Conjugarea verbelor spaniole: Un ghid complet

Conjugarea verbelor spaniole este un element esențial al gramaticii spaniole, permițând exprimarea acțiunilor și a stărilor în diferite contexte.

Conjugarea verbelor spaniole este un proces fundamental în gramatica spaniolă, care constă în modificarea formei unui verb pentru a indica timpul, modul, persoana și numărul; Această abilitate este crucială pentru a exprima acțiuni și stări într-un mod gramatical corect și pentru a înțelege sensul propozițiilor spaniole. Deși poate părea complex la început, conjugarea verbelor spaniole se bazează pe un sistem logic și coerent, cu reguli specifice pentru fiecare verb.

Acest ghid complet vă va oferi o introducere detaliată în conjugarea verbelor spaniole, acoperind aspecte precum timpurile verbale, modurile verbale, regulile generale de conjugare, verbele regulate și neregulate, precum și resurse de învățare. Veți găsi explicații clare, exemple practice și traduceri în limba română, pentru a vă facilita înțelegerea și aplicarea conjugării verbelor spaniole.

Conjugarea verbelor spaniole este un proces fundamental în gramatica spaniolă, care constă în modificarea formei unui verb pentru a indica timpul, modul, persoana și numărul. Această abilitate este crucială pentru a exprima acțiuni și stări într-un mod gramatical corect și pentru a înțelege sensul propozițiilor spaniole. Deși poate părea complex la început, conjugarea verbelor spaniole se bazează pe un sistem logic și coerent, cu reguli specifice pentru fiecare verb.

Acest ghid complet vă va oferi o introducere detaliată în conjugarea verbelor spaniole, acoperind aspecte precum timpurile verbale, modurile verbale, regulile generale de conjugare, verbele regulate și neregulate, precum și resurse de învățare. Veți găsi explicații clare, exemple practice și traduceri în limba română, pentru a vă facilita înțelegerea și aplicarea conjugării verbelor spaniole.

Conjugarea verbelor spaniole este esențială pentru o comunicare corectă și fluentă în limba spaniolă. Prin conjugarea verbelor în mod corespunzător, se exprimă nu doar acțiunea în sine, ci și relația dintre subiectul propoziției și acțiune. De exemplu, conjugarea verbului “hablar” (a vorbi) diferă în funcție de persoana și numărul subiectului⁚ “yo hablo” (eu vorbesc), “tú hablas” (tu vorbești), “él habla” (el vorbește), “nosotros hablamos” (noi vorbim), “vosotros habláis” (voi vorbiți), “ellos hablan” (ei vorbesc).

În plus, conjugarea verbelor permite exprimarea timpului, a modului și a altor nuanțe gramaticale, contribuind la o exprimare mai precisă și mai bogată. O stăpânire solidă a conjugării verbelor spaniole este crucială pentru înțelegerea și producerea discursului și a textelor scrise în limba spaniolă, indiferent de nivelul de studiu.

Conjugarea verbelor spaniole este un element esențial al gramaticii spaniole, permițând exprimarea acțiunilor și a stărilor în diferite contexte.

Conjugarea verbelor spaniole este esențială pentru o comunicare corectă și fluentă în limba spaniolă. Prin conjugarea verbelor în mod corespunzător, se exprimă nu doar acțiunea în sine, ci și relația dintre subiectul propoziției și acțiune. De exemplu, conjugarea verbului “hablar” (a vorbi) diferă în funcție de persoana și numărul subiectului⁚ “yo hablo” (eu vorbesc), “tú hablas” (tu vorbești), “él habla” (el vorbește), “nosotros hablamos” (noi vorbim), “vosotros habláis” (voi vorbiți), “ellos hablan” (ei vorbesc).

În plus, conjugarea verbelor permite exprimarea timpului, a modului și a altor nuanțe gramaticale, contribuind la o exprimare mai precisă și mai bogată. O stăpânire solidă a conjugării verbelor spaniole este crucială pentru înțelegerea și producerea discursului și a textelor scrise în limba spaniolă, indiferent de nivelul de studiu.

Conjugarea verbelor spaniole se bazează pe un sistem complex, dar logic, care ia în considerare timpul, modul, persoana și numărul. Timpul verbal indică când are loc acțiunea, modul indică atitudinea vorbitorului față de acțiune, iar persoana și numărul specifică cine efectuează acțiunea. Conjugarea verbelor spaniole se realizează prin modificarea terminației verbului, în funcție de aceste categorii gramaticale.

Pentru a înțelege mai bine conjugarea verbelor spaniole, este important să analizăm cele mai frecvente timpuri verbale și moduri verbale. Acestea includ⁚ prezentul, preteritul, imperfectul, viitorul, condiționalul, modul indicativ și modul subjunctiv. Fiecare timp verbal și mod verbal are reguli specifice de conjugare, care trebuie învățate și aplicate corect pentru a exprima sensul dorit.

Conjugarea verbelor spaniole este un element esențial al gramaticii spaniole, permițând exprimarea acțiunilor și a stărilor în diferite contexte.

Conjugarea verbelor spaniole este esențială pentru o comunicare corectă și fluentă în limba spaniolă. Prin conjugarea verbelor în mod corespunzător, se exprimă nu doar acțiunea în sine, ci și relația dintre subiectul propoziției și acțiune. De exemplu, conjugarea verbului “hablar” (a vorbi) diferă în funcție de persoana și numărul subiectului⁚ “yo hablo” (eu vorbesc), “tú hablas” (tu vorbești), “él habla” (el vorbește), “nosotros hablamos” (noi vorbim), “vosotros habláis” (voi vorbiți), “ellos hablan” (ei vorbesc).

În plus, conjugarea verbelor permite exprimarea timpului, a modului și a altor nuanțe gramaticale, contribuind la o exprimare mai precisă și mai bogată. O stăpânire solidă a conjugării verbelor spaniole este crucială pentru înțelegerea și producerea discursului și a textelor scrise în limba spaniolă, indiferent de nivelul de studiu.

Conjugarea verbelor spaniole se bazează pe un sistem complex, dar logic, care ia în considerare timpul, modul, persoana și numărul. Timpul verbal indică când are loc acțiunea, modul indică atitudinea vorbitorului față de acțiune, iar persoana și numărul specifică cine efectuează acțiunea. Conjugarea verbelor spaniole se realizează prin modificarea terminației verbului, în funcție de aceste categorii gramaticale.

Pentru a înțelege mai bine conjugarea verbelor spaniole, este important să analizăm cele mai frecvente timpuri verbale și moduri verbale. Acestea includ⁚ prezentul, preteritul, imperfectul, viitorul, condiționalul, modul indicativ și modul subjunctiv. Fiecare timp verbal și mod verbal are reguli specifice de conjugare, care trebuie învățate și aplicate corect pentru a exprima sensul dorit.

Timpurile verbale

Timpurile verbale spaniole indică când are loc acțiunea. Ele sunt esențiale pentru a exprima claritatea temporală a propoziției. Cele mai importante timpuri verbale în limba spaniolă sunt⁚ prezentul, preteritul, imperfectul, viitorul și condiționalul.

Conjugarea verbelor spaniole este un element esențial al gramaticii spaniole, permițând exprimarea acțiunilor și a stărilor în diferite contexte.

Conjugarea verbelor spaniole este esențială pentru o comunicare corectă și fluentă în limba spaniolă. Prin conjugarea verbelor în mod corespunzător, se exprimă nu doar acțiunea în sine, ci și relația dintre subiectul propoziției și acțiune. De exemplu, conjugarea verbului “hablar” (a vorbi) diferă în funcție de persoana și numărul subiectului⁚ “yo hablo” (eu vorbesc), “tú hablas” (tu vorbești), “él habla” (el vorbește), “nosotros hablamos” (noi vorbim), “vosotros habláis” (voi vorbiți), “ellos hablan” (ei vorbesc).

În plus, conjugarea verbelor permite exprimarea timpului, a modului și a altor nuanțe gramaticale, contribuind la o exprimare mai precisă și mai bogată. O stăpânire solidă a conjugării verbelor spaniole este crucială pentru înțelegerea și producerea discursului și a textelor scrise în limba spaniolă, indiferent de nivelul de studiu.

Conjugarea verbelor spaniole se bazează pe un sistem complex, dar logic, care ia în considerare timpul, modul, persoana și numărul. Timpul verbal indică când are loc acțiunea, modul indică atitudinea vorbitorului față de acțiune, iar persoana și numărul specifică cine efectuează acțiunea. Conjugarea verbelor spaniole se realizează prin modificarea terminației verbului, în funcție de aceste categorii gramaticale.

Pentru a înțelege mai bine conjugarea verbelor spaniole, este important să analizăm cele mai frecvente timpuri verbale și moduri verbale. Acestea includ⁚ prezentul, preteritul, imperfectul, viitorul, condiționalul, modul indicativ și modul subjunctiv. Fiecare timp verbal și mod verbal are reguli specifice de conjugare, care trebuie învățate și aplicate corect pentru a exprima sensul dorit.

Timpurile verbale

Timpurile verbale spaniole indică când are loc acțiunea. Ele sunt esențiale pentru a exprima claritatea temporală a propoziției. Cele mai importante timpuri verbale în limba spaniolă sunt⁚ prezentul, preteritul, imperfectul, viitorul și condiționalul.

Prezentul

Prezentul spaniol este folosit pentru a exprima acțiuni care au loc în prezent, acțiuni obișnuite, adevăruri generale sau acțiuni care se întâmplă în viitorul apropiat. Conjugarea verbelor la prezent se bazează pe terminații specifice fiecărei persoane și număr. De exemplu, verbul “hablar” (a vorbi) se conjugă la prezent astfel⁚ “yo hablo”, “tú hablas”, “él habla”, “nosotros hablamos”, “vosotros habláis”, “ellos hablan”.

Conjugarea verbelor spaniole este un element esențial al gramaticii spaniole, permițând exprimarea acțiunilor și a stărilor în diferite contexte.

Conjugarea verbelor spaniole este esențială pentru o comunicare corectă și fluentă în limba spaniolă. Prin conjugarea verbelor în mod corespunzător, se exprimă nu doar acțiunea în sine, ci și relația dintre subiectul propoziției și acțiune. De exemplu, conjugarea verbului “hablar” (a vorbi) diferă în funcție de persoana și numărul subiectului⁚ “yo hablo” (eu vorbesc), “tú hablas” (tu vorbești), “él habla” (el vorbește), “nosotros hablamos” (noi vorbim), “vosotros habláis” (voi vorbiți), “ellos hablan” (ei vorbesc).

În plus, conjugarea verbelor permite exprimarea timpului, a modului și a altor nuanțe gramaticale, contribuind la o exprimare mai precisă și mai bogată. O stăpânire solidă a conjugării verbelor spaniole este crucială pentru înțelegerea și producerea discursului și a textelor scrise în limba spaniolă, indiferent de nivelul de studiu.

Conjugarea verbelor spaniole se bazează pe un sistem complex, dar logic, care ia în considerare timpul, modul, persoana și numărul. Timpul verbal indică când are loc acțiunea, modul indică atitudinea vorbitorului față de acțiune, iar persoana și numărul specifică cine efectuează acțiunea. Conjugarea verbelor spaniole se realizează prin modificarea terminației verbului, în funcție de aceste categorii gramaticale.

Pentru a înțelege mai bine conjugarea verbelor spaniole, este important să analizăm cele mai frecvente timpuri verbale și moduri verbale. Acestea includ⁚ prezentul, preteritul, imperfectul, viitorul, condiționalul, modul indicativ și modul subjunctiv. Fiecare timp verbal și mod verbal are reguli specifice de conjugare, care trebuie învățate și aplicate corect pentru a exprima sensul dorit.

Timpurile verbale

Timpurile verbale spaniole indică când are loc acțiunea. Ele sunt esențiale pentru a exprima claritatea temporală a propoziției. Cele mai importante timpuri verbale în limba spaniolă sunt⁚ prezentul, preteritul, imperfectul, viitorul și condiționalul.

Prezentul

Prezentul spaniol este folosit pentru a exprima acțiuni care au loc în prezent, acțiuni obișnuite, adevăruri generale sau acțiuni care se întâmplă în viitorul apropiat. Conjugarea verbelor la prezent se bazează pe terminații specifice fiecărei persoane și număr. De exemplu, verbul “hablar” (a vorbi) se conjugă la prezent astfel⁚ “yo hablo”, “tú hablas”, “él habla”, “nosotros hablamos”, “vosotros habláis”, “ellos hablan”.

Preteritul

Preteritul spaniol, cunoscut și ca “pretérito perfecto simple”, este folosit pentru a exprima acțiuni terminate în trecut. Este echivalentul timpului trecut perfect simplu din limba română. Conjugarea verbelor la preterit se bazează pe terminații specifice fiecărei persoane și număr, care variază în funcție de grupa verbală (verbe regulate -ar, -er, -ir) sau de neregularitatea verbului. De exemplu, verbul “hablar” (a vorbi) se conjugă la preterit astfel⁚ “yo hablé”, “tú hablaste”, “él habló”, “nosotros hablamos”, “vosotros hablasteis”, “ellos hablaron”.

Conjugarea verbelor spaniole este un element esențial al gramaticii spaniole, permițând exprimarea acțiunilor și a stărilor în diferite contexte.

Conjugarea verbelor spaniole este esențială pentru o comunicare corectă și fluentă în limba spaniolă. Prin conjugarea verbelor în mod corespunzător, se exprimă nu doar acțiunea în sine, ci și relația dintre subiectul propoziției și acțiune. De exemplu, conjugarea verbului “hablar” (a vorbi) diferă în funcție de persoana și numărul subiectului⁚ “yo hablo” (eu vorbesc), “tú hablas” (tu vorbești), “él habla” (el vorbește), “nosotros hablamos” (noi vorbim), “vosotros habláis” (voi vorbiți), “ellos hablan” (ei vorbesc).

În plus, conjugarea verbelor permite exprimarea timpului, a modului și a altor nuanțe gramaticale, contribuind la o exprimare mai precisă și mai bogată. O stăpânire solidă a conjugării verbelor spaniole este crucială pentru înțelegerea și producerea discursului și a textelor scrise în limba spaniolă, indiferent de nivelul de studiu.

Conjugarea verbelor spaniole se bazează pe un sistem complex, dar logic, care ia în considerare timpul, modul, persoana și numărul. Timpul verbal indică când are loc acțiunea, modul indică atitudinea vorbitorului față de acțiune, iar persoana și numărul specifică cine efectuează acțiunea. Conjugarea verbelor spaniole se realizează prin modificarea terminației verbului, în funcție de aceste categorii gramaticale.

Pentru a înțelege mai bine conjugarea verbelor spaniole, este important să analizăm cele mai frecvente timpuri verbale și moduri verbale. Acestea includ⁚ prezentul, preteritul, imperfectul, viitorul, condiționalul, modul indicativ și modul subjunctiv. Fiecare timp verbal și mod verbal are reguli specifice de conjugare, care trebuie învățate și aplicate corect pentru a exprima sensul dorit.

Timpurile verbale

Timpurile verbale spaniole indică când are loc acțiunea. Ele sunt esențiale pentru a exprima claritatea temporală a propoziției. Cele mai importante timpuri verbale în limba spaniolă sunt⁚ prezentul, preteritul, imperfectul, viitorul și condiționalul.

Prezentul

Prezentul spaniol este folosit pentru a exprima acțiuni care au loc în prezent, acțiuni obișnuite, adevăruri generale sau acțiuni care se întâmplă în viitorul apropiat. Conjugarea verbelor la prezent se bazează pe terminații specifice fiecărei persoane și număr. De exemplu, verbul “hablar” (a vorbi) se conjugă la prezent astfel⁚ “yo hablo”, “tú hablas”, “él habla”, “nosotros hablamos”, “vosotros habláis”, “ellos hablan”.

Preteritul

Preteritul spaniol, cunoscut și ca “pretérito perfecto simple”, este folosit pentru a exprima acțiuni terminate în trecut. Este echivalentul timpului trecut perfect simplu din limba română. Conjugarea verbelor la preterit se bazează pe terminații specifice fiecărei persoane și număr, care variază în funcție de grupa verbală (verbe regulate -ar, -er, -ir) sau de neregularitatea verbului. De exemplu, verbul “hablar” (a vorbi) se conjugă la preterit astfel⁚ “yo hablé”, “tú hablaste”, “él habló”, “nosotros hablamos”, “vosotros hablasteis”, “ellos hablaron”.

Imperfectul

Imperfectul spaniol, cunoscut și ca “pretérito imperfecto”, este folosit pentru a exprima acțiuni care se desfășurau în trecut, acțiuni repetate în trecut, descrieri ale trecutului sau stări emoționale din trecut. Conjugarea verbelor la imperfect se bazează pe terminații specifice fiecărei persoane și număr, care variază în funcție de grupa verbală (verbe regulate -ar, -er, -ir) sau de neregularitatea verbului. De exemplu, verbul “hablar” (a vorbi) se conjugă la imperfect astfel⁚ “yo hablaba”, “tú hablabas”, “él hablaba”, “nosotros hablábamos”, “vosotros hablabais”, “ellos hablaban”.

Conjugarea verbelor spaniole este un element esențial al gramaticii spaniole, permițând exprimarea acțiunilor și a stărilor în diferite contexte.

Conjugarea verbelor spaniole este esențială pentru o comunicare corectă și fluentă în limba spaniolă. Prin conjugarea verbelor în mod corespunzător, se exprimă nu doar acțiunea în sine, ci și relația dintre subiectul propoziției și acțiune. De exemplu, conjugarea verbului “hablar” (a vorbi) diferă în funcție de persoana și numărul subiectului⁚ “yo hablo” (eu vorbesc), “tú hablas” (tu vorbești), “él habla” (el vorbește), “nosotros hablamos” (noi vorbim), “vosotros habláis” (voi vorbiți), “ellos hablan” (ei vorbesc).

În plus, conjugarea verbelor permite exprimarea timpului, a modului și a altor nuanțe gramaticale, contribuind la o exprimare mai precisă și mai bogată. O stăpânire solidă a conjugării verbelor spaniole este crucială pentru înțelegerea și producerea discursului și a textelor scrise în limba spaniolă, indiferent de nivelul de studiu.

Conjugarea verbelor spaniole se bazează pe un sistem complex, dar logic, care ia în considerare timpul, modul, persoana și numărul. Timpul verbal indică când are loc acțiunea, modul indică atitudinea vorbitorului față de acțiune, iar persoana și numărul specifică cine efectuează acțiunea. Conjugarea verbelor spaniole se realizează prin modificarea terminației verbului, în funcție de aceste categorii gramaticale.

Pentru a înțelege mai bine conjugarea verbelor spaniole, este important să analizăm cele mai frecvente timpuri verbale și moduri verbale. Acestea includ⁚ prezentul, preteritul, imperfectul, viitorul, condiționalul, modul indicativ și modul subjunctiv. Fiecare timp verbal și mod verbal are reguli specifice de conjugare, care trebuie învățate și aplicate corect pentru a exprima sensul dorit.

Timpurile verbale

Timpurile verbale spaniole indică când are loc acțiunea. Ele sunt esențiale pentru a exprima claritatea temporală a propoziției. Cele mai importante timpuri verbale în limba spaniolă sunt⁚ prezentul, preteritul, imperfectul, viitorul și condiționalul.

Prezentul

Prezentul spaniol este folosit pentru a exprima acțiuni care au loc în prezent, acțiuni obișnuite, adevăruri generale sau acțiuni care se întâmplă în viitorul apropiat. Conjugarea verbelor la prezent se bazează pe terminații specifice fiecărei persoane și număr. De exemplu, verbul “hablar” (a vorbi) se conjugă la prezent astfel⁚ “yo hablo”, “tú hablas”, “él habla”, “nosotros hablamos”, “vosotros habláis”, “ellos hablan”.

Preteritul

Preteritul spaniol, cunoscut și ca “pretérito perfecto simple”, este folosit pentru a exprima acțiuni terminate în trecut. Este echivalentul timpului trecut perfect simplu din limba română. Conjugarea verbelor la preterit se bazează pe terminații specifice fiecărei persoane și număr, care variază în funcție de grupa verbală (verbe regulate -ar, -er, -ir) sau de neregularitatea verbului. De exemplu, verbul “hablar” (a vorbi) se conjugă la preterit astfel⁚ “yo hablé”, “tú hablaste”, “él habló”, “nosotros hablamos”, “vosotros hablasteis”, “ellos hablaron”.

Imperfectul

Imperfectul spaniol, cunoscut și ca “pretérito imperfecto”, este folosit pentru a exprima acțiuni care se desfășurau în trecut, acțiuni repetate în trecut, descrieri ale trecutului sau stări emoționale din trecut. Conjugarea verbelor la imperfect se bazează pe terminații specifice fiecărei persoane și număr, care variază în funcție de grupa verbală (verbe regulate -ar, -er, -ir) sau de neregularitatea verbului. De exemplu, verbul “hablar” (a vorbi) se conjugă la imperfect astfel⁚ “yo hablaba”, “tú hablabas”, “él hablaba”, “nosotros hablábamos”, “vosotros hablabais”, “ellos hablaban”.

Viitorul

Viitorul spaniol este folosit pentru a exprima acțiuni care vor avea loc în viitor. Conjugarea verbelor la viitor se bazează pe terminații specifice fiecărei persoane și număr, care variază în funcție de grupa verbală (verbe regulate -ar, -er, -ir) sau de neregularitatea verbului. De exemplu, verbul “hablar” (a vorbi) se conjugă la viitor astfel⁚ “yo hablaré”, “tú hablarás”, “él hablará”, “nosotros hablaremos”, “vosotros hablaréis”, “ellos hablarán”.

Conjugarea verbelor spaniole⁚ o ghid complet

Introducere

Conjugarea verbelor spaniole este un element esențial al gramaticii spaniole, permițând exprimarea acțiunilor și a stărilor în diferite contexte.

Importanța conjugării verbelor spaniole

Conjugarea verbelor spaniole este esențială pentru o comunicare corectă și fluentă în limba spaniolă. Prin conjugarea verbelor în mod corespunzător, se exprimă nu doar acțiunea în sine, ci și relația dintre subiectul propoziției și acțiune. De exemplu, conjugarea verbului “hablar” (a vorbi) diferă în funcție de persoana și numărul subiectului⁚ “yo hablo” (eu vorbesc), “tú hablas” (tu vorbești), “él habla” (el vorbește), “nosotros hablamos” (noi vorbim), “vosotros habláis” (voi vorbiți), “ellos hablan” (ei vorbesc).

În plus, conjugarea verbelor permite exprimarea timpului, a modului și a altor nuanțe gramaticale, contribuind la o exprimare mai precisă și mai bogată. O stăpânire solidă a conjugării verbelor spaniole este crucială pentru înțelegerea și producerea discursului și a textelor scrise în limba spaniolă, indiferent de nivelul de studiu.

Prezentarea conjugării verbelor spaniole

Conjugarea verbelor spaniole se bazează pe un sistem complex, dar logic, care ia în considerare timpul, modul, persoana și numărul. Timpul verbal indică când are loc acțiunea, modul indică atitudinea vorbitorului față de acțiune, iar persoana și numărul specifică cine efectuează acțiunea. Conjugarea verbelor spaniole se realizează prin modificarea terminației verbului, în funcție de aceste categorii gramaticale.

Pentru a înțelege mai bine conjugarea verbelor spaniole, este important să analizăm cele mai frecvente timpuri verbale și moduri verbale. Acestea includ⁚ prezentul, preteritul, imperfectul, viitorul, condiționalul, modul indicativ și modul subjunctiv. Fiecare timp verbal și mod verbal are reguli specifice de conjugare, care trebuie învățate și aplicate corect pentru a exprima sensul dorit.

Timpurile verbale

Timpurile verbale spaniole indică când are loc acțiunea. Ele sunt esențiale pentru a exprima claritatea temporală a propoziției; Cele mai importante timpuri verbale în limba spaniolă sunt⁚ prezentul, preteritul, imperfectul, viitorul și condiționalul.

Prezentul

Prezentul spaniol este folosit pentru a exprima acțiuni care au loc în prezent, acțiuni obișnuite, adevăruri generale sau acțiuni care se întâmplă în viitorul apropiat. Conjugarea verbelor la prezent se bazează pe terminații specifice fiecărei persoane și număr. De exemplu, verbul “hablar” (a vorbi) se conjugă la prezent astfel⁚ “yo hablo”, “tú hablas”, “él habla”, “nosotros hablamos”, “vosotros habláis”, “ellos hablan”.

Preteritul

Preteritul spaniol, cunoscut și ca “pretérito perfecto simple”, este folosit pentru a exprima acțiuni terminate în trecut. Este echivalentul timpului trecut perfect simplu din limba română. Conjugarea verbelor la preterit se bazează pe terminații specifice fiecărei persoane și număr, care variază în funcție de grupa verbală (verbe regulate -ar, -er, -ir) sau de neregularitatea verbului. De exemplu, verbul “hablar” (a vorbi) se conjugă la preterit astfel⁚ “yo hablé”, “tú hablaste”, “él habló”, “nosotros hablamos”, “vosotros hablasteis”, “ellos hablaron”.

Imperfectul

Imperfectul spaniol, cunoscut și ca “pretérito imperfecto”, este folosit pentru a exprima acțiuni care se desfășurau în trecut, acțiuni repetate în trecut, descrieri ale trecutului sau stări emoționale din trecut. Conjugarea verbelor la imperfect se bazează pe terminații specifice fiecărei persoane și număr, care variază în funcție de grupa verbală (verbe regulate -ar, -er, -ir) sau de neregularitatea verbului. De exemplu, verbul “hablar” (a vorbi) se conjugă la imperfect astfel⁚ “yo hablaba”, “tú hablabas”, “él hablaba”, “nosotros hablábamos”, “vosotros hablabais”, “ellos hablaban”.

Viitorul

Viitorul spaniol este folosit pentru a exprima acțiuni care vor avea loc în viitor. Conjugarea verbelor la viitor se bazează pe terminații specifice fiecărei persoane și număr, care variază în funcție de grupa verbală (verbe regulate -ar, -er, -ir) sau de neregularitatea verbului. De exemplu, verbul “hablar” (a vorbi) se conjugă la viitor astfel⁚ “yo hablaré”, “tú hablarás”, “él hablará”, “nosotros hablaremos”, “vosotros hablaréis”, “ellos hablarán”.

Condiționalul

Condiționalul spaniol este folosit pentru a exprima acțiuni care ar avea loc în viitor, dar numai dacă s-ar întâmpla o anumită condiție. Este echivalentul timpului condițional din limba română. Conjugarea verbelor la condițional se bazează pe terminații specifice fiecărei persoane și număr, care variază în funcție de grupa verbală (verbe regulate -ar, -er, -ir) sau de neregularitatea verbului. De exemplu, verbul “hablar” (a vorbi) se conjugă la condițional astfel⁚ “yo hablaría”, “tú hablarías”, “él hablaría”, “nosotros hablaríamos”, “vosotros hablaríais”, “ellos hablarían”.