Conjugarea verbelor italiene: un ghid pentru începători

Conjugarea verbelor italiene poate părea complexă la început, dar odată ce înțelegeți principiile de bază, veți descoperi că este un sistem logic și predictibil.

Gramatica italiană, deși poate părea intimidantă la prima vedere, este de fapt o structură elegantă și logică. Unul dintre pilonii gramaticii italiene este sistemul de conjugare a verbelor, care adaugă o bogăție de nuanțe și precizie exprimării. Verbele italiene se conjugă în funcție de timp, mod și persoană, reflectând o gamă largă de acțiuni și stări. Înțelegerea conjugării verbelor este esențială pentru a vorbi și scrie fluent în italiană.

Gramatica italiană se bazează pe o serie de principii fundamentale, inclusiv⁚

• Ordinea cuvintelor⁚ Subiectul precede verbul, iar adjectivele urmează substantivul.
• Genul și numărul⁚ Substantivele și adjectivele au gen (masculin sau feminin) și număr (singular sau plural).
• Articolul hotărât⁚ Articolul hotărât “il” (masculin singular), “la” (feminin singular) și “i” (masculin plural), “le” (feminin plural) este obligatoriu înaintea substantivelor.

Familiarizarea cu aceste elemente de bază vă va facilita înțelegerea conjugării verbelor și a structurii propozițiilor în italiană.

Gramatica italiană, deși poate părea intimidantă la prima vedere, este de fapt o structură elegantă și logică. Unul dintre pilonii gramaticii italiene este sistemul de conjugare a verbelor, care adaugă o bogăție de nuanțe și precizie exprimării. Verbele italiene se conjugă în funcție de timp, mod și persoană, reflectând o gamă largă de acțiuni și stări. Înțelegerea conjugării verbelor este esențială pentru a vorbi și scrie fluent în italiană.

Gramatica italiană se bazează pe o serie de principii fundamentale, inclusiv⁚

• Ordinea cuvintelor⁚ Subiectul precede verbul, iar adjectivele urmează substantivul.
• Genul și numărul⁚ Substantivele și adjectivele au gen (masculin sau feminin) și număr (singular sau plural).
• Articolul hotărât⁚ Articolul hotărât “il” (masculin singular), “la” (feminin singular) și “i” (masculin plural), “le” (feminin plural) este obligatoriu înaintea substantivelor.

Familiarizarea cu aceste elemente de bază vă va facilita înțelegerea conjugării verbelor și a structurii propozițiilor în italiană.

Verbele sunt inima limbii italiene, purtând greutatea acțiunii și a stării. Ele sunt elementele dinamice care dau viață propozițiilor, exprimând o gamă vastă de acțiuni, stări și sentimente. Înțelegerea verbelor și a conjugării lor este esențială pentru a vorbi și scrie fluent în italiană.

Verbele italiene se clasifică în trei categorii principale⁚

• Verbe regulate⁚ Acestea urmează un model de conjugare predictibil, ușor de învățat.
• Verbe neregulate⁚ Acestea au forme neregulate care trebuie memorate.
• Verbe auxiliare⁚ Acestea sunt folosite pentru a forma timpuri verbale compuse, precum perfectul compus sau viitorul anterior.

Deși există o varietate de verbe, principiile de bază ale conjugării sunt relativ simple, odată ce le înțelegeți.

Gramatica italiană, deși poate părea intimidantă la prima vedere, este de fapt o structură elegantă și logică. Unul dintre pilonii gramaticii italiene este sistemul de conjugare a verbelor, care adaugă o bogăție de nuanțe și precizie exprimării. Verbele italiene se conjugă în funcție de timp, mod și persoană, reflectând o gamă largă de acțiuni și stări. Înțelegerea conjugării verbelor este esențială pentru a vorbi și scrie fluent în italiană.

Gramatica italiană se bazează pe o serie de principii fundamentale, inclusiv⁚

• Ordinea cuvintelor⁚ Subiectul precede verbul, iar adjectivele urmează substantivul.
• Genul și numărul⁚ Substantivele și adjectivele au gen (masculin sau feminin) și număr (singular sau plural).
• Articolul hotărât⁚ Articolul hotărât “il” (masculin singular), “la” (feminin singular) și “i” (masculin plural), “le” (feminin plural) este obligatoriu înaintea substantivelor.

Familiarizarea cu aceste elemente de bază vă va facilita înțelegerea conjugării verbelor și a structurii propozițiilor în italiană.

Verbele sunt inima limbii italiene, purtând greutatea acțiunii și a stării; Ele sunt elementele dinamice care dau viață propozițiilor, exprimând o gamă vastă de acțiuni, stări și sentimente. Înțelegerea verbelor și a conjugării lor este esențială pentru a vorbi și scrie fluent în italiană.

Verbele italiene se clasifică în trei categorii principale⁚

• Verbe regulate⁚ Acestea urmează un model de conjugare predictibil, ușor de învățat.
• Verbe neregulate⁚ Acestea au forme neregulate care trebuie memorate.
• Verbe auxiliare⁚ Acestea sunt folosite pentru a forma timpuri verbale compuse, precum perfectul compus sau viitorul anterior.

Deși există o varietate de verbe, principiile de bază ale conjugării sunt relativ simple, odată ce le înțelegeți.

Conjugarea verbelor italiene este un proces sistematic care implică modificarea formei verbale în funcție de timp, mod și persoană. Înțelegerea conjugării verbelor este esențială pentru a vorbi și scrie corect în italiană.

Conjugarea verbelor italiene se bazează pe o serie de reguli generale, dar există și excepții, în special pentru verbele neregulate. Învățarea conjugării verbelor poate părea intimidantă la început, dar cu practică și răbdare, veți stăpâni acest aspect important al gramaticii italiene.

Pentru a conjuga un verb italian, trebuie să identificați infinitivul, adică forma de bază a verbului. Infinitivul este forma verbului care se termină în “-are”, “-ere” sau “-ire”. De exemplu, infinitivul verbului “a scrie” este “scriere”, iar infinitivul verbului “a mânca” este “mâncare”.

Odată ce ați identificat infinitivul, puteți utiliza tabelul de conjugare pentru a determina forma corectă a verbului pentru fiecare timp, mod și persoană.

Gramatica italiană, deși poate părea intimidantă la prima vedere, este de fapt o structură elegantă și logică. Unul dintre pilonii gramaticii italiene este sistemul de conjugare a verbelor, care adaugă o bogăție de nuanțe și precizie exprimării. Verbele italiene se conjugă în funcție de timp, mod și persoană, reflectând o gamă largă de acțiuni și stări. Înțelegerea conjugării verbelor este esențială pentru a vorbi și scrie fluent în italiană.

Gramatica italiană se bazează pe o serie de principii fundamentale, inclusiv⁚

• Ordinea cuvintelor⁚ Subiectul precede verbul, iar adjectivele urmează substantivul.
• Genul și numărul⁚ Substantivele și adjectivele au gen (masculin sau feminin) și număr (singular sau plural).
• Articolul hotărât⁚ Articolul hotărât “il” (masculin singular), “la” (feminin singular) și “i” (masculin plural), “le” (feminin plural) este obligatoriu înaintea substantivelor.

Familiarizarea cu aceste elemente de bază vă va facilita înțelegerea conjugării verbelor și a structurii propozițiilor în italiană.

Verbele sunt inima limbii italiene, purtând greutatea acțiunii și a stării. Ele sunt elementele dinamice care dau viață propozițiilor, exprimând o gamă vastă de acțiuni, stări și sentimente. Înțelegerea verbelor și a conjugării lor este esențială pentru a vorbi și scrie fluent în italiană.

Verbele italiene se clasifică în trei categorii principale⁚

• Verbe regulate⁚ Acestea urmează un model de conjugare predictibil, ușor de învățat.
• Verbe neregulate⁚ Acestea au forme neregulate care trebuie memorate.
• Verbe auxiliare⁚ Acestea sunt folosite pentru a forma timpuri verbale compuse, precum perfectul compus sau viitorul anterior.

Deși există o varietate de verbe, principiile de bază ale conjugării sunt relativ simple, odată ce le înțelegeți.

Conjugarea verbelor italiene este un proces sistematic care implică modificarea formei verbale în funcție de timp, mod și persoană. Înțelegerea conjugării verbelor este esențială pentru a vorbi și scrie corect în italiană.

Conjugarea verbelor italiene se bazează pe o serie de reguli generale, dar există și excepții, în special pentru verbele neregulate. Învățarea conjugării verbelor poate părea intimidantă la început, dar cu practică și răbdare, veți stăpâni acest aspect important al gramaticii italiene.

Pentru a conjuga un verb italian, trebuie să identificați infinitivul, adică forma de bază a verbului. Infinitivul este forma verbului care se termină în “-are”, “-ere” sau “-ire”. De exemplu, infinitivul verbului “a scrie” este “scriere”, iar infinitivul verbului “a mânca” este “mâncare”.

Odată ce ați identificat infinitivul, puteți utiliza tabelul de conjugare pentru a determina forma corectă a verbului pentru fiecare timp, mod și persoană.

Timpurile verbale sunt instrumentele gramaticale care ne permit să plasăm acțiunile în timp. În italiană, ca și în alte limbi, există trei timpuri verbale principale⁚ prezentul, trecutul și viitorul. Fiecare timp are propriile sale nuanțe și utilizări specifice.

Prezentul exprimă o acțiune care are loc în prezent, fie că este o acțiune continuă, o acțiune obișnuită sau o acțiune generală. Trecutul exprimă o acțiune care a avut loc în trecut, iar viitorul exprimă o acțiune care va avea loc în viitor.

Înțelegerea timpurilor verbale și a modului în care acestea se conjugă este esențială pentru a vorbi și scrie corect în italiană.

Gramatica italiană, deși poate părea intimidantă la prima vedere, este de fapt o structură elegantă și logică. Unul dintre pilonii gramaticii italiene este sistemul de conjugare a verbelor, care adaugă o bogăție de nuanțe și precizie exprimării. Verbele italiene se conjugă în funcție de timp, mod și persoană, reflectând o gamă largă de acțiuni și stări. Înțelegerea conjugării verbelor este esențială pentru a vorbi și scrie fluent în italiană.

Gramatica italiană se bazează pe o serie de principii fundamentale, inclusiv⁚

• Ordinea cuvintelor⁚ Subiectul precede verbul, iar adjectivele urmează substantivul.
• Genul și numărul⁚ Substantivele și adjectivele au gen (masculin sau feminin) și număr (singular sau plural).
• Articolul hotărât⁚ Articolul hotărât “il” (masculin singular), “la” (feminin singular) și “i” (masculin plural), “le” (feminin plural) este obligatoriu înaintea substantivelor.

Familiarizarea cu aceste elemente de bază vă va facilita înțelegerea conjugării verbelor și a structurii propozițiilor în italiană.

Verbele sunt inima limbii italiene, purtând greutatea acțiunii și a stării. Ele sunt elementele dinamice care dau viață propozițiilor, exprimând o gamă vastă de acțiuni, stări și sentimente. Înțelegerea verbelor și a conjugării lor este esențială pentru a vorbi și scrie fluent în italiană.

Verbele italiene se clasifică în trei categorii principale⁚

• Verbe regulate⁚ Acestea urmează un model de conjugare predictibil, ușor de învățat.
• Verbe neregulate⁚ Acestea au forme neregulate care trebuie memorate.
• Verbe auxiliare⁚ Acestea sunt folosite pentru a forma timpuri verbale compuse, precum perfectul compus sau viitorul anterior.

Deși există o varietate de verbe, principiile de bază ale conjugării sunt relativ simple, odată ce le înțelegeți.

Conjugarea verbelor italiene este un proces sistematic care implică modificarea formei verbale în funcție de timp, mod și persoană. Înțelegerea conjugării verbelor este esențială pentru a vorbi și scrie corect în italiană.

Conjugarea verbelor italiene se bazează pe o serie de reguli generale, dar există și excepții, în special pentru verbele neregulate. Învățarea conjugării verbelor poate părea intimidantă la început, dar cu practică și răbdare, veți stăpâni acest aspect important al gramaticii italiene.

Pentru a conjuga un verb italian, trebuie să identificați infinitivul, adică forma de bază a verbului. Infinitivul este forma verbului care se termină în “-are”, “-ere” sau “-ire”. De exemplu, infinitivul verbului “a scrie” este “scriere”, iar infinitivul verbului “a mânca” este “mâncare”.

Odată ce ați identificat infinitivul, puteți utiliza tabelul de conjugare pentru a determina forma corectă a verbului pentru fiecare timp, mod și persoană.

Timpurile verbale sunt instrumentele gramaticale care ne permit să plasăm acțiunile în timp. În italiană, ca și în alte limbi, există trei timpuri verbale principale⁚ prezentul, trecutul și viitorul. Fiecare timp are propriile sale nuanțe și utilizări specifice.

Prezentul exprimă o acțiune care are loc în prezent, fie că este o acțiune continuă, o acțiune obișnuită sau o acțiune generală. Trecutul exprimă o acțiune care a avut loc în trecut, iar viitorul exprimă o acțiune care va avea loc în viitor.

Înțelegerea timpurilor verbale și a modului în care acestea se conjugă este esențială pentru a vorbi și scrie corect în italiană.

Prezentul

Prezentul este timpul verbal care exprimă o acțiune care are loc în prezent, fie că este o acțiune continuă, o acțiune obișnuită sau o acțiune generală. De exemplu, “Io mangio” (Eu mănânc) exprimă o acțiune continuă, “Io studio italiano” (Eu studiez italiana) exprimă o acțiune obișnuită, iar “Il sole splende” (Soarele strălucește) exprimă o acțiune generală.

Prezentul se formează prin adăugarea terminațiilor specifice fiecărei persoane la rădăcina verbului. Verbele regulate din italiană se conjugă în prezentul indicativului după următorul model⁚

• Verbe care se termină în “-are”⁚ io -o, tu -i, lui/lei -a, noi -iamo, voi -ate, loro -ano
• Verbe care se termină în “-ere”⁚ io -o, tu -i, lui/lei -e, noi -iamo, voi -ete, loro -ono
• Verbe care se termină în “-ire”⁚ io -isco, tu -isci, lui/lei -isce, noi -iamo, voi -ite, loro -iscono

De exemplu, verbul “finire” (a termina) se conjugă în prezentul indicativului astfel⁚

• Io finisco
• Tu finisci
• Lui/Lei finisce
• Noi finiamo
• Voi finite
• Loro finiscono

Prezentul este un timp verbal esențial în italiană și este folosit frecvent în conversații și scrieri.

Gramatica italiană, deși poate părea intimidantă la prima vedere, este de fapt o structură elegantă și logică. Unul dintre pilonii gramaticii italiene este sistemul de conjugare a verbelor, care adaugă o bogăție de nuanțe și precizie exprimării. Verbele italiene se conjugă în funcție de timp, mod și persoană, reflectând o gamă largă de acțiuni și stări. Înțelegerea conjugării verbelor este esențială pentru a vorbi și scrie fluent în italiană.

Gramatica italiană se bazează pe o serie de principii fundamentale, inclusiv⁚

• Ordinea cuvintelor⁚ Subiectul precede verbul, iar adjectivele urmează substantivul.
• Genul și numărul⁚ Substantivele și adjectivele au gen (masculin sau feminin) și număr (singular sau plural).
• Articolul hotărât⁚ Articolul hotărât “il” (masculin singular), “la” (feminin singular) și “i” (masculin plural), “le” (feminin plural) este obligatoriu înaintea substantivelor.

Familiarizarea cu aceste elemente de bază vă va facilita înțelegerea conjugării verbelor și a structurii propozițiilor în italiană.

Verbele sunt inima limbii italiene, purtând greutatea acțiunii și a stării. Ele sunt elementele dinamice care dau viață propozițiilor, exprimând o gamă vastă de acțiuni, stări și sentimente. Înțelegerea verbelor și a conjugării lor este esențială pentru a vorbi și scrie fluent în italiană.

Verbele italiene se clasifică în trei categorii principale⁚

• Verbe regulate⁚ Acestea urmează un model de conjugare predictibil, ușor de învățat.
• Verbe neregulate⁚ Acestea au forme neregulate care trebuie memorate.
• Verbe auxiliare⁚ Acestea sunt folosite pentru a forma timpuri verbale compuse, precum perfectul compus sau viitorul anterior.

Deși există o varietate de verbe, principiile de bază ale conjugării sunt relativ simple, odată ce le înțelegeți.

Conjugarea verbelor italiene este un proces sistematic care implică modificarea formei verbale în funcție de timp, mod și persoană. Înțelegerea conjugării verbelor este esențială pentru a vorbi și scrie corect în italiană.

Conjugarea verbelor italiene se bazează pe o serie de reguli generale, dar există și excepții, în special pentru verbele neregulate. Învățarea conjugării verbelor poate părea intimidantă la început, dar cu practică și răbdare, veți stăpâni acest aspect important al gramaticii italiene.

Pentru a conjuga un verb italian, trebuie să identificați infinitivul, adică forma de bază a verbului. Infinitivul este forma verbului care se termină în “-are”, “-ere” sau “-ire”. De exemplu, infinitivul verbului “a scrie” este “scriere”, iar infinitivul verbului “a mânca” este “mâncare”.

Odată ce ați identificat infinitivul, puteți utiliza tabelul de conjugare pentru a determina forma corectă a verbului pentru fiecare timp, mod și persoană.

Timpurile verbale sunt instrumentele gramaticale care ne permit să plasăm acțiunile în timp. În italiană, ca și în alte limbi, există trei timpuri verbale principale⁚ prezentul, trecutul și viitorul. Fiecare timp are propriile sale nuanțe și utilizări specifice.

Prezentul exprimă o acțiune care are loc în prezent, fie că este o acțiune continuă, o acțiune obișnuită sau o acțiune generală. Trecutul exprimă o acțiune care a avut loc în trecut, iar viitorul exprimă o acțiune care va avea loc în viitor.

Înțelegerea timpurilor verbale și a modului în care acestea se conjugă este esențială pentru a vorbi și scrie corect în italiană.

Prezentul

Prezentul este timpul verbal care exprimă o acțiune care are loc în prezent, fie că este o acțiune continuă, o acțiune obișnuită sau o acțiune generală. De exemplu, “Io mangio” (Eu mănânc) exprimă o acțiune continuă, “Io studio italiano” (Eu studiez italiana) exprimă o acțiune obișnuită, iar “Il sole splende” (Soarele strălucește) exprimă o acțiune generală.

Prezentul se formează prin adăugarea terminațiilor specifice fiecărei persoane la rădăcina verbului. Verbele regulate din italiană se conjugă în prezentul indicativului după următorul model⁚

• Verbe care se termină în “-are”⁚ io -o, tu -i, lui/lei -a, noi -iamo, voi -ate, loro -ano
• Verbe care se termină în “-ere”⁚ io -o, tu -i, lui/lei -e, noi -iamo, voi -ete, loro -ono
• Verbe care se termină în “-ire”⁚ io -isco, tu -isci, lui/lei -isce, noi -iamo, voi -ite, loro -iscono

De exemplu, verbul “finire” (a termina) se conjugă în prezentul indicativului astfel⁚

• Io finisco
• Tu finisci
• Lui/Lei finisce
• Noi finiamo
• Voi finite
• Loro finiscono

Prezentul este un timp verbal esențial în italiană și este folosit frecvent în conversații și scrieri.

Trecutul

Trecutul exprimă o acțiune care a avut loc în trecut. În italiană, există mai multe timpuri verbale care exprimă trecutul, fiecare cu propriile sale nuanțe și utilizări specifice.

Timpurile verbale pentru trecut în italiană includ⁚

• Passato prossimo⁚ exprimă o acțiune recentă, care a avut loc în trecut și are o legătură cu prezentul.
• Imperfect⁚ exprimă o acțiune continuă sau obișnuită în trecut, sau o acțiune care era în desfășurare când a avut loc o altă acțiune.
• Passato remoto⁚ exprimă o acțiune care a avut loc în trecutul îndepărtat, de obicei în narațiuni literare.
• Trapassato prossimo⁚ exprimă o acțiune care a avut loc înaintea unei alte acțiuni în trecut.
• Trapassato remoto⁚ exprimă o acțiune care a avut loc înaintea unei alte acțiuni în trecutul îndepărtat, de obicei în narațiuni literare.

Verbul “finire” (a termina) se conjugă în trecutul apropiat (passato prossimo) astfel⁚

• Io ho finito
• Tu hai finito
• Lui/Lei ha finito
• Noi abbiamo finito
• Voi avete finito
• Loro hanno finito

Trecutul este un timp verbal important în italiană, folosit pentru a descrie evenimente din trecut și pentru a exprima experiențe personale.

Ghidul complet pentru înțelegerea verbelor italiene

Introducere în gramatica italiană

Gramatica italiană, deși poate părea intimidantă la prima vedere, este de fapt o structură elegantă și logică. Unul dintre pilonii gramaticii italiene este sistemul de conjugare a verbelor, care adaugă o bogăție de nuanțe și precizie exprimării. Verbele italiene se conjugă în funcție de timp, mod și persoană, reflectând o gamă largă de acțiuni și stări. Înțelegerea conjugării verbelor este esențială pentru a vorbi și scrie fluent în italiană.

Gramatica italiană se bazează pe o serie de principii fundamentale, inclusiv⁚

• Ordinea cuvintelor⁚ Subiectul precede verbul, iar adjectivele urmează substantivul.
• Genul și numărul⁚ Substantivele și adjectivele au gen (masculin sau feminin) și număr (singular sau plural).
• Articolul hotărât⁚ Articolul hotărât “il” (masculin singular), “la” (feminin singular) și “i” (masculin plural), “le” (feminin plural) este obligatoriu înaintea substantivelor.

Familiarizarea cu aceste elemente de bază vă va facilita înțelegerea conjugării verbelor și a structurii propozițiilor în italiană.

Verbele italiene⁚ Baza limbii

Verbele sunt inima limbii italiene, purtând greutatea acțiunii și a stării. Ele sunt elementele dinamice care dau viață propozițiilor, exprimând o gamă vastă de acțiuni, stări și sentimente. Înțelegerea verbelor și a conjugării lor este esențială pentru a vorbi și scrie fluent în italiană.

Verbele italiene se clasifică în trei categorii principale⁚

• Verbe regulate⁚ Acestea urmează un model de conjugare predictibil, ușor de învățat.
• Verbe neregulate⁚ Acestea au forme neregulate care trebuie memorate.
• Verbe auxiliare⁚ Acestea sunt folosite pentru a forma timpuri verbale compuse, precum perfectul compus sau viitorul anterior.

Deși există o varietate de verbe, principiile de bază ale conjugării sunt relativ simple, odată ce le înțelegeți.

Conjugarea verbelor italiene

Conjugarea verbelor italiene este un proces sistematic care implică modificarea formei verbale în funcție de timp, mod și persoană. Înțelegerea conjugării verbelor este esențială pentru a vorbi și scrie corect în italiană.

Conjugarea verbelor italiene se bazează pe o serie de reguli generale, dar există și excepții, în special pentru verbele neregulate. Învățarea conjugării verbelor poate părea intimidantă la început, dar cu practică și răbdare, veți stăpâni acest aspect important al gramaticii italiene.

Pentru a conjuga un verb italian, trebuie să identificați infinitivul, adică forma de bază a verbului. Infinitivul este forma verbului care se termină în “-are”, “-ere” sau “-ire”. De exemplu, infinitivul verbului “a scrie” este “scriere”, iar infinitivul verbului “a mânca” este “mâncare”.

Odată ce ați identificat infinitivul, puteți utiliza tabelul de conjugare pentru a determina forma corectă a verbului pentru fiecare timp, mod și persoană.

Timpurile verbale⁚ Prezent, trecut și viitor

Timpurile verbale sunt instrumentele gramaticale care ne permit să plasăm acțiunile în timp. În italiană, ca și în alte limbi, există trei timpuri verbale principale⁚ prezentul, trecutul și viitorul. Fiecare timp are propriile sale nuanțe și utilizări specifice.

Prezentul exprimă o acțiune care are loc în prezent, fie că este o acțiune continuă, o acțiune obișnuită sau o acțiune generală. Trecutul exprimă o acțiune care a avut loc în trecut, iar viitorul exprimă o acțiune care va avea loc în viitor.

Înțelegerea timpurilor verbale și a modului în care acestea se conjugă este esențială pentru a vorbi și scrie corect în italiană.

Prezentul

Prezentul este timpul verbal care exprimă o acțiune care are loc în prezent, fie că este o acțiune continuă, o acțiune obișnuită sau o acțiune generală. De exemplu, “Io mangio” (Eu mănânc) exprimă o acțiune continuă, “Io studio italiano” (Eu studiez italiana) exprimă o acțiune obișnuită, iar “Il sole splende” (Soarele strălucește) exprimă o acțiune generală.

Prezentul se formează prin adăugarea terminațiilor specifice fiecărei persoane la rădăcina verbului. Verbele regulate din italiană se conjugă în prezentul indicativului după următorul model⁚

• Verbe care se termină în “-are”⁚ io -o, tu -i, lui/lei -a, noi -iamo, voi -ate, loro -ano
• Verbe care se termină în “-ere”⁚ io -o, tu -i, lui/lei -e, noi -iamo, voi -ete, loro -ono
• Verbe care se termină în “-ire”⁚ io -isco, tu -isci, lui/lei -isce, noi -iamo, voi -ite, loro -iscono

De exemplu, verbul “finire” (a termina) se conjugă în prezentul indicativului astfel⁚

• Io finisco
• Tu finisci
• Lui/Lei finisce
• Noi finiamo
• Voi finite
• Loro finiscono

Prezentul este un timp verbal esențial în italiană și este folosit frecvent în conversații și scrieri.

Trecutul

Trecutul exprimă o acțiune care a avut loc în trecut. În italiană, există mai multe timpuri verbale care exprimă trecutul, fiecare cu propriile sale nuanțe și utilizări specifice.

Timpurile verbale pentru trecut în italiană includ⁚

• Passato prossimo⁚ exprimă o acțiune recentă, care a avut loc în trecut și are o legătură cu prezentul.
• Imperfect⁚ exprimă o acțiune continuă sau obișnuită în trecut, sau o acțiune care era în desfășurare când a avut loc o altă acțiune.
• Passato remoto⁚ exprimă o acțiune care a avut loc în trecutul îndepărtat, de obicei în narațiuni literare.
• Trapassato prossimo⁚ exprimă o acțiune care a avut loc înaintea unei alte acțiuni în trecut.
• Trapassato remoto⁚ exprimă o acțiune care a avut loc înaintea unei alte acțiuni în trecutul îndepărtat, de obicei în narațiuni literare.

Verbul “finire” (a termina) se conjugă în trecutul apropiat (passato prossimo) astfel⁚

• Io ho finito
• Tu hai finito
• Lui/Lei ha finito
• Noi abbiamo finito
• Voi avete finito
• Loro hanno finito

Trecutul este un timp verbal important în italiană, folosit pentru a descrie evenimente din trecut și pentru a exprima experiențe personale.

Viitorul

Viitorul exprimă o acțiune care va avea loc în viitor. În italiană, există două timpuri verbale care exprimă viitorul⁚ viitorul simplu și viitorul anterior. Viitorul simplu exprimă o acțiune care va avea loc în viitorul apropiat sau îndepărtat, iar viitorul anterior exprimă o acțiune care va avea loc înaintea unei alte acțiuni în viitor.

Verbul “finire” (a termina) se conjugă în viitorul simplu astfel⁚

• Io finirò
• Tu finirà
• Lui/Lei finirà
• Noi finiremo
• Voi finirete
• Loro finiranno

Viitorul este un timp verbal important în italiană, folosit pentru a exprima planuri, intenții, predicții și promisiuni.