cântat)
• Il/Elle/On sonna (el/ea/se a cântat)
• Nous sonnâmes (noi am cântat)
• Vous sonnâtes (voi ați cântat)
• Ils/Elles sonnèrent (ei/ele au cântat)

În viitorul simplu, verbul “sonner” se conjugă astfel⁚

• Je sonnerai (eu voi cânta)
• Tu sonneras (tu vei cânta)
• Il/Elle/On sonnera (el/ea/se va cânta)
• Nous sonnerons (noi vom cânta)
• Vous sonnerez (voi veți cânta)
• Ils/Elles sonneront (ei/ele vor cânta)

Prezentul

Prezentul verbului “sonner” se formează prin adăugarea terminațiilor specifice fiecărei persoane gramaticale la rădăcina verbului “sonn-“. Terminațiile sunt⁚ -e, -es, -e, -ons, -ez, -ent.

De exemplu, la persoana întâi singular, “je” (eu), adăugăm terminația “-e” la rădăcina “sonn-“, obținând “je sonne”. La persoana a doua singular, “tu” (tu), adăugăm terminația “-es” la rădăcina “sonn-“, obținând “tu sonnes”. Această regulă se aplică și pentru celelalte persoane gramaticale.

Prezentul verbului “sonner” este folosit pentru a exprima acțiuni care au loc în prezent, acțiuni obișnuite sau acțiuni care sunt adevărate în general.

Trecutul

Trecutul verbului “sonner” se poate exprima prin două timpuri verbale⁚ trecutul simplu și trecutul compus.

Trecutul simplu

Trecutul simplu este un timp verbal mai formal, folosit în scriere și în limbajul literar. Se formează prin adăugarea terminațiilor specifice fiecărei persoane gramaticale la rădăcina verbului “sonn-“, cu anumite modificări ortografice. De exemplu, la persoana întâi singular, “je” (eu), adăugăm terminația “-ai” la rădăcina “sonn-“, obținând “je sonnai”.

Trecutul simplu este folosit pentru a exprima acțiuni care au avut loc în trecut, într-un moment specific și definit. Se folosește, de asemenea, pentru a relata evenimente istorice sau literare.

Formarea trecutului simplu pentru verbul “sonner” este relativ simplă, urmând regulile generale de conjugare a verbelor regulate din primul grup. Terminațiile specifice fiecărei persoane gramaticale sunt⁚ -ai, -as, -a, -âmes, -âtes, -èrent.

Conjugarea verbelor este un aspect esențial al gramaticii franceze, care permite exprimarea acțiunilor și stărilor în diverse contexte temporale și modale. Verbul “sonner” (a cânta), deși pare simplu la prima vedere, prezintă particularități în conjugarea sa, care pot fi ușor de înțeles cu o analiză detaliată.

În această secțiune, vom explora conjugarea verbului “sonner” în diverse timpuri verbale, inclusiv prezentul, trecutul și viitorul. Vom analiza formele verbale regulate și neregulate, evidențiând aspectele specifice acestui verb. De asemenea, vom aborda conjugarea în modurile subjunctiv și condițional, care exprimă incertitudine, dorință sau condiționalitate.

Prin aprofundarea conjugării verbului “sonner”, vom dobândi o înțelegere mai profundă a sistemului verbal francez, facilitând comunicarea fluentă și corectă în limba franceză.

Verbul “sonner” este un verb regulat de conjugare a primului grup, ceea ce înseamnă că conjugarea sa urmează reguli generale aplicabile majorității verbelor franceze. În prezentul, verbul “sonner” se conjugă astfel⁚

• Je sonne (eu cânt)
• Tu sonnes (tu cânți)
• Il/Elle/On sonne (el/ea/se cântă)
• Nous sonnons (noi cântăm)
• Vous sonnez (voi cântați)
• Ils/Elles sonnent (ei/ele cântă)

În trecutul simplu, verbul “sonner” se conjugă astfel⁚

• Je sonnai (eu am cântat)
• Tu sonnas (tu ai cântat)
• Il/Elle/On sonna (el/ea/se a cântat)
• Nous sonnâmes (noi am cântat)
• Vous sonnâtes (voi ați cântat)
• Ils/Elles sonnèrent (ei/ele au cântat)

În viitorul simplu, verbul “sonner” se conjugă astfel⁚

• Je sonnerai (eu voi cânta)
• Tu sonneras (tu vei cânta)
• Il/Elle/On sonnera (el/ea/se va cânta)
• Nous sonnerons (noi vom cânta)
• Vous sonnerez (voi veți cânta)
• Ils/Elles sonneront (ei/ele vor cânta)

Prezentul

Prezentul verbului “sonner” se formează prin adăugarea terminațiilor specifice fiecărei persoane gramaticale la rădăcina verbului “sonn-“. Terminațiile sunt⁚ -e, -es, -e, -ons, -ez, -ent.

De exemplu, la persoana întâi singular, “je” (eu), adăugăm terminația “-e” la rădăcina “sonn-“, obținând “je sonne”. La persoana a doua singular, “tu” (tu), adăugăm terminația “-es” la rădăcina “sonn-“, obținând “tu sonnes”. Această regulă se aplică și pentru celelalte persoane gramaticale.

Prezentul verbului “sonner” este folosit pentru a exprima acțiuni care au loc în prezent, acțiuni obișnuite sau acțiuni care sunt adevărate în general.

Trecutul

Trecutul verbului “sonner” se poate exprima prin două timpuri verbale⁚ trecutul simplu și trecutul compus.

Trecutul simplu

Trecutul simplu este un timp verbal mai formal, folosit în scriere și în limbajul literar. Se formează prin adăugarea terminațiilor specifice fiecărei persoane gramaticale la rădăcina verbului “sonn-“, cu anumite modificări ortografice. De exemplu, la persoana întâi singular, “je” (eu), adăugăm terminația “-ai” la rădăcina “sonn-“, obținând “je sonnai”.

Trecutul simplu este folosit pentru a exprima acțiuni care au avut loc în trecut, într-un moment specific și definit. Se folosește, de asemenea, pentru a relata evenimente istorice sau literare.

Formarea trecutului simplu pentru verbul “sonner” este relativ simplă, urmând regulile generale de conjugare a verbelor regulate din primul grup. Terminațiile specifice fiecărei persoane gramaticale sunt⁚ -ai, -as, -a, -âmes, -âtes, -èrent.

Trecutul compus

Trecutul compus este un timp verbal mai informal, folosit în vorbire și în scrierea de zi cu zi; Se formează prin conjugarea auxiliarului “avoir” (a avea) la timpul prezent, urmat de participiul trecut al verbului “sonner”, care este “sonné”.

De exemplu, la persoana întâi singular, “je” (eu), conjugăm auxiliarul “avoir” la prezent, obținând “j’ai”, și adăugăm participiul trecut “sonné”, obținând “j’ai sonné”. La persoana a doua singular, “tu” (tu), conjugăm auxiliarul “avoir” la prezent, obținând “tu as”, și adăugăm participiul trecut “sonné”, obținând “tu as sonné”.

Trecutul compus este folosit pentru a exprima acțiuni care au avut loc în trecut și sunt legate de prezent. Se folosește pentru a descrie evenimente recente sau pentru a relata experiențe personale.

Formarea trecutului compus pentru verbul “sonner” este simplă, urmând regulile generale de conjugare a verbelor regulate din primul grup. Participiul trecut “sonné” este identic pentru toate persoanele gramaticale.

O prezentare detaliată a conjugării verbelor în limba franceză

Introducere

Conjugarea verbelor este un aspect esențial al gramaticii franceze, care permite exprimarea acțiunilor și stărilor în diverse contexte temporale și modale. Verbul “sonner” (a cânta), deși pare simplu la prima vedere, prezintă particularități în conjugarea sa, care pot fi ușor de înțeles cu o analiză detaliată.

În această secțiune, vom explora conjugarea verbului “sonner” în diverse timpuri verbale, inclusiv prezentul, trecutul și viitorul. Vom analiza formele verbale regulate și neregulate, evidențiând aspectele specifice acestui verb. De asemenea, vom aborda conjugarea în modurile subjunctiv și condițional, care exprimă incertitudine, dorință sau condiționalitate.

Prin aprofundarea conjugării verbului “sonner”, vom dobândi o înțelegere mai profundă a sistemului verbal francez, facilitând comunicarea fluentă și corectă în limba franceză.

Conjugarea verbelor în prezentul, trecutul și viitorul

Verbul “sonner” este un verb regulat de conjugare a primului grup, ceea ce înseamnă că conjugarea sa urmează reguli generale aplicabile majorității verbelor franceze. În prezentul, verbul “sonner” se conjugă astfel⁚

• Je sonne (eu cânt)
• Tu sonnes (tu cânți)
• Il/Elle/On sonne (el/ea/se cântă)
• Nous sonnons (noi cântăm)
• Vous sonnez (voi cântați)
• Ils/Elles sonnent (ei/ele cântă)

În trecutul simplu, verbul “sonner” se conjugă astfel⁚

• Je sonnai (eu am cântat)
• Tu sonnas (tu ai cântat)
• Il/Elle/On sonna (el/ea/se a cântat)
• Nous sonnâmes (noi am cântat)
• Vous sonnâtes (voi ați cântat)
• Ils/Elles sonnèrent (ei/ele au cântat)

În viitorul simplu, verbul “sonner” se conjugă astfel⁚

• Je sonnerai (eu voi cânta)
• Tu sonneras (tu vei cânta)
• Il/Elle/On sonnera (el/ea/se va cânta)
• Nous sonnerons (noi vom cânta)
• Vous sonnerez (voi veți cânta)
• Ils/Elles sonneront (ei/ele vor cânta)

Prezentul

Prezentul verbului “sonner” se formează prin adăugarea terminațiilor specifice fiecărei persoane gramaticale la rădăcina verbului “sonn-“. Terminațiile sunt⁚ -e, -es, -e, -ons, -ez, -ent.

De exemplu, la persoana întâi singular, “je” (eu), adăugăm terminația “-e” la rădăcina “sonn-“, obținând “je sonne”. La persoana a doua singular, “tu” (tu), adăugăm terminația “-es” la rădăcina “sonn-“, obținând “tu sonnes”. Această regulă se aplică și pentru celelalte persoane gramaticale.

Prezentul verbului “sonner” este folosit pentru a exprima acțiuni care au loc în prezent, acțiuni obișnuite sau acțiuni care sunt adevărate în general.

Trecutul

Trecutul verbului “sonner” se poate exprima prin două timpuri verbale⁚ trecutul simplu și trecutul compus.

Trecutul simplu

Trecutul simplu este un timp verbal mai formal, folosit în scriere și în limbajul literar. Se formează prin adăugarea terminațiilor specifice fiecărei persoane gramaticale la rădăcina verbului “sonn-“, cu anumite modificări ortografice. De exemplu, la persoana întâi singular, “je” (eu), adăugăm terminația “-ai” la rădăcina “sonn-“, obținând “je sonnai”.

Trecutul simplu este folosit pentru a exprima acțiuni care au avut loc în trecut, într-un moment specific și definit; Se folosește, de asemenea, pentru a relata evenimente istorice sau literare.

Formarea trecutului simplu pentru verbul “sonner” este relativ simplă, urmând regulile generale de conjugare a verbelor regulate din primul grup. Terminațiile specifice fiecărei persoane gramaticale sunt⁚ -ai, -as, -a, -âmes, -âtes, -èrent.

Trecutul compus

Trecutul compus este un timp verbal mai informal, folosit în vorbire și în scrierea de zi cu zi. Se formează prin conjugarea auxiliarului “avoir” (a avea) la timpul prezent, urmat de participiul trecut al verbului “sonner”, care este “sonné”.

De exemplu, la persoana întâi singular, “je” (eu), conjugăm auxiliarul “avoir” la prezent, obținând “j’ai”, și adăugăm participiul trecut “sonné”, obținând “j’ai sonné”. La persoana a doua singular, “tu” (tu), conjugăm auxiliarul “avoir” la prezent, obținând “tu as”, și adăugăm participiul trecut “sonné”, obținând “tu as sonné”.

Trecutul compus este folosit pentru a exprima acțiuni care au avut loc în trecut și sunt legate de prezent. Se folosește pentru a descrie evenimente recente sau pentru a relata experiențe personale.

Formarea trecutului compus pentru verbul “sonner” este simplă, urmând regulile generale de conjugare a verbelor regulate din primul grup. Participiul trecut “sonné” este identic pentru toate persoanele gramaticale.

Viitorul

Viitorul verbului “sonner” se poate exprima prin două timpuri verbale⁚ viitorul simplu și viitorul apropiat.

Viitorul simplu este un timp verbal mai formal, folosit în scriere și în limbajul literar. Se formează prin adăugarea terminațiilor specifice fiecărei persoane gramaticale la rădăcina verbului “sonn-“, urmată de terminațiile specifice viitorului simplu. De exemplu, la persoana întâi singular, “je” (eu), adăugăm terminația “-ai” la rădăcina “sonn-“, urmată de terminația “-rai”, obținând “je sonnerai”.

Viitorul simplu este folosit pentru a exprima acțiuni care vor avea loc în viitor, într-un moment specific și definit. Se folosește, de asemenea, pentru a exprima predicții sau promisiuni.

Formarea viitorului simplu pentru verbul “sonner” este relativ simplă, urmând regulile generale de conjugare a verbelor regulate din primul grup. Terminațiile specifice fiecărei persoane gramaticale sunt⁚ -ai, -as, -a, -ons, -ez, -ont.

Viitorul apropiat este un timp verbal mai informal, folosit în vorbire și în scrierea de zi cu zi. Se formează prin conjugarea auxiliarului “aller” (a merge) la timpul prezent, urmat de infinitivul verbului “sonner”. De exemplu, la persoana întâi singular, “je” (eu), conjugăm auxiliarul “aller” la prezent, obținând “je vais”, și adăugăm infinitivul “sonner”, obținând “je vais sonner”.

Viitorul apropiat este folosit pentru a exprima acțiuni care vor avea loc în viitorul apropiat, într-un moment nedefinit. Se folosește pentru a exprima intenții sau planuri.

Formarea viitorului apropiat pentru verbul “sonner” este simplă, urmând regulile generale de conjugare a verbelor regulate din primul grup. Infinitivul “sonner” rămâne neschimbat pentru toate persoanele gramaticale.