Broasca de trestie ‒ Rhinella marina

Broasca de trestie ‒ Rhinella marina

Broasca de trestie, cunoscută științific ca Rhinella marina, este o specie de amfibian originară din America de Sud și Centrală․ Această specie a fost introdusă în mod intenționat în Australia în anii 1930 pentru a controla populațiile de gândaci de trestie, dar s-a dovedit a fi o specie invazivă extrem de dăunătoare․

Introducere

Broasca de trestie (Rhinella marina), cunoscută și sub numele de bufo de trestie, este o specie de amfibian originară din America de Sud și Centrală․ Această specie a devenit o problemă globală, deoarece a fost introdusă în mod intenționat în diverse regiuni ale lumii, inclusiv Australia, pentru a controla populațiile de dăunători․ Cu toate acestea, broasca de trestie s-a dovedit a fi o specie invazivă extrem de dăunătoare, având un impact negativ asupra ecosistemelor locale și asupra sănătății umane․

Broasca de trestie este o specie robustă și adaptabilă, capabilă să supraviețuiască într-o gamă largă de habitate, de la zonele umede până la zonele semi-aride․ Această adaptabilitate, combinată cu absența prădătorilor naturali în multe zone, a permis broaștei de trestie să se răspândească rapid și să devină o specie dominantă în multe ecosisteme․

În continuare, vom explora caracteristicile biologice ale broaștei de trestie, inclusiv distribuția, aspectul fizic, dieta, reproducerea și impactul ecologic․ De asemenea, vom analiza impactul asupra sănătății umane și eforturile de control și eradicare․

Distribuție și istoric

Broasca de trestie este originară din America de Sud și Centrală, având o distribuție naturală care se întinde de la nordul Argentinei și Uruguayului până în sudul Mexicului․ Această specie este prezentă în diverse habitate, de la pădurile tropicale până la zonele semi-aride, adaptându-se cu ușurință la o gamă largă de condiții climatice․

În anii 1930, broasca de trestie a fost introdusă în Australia în mod intenționat, cu scopul de a controla populațiile de gândaci de trestie, care dădeaunează culturilor de trestie de zahăr․ Această introducere a avut consecințe dezastruoase, deoarece broasca de trestie s-a dovedit a fi o specie invazivă extrem de dăunătoare, cu un impact negativ semnificativ asupra ecosistemelor australiene․

De atunci, broasca de trestie s-a răspândit rapid în Australia, ajungând în prezent să ocupe o mare parte din estul și nordul continentului․ Această specie a fost introdusă și în alte regiuni ale lumii, inclusiv în insulele din Caraibe, Filipine, Papua Noua Guinee și Statele Unite ale Americii, unde a devenit o specie invazivă cu un impact negativ similar․

Caracteristici fizice

Broasca de trestie este o specie robustă, cu un aspect caracteristic․ Adulții pot atinge dimensiuni impresionante, cu o lungime medie de 10-15 cm, dar pot ajunge și la 25 cm în cazuri excepționale․ Corpul este lat și aplatizat, cu o formă ovală․ Capul este mare și lat, cu ochi proeminenți, de culoare aurie, care au pupile orizontale․

Pielea broaștei de trestie este uscată și verucoasă, cu numeroase negi care îi conferă un aspect aspru․ Culoarea pielii variază de la gri-maroniu la maro-roșcat, cu pete întunecate․ Această colorație o ajută să se camufleze în mediul său natural․

Una dintre caracteristicile distinctive ale broaștei de trestie sunt glandele parotoide, două proeminențe mari situate în spatele ochilor․ Aceste glande secretă o substanță toxică, care servește ca mecanism de apărare împotriva prădătorilor․

Dimensiune și aspect

Broasca de trestie se remarcă prin dimensiunile sale impunătoare, fiind una dintre cele mai mari specii de broaște din lume․ Adulții pot atinge o lungime medie de 10-15 cm, dar pot ajunge și la 25 cm în cazuri excepționale․ Această dimensiune impresionantă o face ușor de recunoscut și o diferențiază de alte specii de broaște․

Corpul broaștei de trestie este lat și aplatizat, cu o formă ovală․ Capul este mare și lat, cu ochi proeminenți, de culoare aurie, care au pupile orizontale․

Broasca de trestie are membre robuste, cu degete scurte și groase․ Membrele posterioare sunt mai lungi decât cele anterioare, permițând broaștei să sară cu o ușurință remarcabilă․

Piele

Pielea broaștei de trestie este uscată și verucoasă, cu o textură aspră și neuniformă․ Această caracteristică este specifică speciei și o diferențiază de alte broaște cu pielea netedă․

Culoarea pielii poate varia semnificativ, de la maro închis la gri-verzui, cu pete și dungi mai deschise․ Această variație de culoare este o adaptare la mediul înconjurător, permițând broaștei să se camufleze eficient în vegetația densă․

Pielea broaștei de trestie conține numeroase glande care secretă o substanță toxică, cunoscută sub numele de bufotoxină․ Această otravă are un gust amar și un miros neplăcut, servind drept mecanism de apărare împotriva prădătorilor․

Deși aspectul verucoas al pielii poate induce impresia că broasca de trestie are negi, aceștia sunt de fapt excrescențe caracteristice pielii sale, nu negi adevărați․

Glandele parotoide

Unul dintre cele mai distinctive elemente ale anatomiei broaștei de trestie sunt glandele parotoide, două proeminențe mari situate de-a lungul spatelui, în spatele ochilor․ Aceste glande sunt ușor de observat, având o formă alungită și o culoare mai închisă decât restul pielii․

Glandele parotoide sunt responsabile pentru producerea și stocarea bufotoxinei, o substanță toxică care servește drept mecanism de apărare împotriva prădătorilor․ Atunci când broasca se simte amenințată, ea poate elibera bufotoxină din glandele parotoide, provocând iritații severe la nivelul ochilor, gurii și pielii prădătorilor․

Bufotoxina este o substanță complexă, cu o compoziție chimică variabilă în funcție de factorii de mediu și de dieta broaștei․ Această substanță poate provoca o serie de simptome la animale, inclusiv vomă, convulsii, paralizie și chiar moarte․

Glandele parotoide sunt, așadar, un element esențial al sistemului de apărare al broaștei de trestie, contribuind la supraviețuirea sa în mediul natural․

Venin și otravă

Termenii “venin” și “otravă” sunt adesea folosiți interschimbabil, dar există o diferență importantă între ei․ Veninul este o substanță toxică injectată de un animal prin mușcătură sau înțepătură, în timp ce otrava este o substanță toxică care este ingerată sau intră în contact cu pielea․

Broasca de trestie nu este veninoasă, dar este otrăvitoare․ Ea secretă o substanță toxică numită bufotoxină, care este stocată în glandele parotoide situate pe spatele ei․ Bufotoxina este o substanță complexă, cu o compoziție chimică variabilă, care poate provoca o serie de simptome la animale, inclusiv vomă, convulsii, paralizie și chiar moarte․

Deși bufotoxina nu este letală pentru oameni în mod normal, contactul cu ea poate provoca iritații severe la nivelul ochilor, gurii și pielii․ Este important să se evite contactul cu broasca de trestie și să se manipuleze cu grijă, purtând mănuși de protecție․

Îngrijirea medicală ar trebui solicitată imediat dacă există suspiciuni de contact cu bufotoxina, mai ales în cazul copiilor și animalelor de companie․

Venin

Broasca de trestie nu este o specie veninoasă, ceea ce înseamnă că nu injectează otravă prin mușcătură sau înțepătură․ Termenul “venin” se referă la substanțe toxice secretate de animale prin glande specializate, care sunt injectate în prada sau inamicul prin mecanisme precum colții, acul sau ghearele․

Deși broasca de trestie are glande parotoide care secretă o substanță toxică numită bufotoxină, această substanță nu este injectată, ci este eliberată prin contactul cu pielea․ Aceasta înseamnă că broasca de trestie nu este veninoasă, ci otrăvitoare․

Bufotoxina este o substanță complexă, cu o compoziție chimică variabilă, care poate provoca o serie de simptome la animale, inclusiv vomă, convulsii, paralizie și chiar moarte․

Este important de menționat că bufotoxina nu este letală pentru oameni în mod normal, dar contactul cu ea poate provoca iritații severe la nivelul ochilor, gurii și pielii․

Otravă

Broasca de trestie este otrăvitoare, ceea ce înseamnă că secretă o substanță toxică care poate provoca rău prin contactul cu pielea, gura sau ochii․ Această substanță toxică, cunoscută sub numele de bufotoxină, este produsă de glandele parotoide, situate în spatele ochilor broaștei․

Bufotoxina este o substanță complexă, cu o compoziție chimică variabilă, care poate provoca o serie de simptome la animale, inclusiv vomă, convulsii, paralizie și chiar moarte․

Deși bufotoxina nu este letală pentru oameni în mod normal, contactul cu ea poate provoca iritații severe la nivelul ochilor, gurii și pielii․

Este important de menționat că broasca de trestie nu “aruncă” otravă, așa cum se crede uneori․ Bufotoxina este eliberată prin contactul cu pielea broaștei, de obicei atunci când este amenințată sau manipulată․

Dieta

Broasca de trestie este un prădător oportunist cu o dietă foarte variată, adaptându-se la resursele disponibile în habitatul său․

Dieta sa constă în principal din nevertebrate, inclusiv insecte, păianjeni, scorpioni, melci, viermi și chiar șopârle mici․

Broasca de trestie este cunoscută pentru apetitul său mare, consumând o cantitate semnificativă de hrană în fiecare zi․

În plus, broasca de trestie poate consuma și vertebrate mici, cum ar fi șoareci, șobolani și chiar alte broaște, în special în perioadele de lipsă de hrană․

Această flexibilitate în dietă contribuie la succesul broaștei de trestie ca specie invazivă, permițându-i să se adapteze la o gamă largă de habitate și să concureze cu alte specii pentru resursele alimentare․

Reproducere

Broasca de trestie se reproduce în mod activ în timpul sezonului ploios, când apa este abundentă․ Femelele depun un număr mare de ouă, în general între 8․000 și 30․000, într-o singură pontă, într-un lanț lung și gelatinos․

Ouăle sunt depuse în apă dulce, de obicei în bălți, lacuri, râuri sau canale, unde larvele se pot dezvolta․

După aproximativ 5-10 zile, ouăle eclozează și apar mormolocii, care se hrănesc cu alge și materie organică din apă․

Mormolocii cresc rapid și se transformă în broaște tinere în aproximativ 8-12 săptămâni, în funcție de temperatură și de disponibilitatea hranei․

Broaștele tinere sunt independente și se dispersează în habitatul înconjurător, unde se hrănesc și cresc până la maturitate sexuală․

Ouă

Broaștele de trestie femele depun un număr impresionant de ouă, de obicei între 8․000 și 30․000, într-o singură pontă․ Ouăle sunt de culoare neagră și sunt învelite într-un strat gelatinos, care le protejează și le menține hidratate․

Aceste ouă sunt dispuse într-un lanț lung, care poate ajunge la câțiva metri lungime․

Femelele depun ouăle în apă dulce, de obicei în bălți, lacuri, râuri sau canale, unde larvele se pot dezvolta․

Ouăle sunt sensibile la uscare, astfel încât este esențial ca acestea să fie depuse în locuri unde apa este abundentă․

După aproximativ 5-10 zile, ouăle eclozează și apar mormolocii, care se hrănesc cu alge și materie organică din apă․

Stadiul larvar (mormoloci)

Mormolocii broaștei de trestie sunt de culoare neagră și au o formă alungită․ Ei se hrănesc cu alge și materie organică din apă, folosindu-și gura mică și dinții mici pentru a filtra hrana․

Mormolocii cresc rapid, iar în aproximativ 1-3 luni, ei se transformă în broaște adulte․

În această perioadă, ei suferă o metamorfoză dramatică, în care își pierd coada, își dezvoltă picioarele și își schimbă sistemul respirator․

Mormolocii sunt vulnerabili la prădători, cum ar fi păsările, șerpii și peștii․

Totuși, numărul mare de ouă depuse de femelele de broască de trestie asigură supraviețuirea unui număr suficient de mormoloci pentru a genera o populație viabilă․

Impactul ecologic

Introducerea broaștei de trestie în Australia a avut un impact devastator asupra ecosistemului local․ Această specie invazivă a afectat negativ populațiile de animale native prin competiția pentru resurse, pradarea și introducerea de noi boli․

Broaștele de trestie se hrănesc cu o gamă largă de animale, inclusiv șopârle, șerpi, păsări și mamifere mici, contribuind la declinul populațiilor acestora․

De asemenea, toxinele din pielea lor pot fi fatale pentru multe animale care le consumă․

Broaștele de trestie au o rată de reproducere foarte mare, ceea ce le permite să se răspândească rapid și să colonizeze noi teritorii․

Aceste caracteristici le fac o amenințare serioasă pentru biodiversitatea Australiei, contribuind la extincția unor specii native․

Specie invazivă

Broasca de trestie (Rhinella marina) este considerată o specie invazivă în multe zone ale lumii, inclusiv în Australia․ Această specie a fost introdusă în mod intenționat în Australia în anii 1930 pentru a controla populațiile de gândaci de trestie, dar s-a dovedit a fi o problemă mult mai mare decât soluția․

Broaștele de trestie s-au răspândit rapid în Australia, datorită ratei lor de reproducere ridicate și lipsei de prădători naturali․

Ele au devenit o amenințare serioasă pentru ecosistemul australian, competiționând cu speciile native pentru resurse și pradând o gamă largă de animale․

Această specie invazivă a avut un impact negativ semnificativ asupra biodiversității Australiei, contribuind la declinul populațiilor de animale native și la dispariția unor specii․

Efectul asupra biodiversității

Impactul broaștei de trestie asupra biodiversității Australiei este considerabil․ Această specie invazivă a avut un efect negativ asupra ecosistemelor locale, afectând populațiile de animale native și perturbând echilibrul natural․

Broaștele de trestie concurează cu speciile native pentru hrană și habitat, reducând resursele disponibile pentru alte specii․

De asemenea, ele pradă o gamă largă de animale native, inclusiv reptile, păsări și mamifere mici․

Veninul lor toxic poate fi fatal pentru multe animale, inclusiv pentru prădătorii naturali ai broaștei de trestie, cum ar fi șopârlele și șerpii․

Prezența broaștei de trestie a dus la declinul populațiilor unor specii native și chiar la dispariția unor specii vulnerabile․

Controlul și eradicarea

Controlul și eradicarea broaștei de trestie în Australia reprezintă o provocare majoră․ Datorită numărului mare de indivizi și capacității lor de reproducere rapidă, eradicarea completă este practic imposibilă․ Cu toate acestea, eforturile de control vizează reducerea populațiilor și minimizarea impactului lor asupra ecosistemelor locale․

Metodele de control includ captarea și uciderea manuală, utilizarea capcanelor și a otrăvurilor․ Captarea manuală este o metodă simplă, dar consumatoare de timp, în timp ce capcanele și otrăvurile pot fi mai eficiente, dar prezintă riscuri pentru alte specii․

Cercetările se concentrează pe dezvoltarea de noi metode de control, inclusiv utilizarea de agenți biologici sau genetici care ar putea reduce populațiile de broaște de trestie fără a afecta speciile native․

Metode de control

Controlul populațiilor de broaște de trestie în Australia se bazează pe o combinație de metode, fiecare având propriile avantaje și dezavantaje․ Captarea manuală este o metodă simplă și eficientă, dar consumatoare de timp, în special în zonele cu populații dense․ Capcanele, de diverse forme și mărimi, pot fi eficiente în a prinde broaște de trestie, dar pot fi periculoase pentru alte specii, inclusiv pentru animalele de companie․

Utilizarea otrăvurilor, cum ar fi “cane toad bait”, este o metodă controversată, deoarece poate afecta și alte animale․ Această metodă este eficientă în a reduce rapid populațiile, dar poate avea consecințe neașteptate asupra ecosistemului․

Cercetările se concentrează pe găsirea de soluții mai specifice și mai puțin dăunătoare, cum ar fi utilizarea de agenți biologici sau genetici care ar putea controla populațiile de broaște de trestie fără a afecta speciile native․

Eforturi de eradicare

Eradicarea completă a broaștei de trestie din Australia este o sarcină dificilă, dar nu imposibilă․ Eforturile de eradicare se concentrează pe controlul populațiilor în zonele cu o densitate redusă, unde există o șansă mai mare de succes․

Programele de eradicare implică o gamă largă de metode, inclusiv captarea manuală, capcanele, otrăvurile, precum și controlul habitatului․ De asemenea, se fac eforturi pentru a reduce răspândirea broaștei de trestie în zonele neinfestate, prin monitorizarea constantă și intervenția rapidă în caz de apariție a indivizilor izolati․

Cercetările se concentrează pe găsirea de metode mai eficiente și mai specifice pentru eradicarea broaștei de trestie, inclusiv dezvoltarea de agenți biologici sau genetici care ar putea controla populațiile fără a afecta alte specii․

Impactul asupra sănătății umane

Broasca de trestie poate reprezenta un risc pentru sănătatea umană, în principal din cauza veninului său․ Veninul este secretat de glandele parotoide și poate provoca iritații severe ale pielii, ochilor și mucoaselor․

În contact cu pielea, veninul poate provoca dureri, roșeață, umflare și chiar arsuri․ Dacă veninul intră în contact cu ochii, poate provoca dureri intense, inflamație și chiar orbire temporară․

Copiii sunt mai vulnerabili la efectele veninului, deoarece au o piele mai sensibilă․ De asemenea, este important să se evite contactul cu broaștele de trestie, mai ales cu glandele parotoide, și să se spele bine mâinile după ce ați manipulat o broască․