Ce se întâmplă când metalele sunt supuse tratamentului termic?

Ce se întâmplă când metalele sunt supuse tratamentului termic?

Tratamentul termic este un proces esențial în metalurgie, care implică încălzirea și răcirea controlată a metalelor pentru a modifica proprietățile lor mecanice și microstructurale․

Ce se întâmplă când metalele sunt supuse tratamentului termic?

Tratamentul termic este o tehnică fundamentală în metalurgie, utilizată pentru a modifica proprietățile mecanice și microstructurale ale metalelor prin încălzirea și răcirea controlată a acestora․ Acest proces are un impact semnificativ asupra performanței materialelor metalice, influențând rezistența, ductilitatea, duritatea și rezistența la oboseală․ Prin manipularea temperaturii și a timpului de încălzire și răcire, se pot induce transformări de fază și modificări ale dimensiunii grăunțelor, rezultând proprietăți specifice dorite;

În esență, tratamentul termic modifică structura internă a metalului, influențând modul în care atomii sunt aranjați, ceea ce duce la modificări ale proprietăților sale macroscopice․ De exemplu, încălzirea unui metal la o temperatură specifică poate duce la o rearanjare a atomilor în structuri mai ordonate, ceea ce poate crește rezistența și duritatea materialului․

Tratamentul termic este o tehnologie esențială în diverse industrii, de la fabricarea autovehiculelor și a avioanelor la producția de instrumente chirurgicale și componente electronice․

Ce se întâmplă când metalele sunt supuse tratamentului termic?

Tratamentul termic este o tehnică fundamentală în metalurgie, utilizată pentru a modifica proprietățile mecanice și microstructurale ale metalelor prin încălzirea și răcirea controlată a acestora․ Acest proces are un impact semnificativ asupra performanței materialelor metalice, influențând rezistența, ductilitatea, duritatea și rezistența la oboseală․ Prin manipularea temperaturii și a timpului de încălzire și răcire, se pot induce transformări de fază și modificări ale dimensiunii grăunțelor, rezultând proprietăți specifice dorite․

În esență, tratamentul termic modifică structura internă a metalului, influențând modul în care atomii sunt aranjați, ceea ce duce la modificări ale proprietăților sale macroscopice․ De exemplu, încălzirea unui metal la o temperatură specifică poate duce la o rearanjare a atomilor în structuri mai ordonate, ceea ce poate crește rezistența și duritatea materialului․

Tratamentul termic este o tehnologie esențială în diverse industrii, de la fabricarea autovehiculelor și a avioanelor la producția de instrumente chirurgicale și componente electronice․

Tratamentul termic joacă un rol crucial în metalurgie, oferind o gamă largă de posibilități de a modifica proprietățile materialelor metalice․ Prin controlul temperaturii și timpului de încălzire și răcire, se pot induce transformări de fază, modificări ale dimensiunii grăunțelor și redistribuirea componentelor, influențând semnificativ performanța materialelor metalice․

Tratamentul termic permite obținerea de proprietăți specifice dorite, cum ar fi rezistența crescută, ductilitatea îmbunătățită, duritatea sporită sau rezistența la oboseală․ Aceste proprietăți sunt esențiale în diverse aplicații industriale, asigurând funcționarea optimă a componentelor metalice în condiții de solicitare variate․

Prin utilizarea tratamentului termic, se pot obține materiale metalice cu performanțe superioare, adaptate specific nevoilor industriale moderne․

Ce se întâmplă când metalele sunt supuse tratamentului termic?

Tratamentul termic este o tehnică fundamentală în metalurgie, utilizată pentru a modifica proprietățile mecanice și microstructurale ale metalelor prin încălzirea și răcirea controlată a acestora․ Acest proces are un impact semnificativ asupra performanței materialelor metalice, influențând rezistența, ductilitatea, duritatea și rezistența la oboseală․ Prin manipularea temperaturii și a timpului de încălzire și răcire, se pot induce transformări de fază și modificări ale dimensiunii grăunțelor, rezultând proprietăți specifice dorite․

În esență, tratamentul termic modifică structura internă a metalului, influențând modul în care atomii sunt aranjați, ceea ce duce la modificări ale proprietăților sale macroscopice․ De exemplu, încălzirea unui metal la o temperatură specifică poate duce la o rearanjare a atomilor în structuri mai ordonate, ceea ce poate crește rezistența și duritatea materialului․

Tratamentul termic este o tehnologie esențială în diverse industrii, de la fabricarea autovehiculelor și a avioanelor la producția de instrumente chirurgicale și componente electronice․

Tratamentul termic joacă un rol crucial în metalurgie, oferind o gamă largă de posibilități de a modifica proprietățile materialelor metalice․ Prin controlul temperaturii și timpului de încălzire și răcire, se pot induce transformări de fază, modificări ale dimensiunii grăunțelor și redistribuirea componentelor, influențând semnificativ performanța materialelor metalice․

Tratamentul termic permite obținerea de proprietăți specifice dorite, cum ar fi rezistența crescută, ductilitatea îmbunătățită, duritatea sporită sau rezistența la oboseală․ Aceste proprietăți sunt esențiale în diverse aplicații industriale, asigurând funcționarea optimă a componentelor metalice în condiții de solicitare variate․

Prin utilizarea tratamentului termic, se pot obține materiale metalice cu performanțe superioare, adaptate specific nevoilor industriale moderne․

Există o varietate de tipuri de tratament termic, fiecare având ca scop modificarea proprietăților metalelor în moduri specifice․ Cele mai comune tipuri includ⁚

• Recoacerea⁚ Un proces de încălzire și răcire lentă, care are ca scop reducerea tensiunilor interne, îmbunătățirea ductilității și obținerea unei structuri mai omogenă․
• Călirea⁚ Un proces de încălzire rapidă la o temperatură specifică, urmată de o răcire rapidă, care are ca scop creșterea durității și rezistenței․
• Revenirea⁚ Un proces de încălzire controlată la o temperatură sub temperatura de călire, urmată de o răcire lentă, care are ca scop reducerea fragilității și îmbunătățirea ductilității;

Alegerea tipului de tratament termic depinde de materialul specific, de proprietățile dorite și de aplicația finală․

Ce se întâmplă când metalele sunt supuse tratamentului termic?

Tratamentul termic este o tehnică fundamentală în metalurgie, utilizată pentru a modifica proprietățile mecanice și microstructurale ale metalelor prin încălzirea și răcirea controlată a acestora․ Acest proces are un impact semnificativ asupra performanței materialelor metalice, influențând rezistența, ductilitatea, duritatea și rezistența la oboseală․ Prin manipularea temperaturii și a timpului de încălzire și răcire, se pot induce transformări de fază și modificări ale dimensiunii grăunțelor, rezultând proprietăți specifice dorite․

În esență, tratamentul termic modifică structura internă a metalului, influențând modul în care atomii sunt aranjați, ceea ce duce la modificări ale proprietăților sale macroscopice․ De exemplu, încălzirea unui metal la o temperatură specifică poate duce la o rearanjare a atomilor în structuri mai ordonate, ceea ce poate crește rezistența și duritatea materialului․

Tratamentul termic este o tehnologie esențială în diverse industrii, de la fabricarea autovehiculelor și a avioanelor la producția de instrumente chirurgicale și componente electronice․

Tratamentul termic joacă un rol crucial în metalurgie, oferind o gamă largă de posibilități de a modifica proprietățile materialelor metalice․ Prin controlul temperaturii și timpului de încălzire și răcire, se pot induce transformări de fază, modificări ale dimensiunii grăunțelor și redistribuirea componentelor, influențând semnificativ performanța materialelor metalice․

Tratamentul termic permite obținerea de proprietăți specifice dorite, cum ar fi rezistența crescută, ductilitatea îmbunătățită, duritatea sporită sau rezistența la oboseală․ Aceste proprietăți sunt esențiale în diverse aplicații industriale, asigurând funcționarea optimă a componentelor metalice în condiții de solicitare variate․

Prin utilizarea tratamentului termic, se pot obține materiale metalice cu performanțe superioare, adaptate specific nevoilor industriale moderne․

Există o varietate de tipuri de tratament termic, fiecare având ca scop modificarea proprietăților metalelor în moduri specifice․ Cele mai comune tipuri includ⁚

• Recoacerea⁚ Un proces de încălzire și răcire lentă, care are ca scop reducerea tensiunilor interne, îmbunătățirea ductilității și obținerea unei structuri mai omogenă․
• Călirea⁚ Un proces de încălzire rapidă la o temperatură specifică, urmată de o răcire rapidă, care are ca scop creșterea durității și rezistenței․
• Revenirea⁚ Un proces de încălzire controlată la o temperatură sub temperatura de călire, urmată de o răcire lentă, care are ca scop reducerea fragilității și îmbunătățirea ductilității․

Alegerea tipului de tratament termic depinde de materialul specific, de proprietățile dorite și de aplicația finală․

Recoacerea

Recoacerea este un proces de tratament termic care implică încălzirea unui metal la o temperatură specifică, urmată de o răcire lentă․ Scopul principal al recoacerii este de a reduce tensiunile interne, de a îmbunătăți ductilitatea și de a obține o structură mai omogenă․

În timpul recoacerii, atomii metalului au timp să se rearanjeze într-o structură mai ordonată, reducând astfel tensiunile interne acumulate în timpul prelucrării mecanice sau a altor procese․ Această rearanjare a atomilor duce la o îmbunătățire a ductilității, ceea ce face materialul mai ușor de format și mai puțin predispus la fisuri․

Recoacerea poate fi utilizată pentru a obține o structură mai omogenă, reducând variațiile de proprietăți în cadrul materialului․ De asemenea, recoacerea poate fi utilizată pentru a pregăti materialul pentru alte procese de tratament termic, cum ar fi călirea․

Ce se întâmplă când metalele sunt supuse tratamentului termic?

Tratamentul termic este o tehnică fundamentală în metalurgie, utilizată pentru a modifica proprietățile mecanice și microstructurale ale metalelor prin încălzirea și răcirea controlată a acestora․ Acest proces are un impact semnificativ asupra performanței materialelor metalice, influențând rezistența, ductilitatea, duritatea și rezistența la oboseală․ Prin manipularea temperaturii și a timpului de încălzire și răcire, se pot induce transformări de fază și modificări ale dimensiunii grăunțelor, rezultând proprietăți specifice dorite․

În esență, tratamentul termic modifică structura internă a metalului, influențând modul în care atomii sunt aranjați, ceea ce duce la modificări ale proprietăților sale macroscopice․ De exemplu, încălzirea unui metal la o temperatură specifică poate duce la o rearanjare a atomilor în structuri mai ordonate, ceea ce poate crește rezistența și duritatea materialului․

Tratamentul termic este o tehnologie esențială în diverse industrii, de la fabricarea autovehiculelor și a avioanelor la producția de instrumente chirurgicale și componente electronice․

Tratamentul termic joacă un rol crucial în metalurgie, oferind o gamă largă de posibilități de a modifica proprietățile materialelor metalice․ Prin controlul temperaturii și timpului de încălzire și răcire, se pot induce transformări de fază, modificări ale dimensiunii grăunțelor și redistribuirea componentelor, influențând semnificativ performanța materialelor metalice․

Tratamentul termic permite obținerea de proprietăți specifice dorite, cum ar fi rezistența crescută, ductilitatea îmbunătățită, duritatea sporită sau rezistența la oboseală․ Aceste proprietăți sunt esențiale în diverse aplicații industriale, asigurând funcționarea optimă a componentelor metalice în condiții de solicitare variate․

Prin utilizarea tratamentului termic, se pot obține materiale metalice cu performanțe superioare, adaptate specific nevoilor industriale moderne․

Există o varietate de tipuri de tratament termic, fiecare având ca scop modificarea proprietăților metalelor în moduri specifice․ Cele mai comune tipuri includ⁚

• Recoacerea⁚ Un proces de încălzire și răcire lentă, care are ca scop reducerea tensiunilor interne, îmbunătățirea ductilității și obținerea unei structuri mai omogenă․
• Călirea⁚ Un proces de încălzire rapidă la o temperatură specifică, urmată de o răcire rapidă, care are ca scop creșterea durității și rezistenței․
• Revenirea⁚ Un proces de încălzire controlată la o temperatură sub temperatura de călire, urmată de o răcire lentă, care are ca scop reducerea fragilității și îmbunătățirea ductilității․

Alegerea tipului de tratament termic depinde de materialul specific, de proprietățile dorite și de aplicația finală․

Recoacerea

Recoacerea este un proces de tratament termic care implică încălzirea unui metal la o temperatură specifică, urmată de o răcire lentă․ Scopul principal al recoacerii este de a reduce tensiunile interne, de a îmbunătăți ductilitatea și de a obține o structură mai omogenă․

În timpul recoacerii, atomii metalului au timp să se rearanjeze într-o structură mai ordonată, reducând astfel tensiunile interne acumulate în timpul prelucrării mecanice sau a altor procese․ Această rearanjare a atomilor duce la o îmbunătățire a ductilității, ceea ce face materialul mai ușor de format și mai puțin predispus la fisuri․

Recoacerea poate fi utilizată pentru a obține o structură mai omogenă, reducând variațiile de proprietăți în cadrul materialului․ De asemenea, recoacerea poate fi utilizată pentru a pregăti materialul pentru alte procese de tratament termic, cum ar fi călirea․

Călirea

Călirea este un proces de tratament termic care implică încălzirea rapidă a unui metal la o temperatură specifică, urmată de o răcire rapidă․ Scopul principal al călirii este de a crește duritatea și rezistența materialului․

În timpul călirii, metalul este încălzit la o temperatură suficient de ridicată pentru a permite transformarea fazelor․ Această transformare duce la formarea de structuri mai dure și mai rezistente․ După încălzire, metalul este răcit rapid, de obicei prin scufundarea în apă sau ulei․ Răcirea rapidă împiedică atomii să se rearanjeze într-o structură mai ordonată, păstrând astfel structura dură și rezistentă․

Călirea este utilizată pe scară largă în diverse aplicații, cum ar fi fabricarea de scule, cuțite, arbori cu came și alte componente care necesită o duritate și rezistență ridicate․

Ce se întâmplă când metalele sunt supuse tratamentului termic?

Tratamentul termic este o tehnică fundamentală în metalurgie, utilizată pentru a modifica proprietățile mecanice și microstructurale ale metalelor prin încălzirea și răcirea controlată a acestora․ Acest proces are un impact semnificativ asupra performanței materialelor metalice, influențând rezistența, ductilitatea, duritatea și rezistența la oboseală․ Prin manipularea temperaturii și a timpului de încălzire și răcire, se pot induce transformări de fază și modificări ale dimensiunii grăunțelor, rezultând proprietăți specifice dorite․

În esență, tratamentul termic modifică structura internă a metalului, influențând modul în care atomii sunt aranjați, ceea ce duce la modificări ale proprietăților sale macroscopice; De exemplu, încălzirea unui metal la o temperatură specifică poate duce la o rearanjare a atomilor în structuri mai ordonate, ceea ce poate crește rezistența și duritatea materialului․

Tratamentul termic este o tehnologie esențială în diverse industrii, de la fabricarea autovehiculelor și a avioanelor la producția de instrumente chirurgicale și componente electronice․

Tratamentul termic joacă un rol crucial în metalurgie, oferind o gamă largă de posibilități de a modifica proprietățile materialelor metalice․ Prin controlul temperaturii și timpului de încălzire și răcire, se pot induce transformări de fază, modificări ale dimensiunii grăunțelor și redistribuirea componentelor, influențând semnificativ performanța materialelor metalice․

Tratamentul termic permite obținerea de proprietăți specifice dorite, cum ar fi rezistența crescută, ductilitatea îmbunătățită, duritatea sporită sau rezistența la oboseală․ Aceste proprietăți sunt esențiale în diverse aplicații industriale, asigurând funcționarea optimă a componentelor metalice în condiții de solicitare variate․

Prin utilizarea tratamentului termic, se pot obține materiale metalice cu performanțe superioare, adaptate specific nevoilor industriale moderne․

Există o varietate de tipuri de tratament termic, fiecare având ca scop modificarea proprietăților metalelor în moduri specifice․ Cele mai comune tipuri includ⁚

• Recoacerea⁚ Un proces de încălzire și răcire lentă, care are ca scop reducerea tensiunilor interne, îmbunătățirea ductilității și obținerea unei structuri mai omogenă․
• Călirea⁚ Un proces de încălzire rapidă la o temperatură specifică, urmată de o răcire rapidă, care are ca scop creșterea durității și rezistenței․
• Revenirea⁚ Un proces de încălzire controlată la o temperatură sub temperatura de călire, urmată de o răcire lentă, care are ca scop reducerea fragilității și îmbunătățirea ductilității․

Alegerea tipului de tratament termic depinde de materialul specific, de proprietățile dorite și de aplicația finală․

Recoacerea

Recoacerea este un proces de tratament termic care implică încălzirea unui metal la o temperatură specifică, urmată de o răcire lentă․ Scopul principal al recoacerii este de a reduce tensiunile interne, de a îmbunătăți ductilitatea și de a obține o structură mai omogenă․

În timpul recoacerii, atomii metalului au timp să se rearanjeze într-o structură mai ordonată, reducând astfel tensiunile interne acumulate în timpul prelucrării mecanice sau a altor procese․ Această rearanjare a atomilor duce la o îmbunătățire a ductilității, ceea ce face materialul mai ușor de format și mai puțin predispus la fisuri․

Recoacerea poate fi utilizată pentru a obține o structură mai omogenă, reducând variațiile de proprietăți în cadrul materialului․ De asemenea, recoacerea poate fi utilizată pentru a pregăti materialul pentru alte procese de tratament termic, cum ar fi călirea․

Călirea

Călirea este un proces de tratament termic care implică încălzirea rapidă a unui metal la o temperatură specifică, urmată de o răcire rapidă․ Scopul principal al călirii este de a crește duritatea și rezistența materialului․

În timpul călirii, metalul este încălzit la o temperatură suficient de ridicată pentru a permite transformarea fazelor․ Această transformare duce la formarea de structuri mai dure și mai rezistente․ După încălzire, metalul este răcit rapid, de obicei prin scufundarea în apă sau ulei․ Răcirea rapidă împiedică atomii să se rearanjeze într-o structură mai ordonată, păstrând astfel structura dură și rezistentă․

Călirea este utilizată pe scară largă în diverse aplicații, cum ar fi fabricarea de scule, cuțite, arbori cu came și alte componente care necesită o duritate și rezistență ridicate․

Revenirea

Revenirea este un proces de tratament termic care implică încălzirea controlată a unui metal călit la o temperatură sub temperatura de călire, urmată de o răcire lentă․ Scopul principal al revenirii este de a reduce fragilitatea și de a îmbunătăți ductilitatea, fără a compromite semnificativ duritatea și rezistența․

Călirea poate duce la o creștere a fragilității materialului, ceea ce îl face mai predispus la fisuri․ Revenirea are ca scop reducerea acestei fragilități prin permisiunea unei rearanjări parțiale a atomilor․ Această rearanjare duce la o creștere a ductilității, fără a compromite semnificativ duritatea și rezistența․

Revenirea este utilizată pe scară largă în diverse aplicații, cum ar fi fabricarea de arcuri, lame de cuțite și alte componente care necesită o combinație de duritate, rezistență și ductilitate․

Ce se întâmplă când metalele sunt supuse tratamentului termic?

Introducere

Tratamentul termic este o tehnică fundamentală în metalurgie, utilizată pentru a modifica proprietățile mecanice și microstructurale ale metalelor prin încălzirea și răcirea controlată a acestora․ Acest proces are un impact semnificativ asupra performanței materialelor metalice, influențând rezistența, ductilitatea, duritatea și rezistența la oboseală․ Prin manipularea temperaturii și a timpului de încălzire și răcire, se pot induce transformări de fază și modificări ale dimensiunii grăunțelor, rezultând proprietăți specifice dorite․

În esență, tratamentul termic modifică structura internă a metalului, influențând modul în care atomii sunt aranjați, ceea ce duce la modificări ale proprietăților sale macroscopice․ De exemplu, încălzirea unui metal la o temperatură specifică poate duce la o rearanjare a atomilor în structuri mai ordonate, ceea ce poate crește rezistența și duritatea materialului․

Tratamentul termic este o tehnologie esențială în diverse industrii, de la fabricarea autovehiculelor și a avioanelor la producția de instrumente chirurgicale și componente electronice․

Tratamentul termic în metalurgie

Tratamentul termic joacă un rol crucial în metalurgie, oferind o gamă largă de posibilități de a modifica proprietățile materialelor metalice․ Prin controlul temperaturii și timpului de încălzire și răcire, se pot induce transformări de fază, modificări ale dimensiunii grăunțelor și redistribuirea componentelor, influențând semnificativ performanța materialelor metalice․

Tratamentul termic permite obținerea de proprietăți specifice dorite, cum ar fi rezistența crescută, ductilitatea îmbunătățită, duritatea sporită sau rezistența la oboseală․ Aceste proprietăți sunt esențiale în diverse aplicații industriale, asigurând funcționarea optimă a componentelor metalice în condiții de solicitare variate․

Prin utilizarea tratamentului termic, se pot obține materiale metalice cu performanțe superioare, adaptate specific nevoilor industriale moderne․

Tipuri de tratament termic

Există o varietate de tipuri de tratament termic, fiecare având ca scop modificarea proprietăților metalelor în moduri specifice․ Cele mai comune tipuri includ⁚

• Recoacerea⁚ Un proces de încălzire și răcire lentă, care are ca scop reducerea tensiunilor interne, îmbunătățirea ductilității și obținerea unei structuri mai omogenă․
• Călirea⁚ Un proces de încălzire rapidă la o temperatură specifică, urmată de o răcire rapidă, care are ca scop creșterea durității și rezistenței․
• Revenirea⁚ Un proces de încălzire controlată la o temperatură sub temperatura de călire, urmată de o răcire lentă, care are ca scop reducerea fragilității și îmbunătățirea ductilității․

Alegerea tipului de tratament termic depinde de materialul specific, de proprietățile dorite și de aplicația finală․

Recoacerea

Recoacerea este un proces de tratament termic care implică încălzirea unui metal la o temperatură specifică, urmată de o răcire lentă․ Scopul principal al recoacerii este de a reduce tensiunile interne, de a îmbunătăți ductilitatea și de a obține o structură mai omogenă․

În timpul recoacerii, atomii metalului au timp să se rearanjeze într-o structură mai ordonată, reducând astfel tensiunile interne acumulate în timpul prelucrării mecanice sau a altor procese․ Această rearanjare a atomilor duce la o îmbunătățire a ductilității, ceea ce face materialul mai ușor de format și mai puțin predispus la fisuri․

Recoacerea poate fi utilizată pentru a obține o structură mai omogenă, reducând variațiile de proprietăți în cadrul materialului․ De asemenea, recoacerea poate fi utilizată pentru a pregăti materialul pentru alte procese de tratament termic, cum ar fi călirea․

Călirea

Călirea este un proces de tratament termic care implică încălzirea rapidă a unui metal la o temperatură specifică, urmată de o răcire rapidă․ Scopul principal al călirii este de a crește duritatea și rezistența materialului․

În timpul călirii, metalul este încălzit la o temperatură suficient de ridicată pentru a permite transformarea fazelor․ Această transformare duce la formarea de structuri mai dure și mai rezistente․ După încălzire, metalul este răcit rapid, de obicei prin scufundarea în apă sau ulei․ Răcirea rapidă împiedică atomii să se rearanjeze într-o structură mai ordonată, păstrând astfel structura dură și rezistentă․

Călirea este utilizată pe scară largă în diverse aplicații, cum ar fi fabricarea de scule, cuțite, arbori cu came și alte componente care necesită o duritate și rezistență ridicate․

Revenirea

Revenirea este un proces de tratament termic care implică încălzirea controlată a unui metal călit la o temperatură sub temperatura de călire, urmată de o răcire lentă․ Scopul principal al revenirii este de a reduce fragilitatea și de a îmbunătăți ductilitatea, fără a compromite semnificativ duritatea și rezistența․

Călirea poate duce la o creștere a fragilității materialului, ceea ce îl face mai predispus la fisuri․ Revenirea are ca scop reducerea acestei fragilități prin permisiunea unei rearanjări parțiale a atomilor․ Această rearanjare duce la o creștere a ductilității, fără a compromite semnificativ duritatea și rezistența․

Revenirea este utilizată pe scară largă în diverse aplicații, cum ar fi fabricarea de arcuri, lame de cuțite și alte componente care necesită o combinație de duritate, rezistență și ductilitate․

Influența tratamentului termic asupra microstructurii

Tratamentul termic are un impact semnificativ asupra microstructurii metalelor, influențând proprietățile mecanice ale materialului․ Prin modificarea temperaturii și a timpului de încălzire și răcire, se pot induce transformări de fază și modificări ale dimensiunii grăunțelor, modificând astfel structura internă a metalului și, implicit, proprietățile sale macroscopice;

Transformările de fază sunt procese care implică modificarea structurii cristaline a metalului․ Aceste transformări pot fi induse prin încălzirea sau răcirea metalului la temperaturi specifice․ De exemplu, încălzirea unui metal la o temperatură suficient de ridicată poate duce la o transformare din faza solidă în faza lichidă․ Răcirea rapidă poate duce la formarea unor faze metastabile, cu proprietăți mecanice diferite․

Dimensiunea grăunțelor este, de asemenea, influențată de tratamentul termic․ Grăunțele mai mici, obținute prin răcirea rapidă, conduc la o rezistență și duritate mai mare, dar și la o ductilitate mai mică․ Grăunțele mai mari, obținute prin răcirea lentă, conduc la o ductilitate mai mare, dar și la o rezistență și duritate mai mică․

Prin controlul transformărilor de fază și al dimensiunii grăunțelor, tratamentul termic permite obținerea de microstructuri specifice, adaptate nevoilor specifice ale aplicației․