Conjugarea verbului “rompere” (a rupe) în limba italiană

Acest ghid complet vă va ajuta să înțelegeți conjugarea verbelor italiene, oferindu-vă o perspectivă clară asupra regulilor gramaticale și a excepțiilor.

Învățarea conjugării verbelor este esențială pentru a vorbi și a scrie fluent în italiană; Conjugarea verbelor se referă la modificarea formei unui verb pentru a se potrivi cu subiectul, timpul și modul. Limba italiană are un sistem de conjugare destul de complex, cu verbe regulate și neregulate, fiecare având propriile reguli. În acest ghid, vom explora conjugarea verbului “rompere” (a rupe), un verb neregulat care prezintă particularități specifice. Vom analiza modul în care se conjugă acest verb în diverse timpuri și moduri, oferind exemple clare și explicații detaliate. Prin înțelegerea conjugării verbului “rompere”, veți obține o perspectivă mai amplă asupra sistemului de conjugare al verbelor italiene, facilitând astfel comunicarea eficientă în această limbă.

Învățarea conjugării verbelor este esențială pentru a vorbi și a scrie fluent în italiană. Conjugarea verbelor se referă la modificarea formei unui verb pentru a se potrivi cu subiectul, timpul și modul. Limba italiană are un sistem de conjugare destul de complex, cu verbe regulate și neregulate, fiecare având propriile reguli. În acest ghid, vom explora conjugarea verbului “rompere” (a rupe), un verb neregulat care prezintă particularități specifice. Vom analiza modul în care se conjugă acest verb în diverse timpuri și moduri, oferind exemple clare și explicații detaliate. Prin înțelegerea conjugării verbului “rompere”, veți obține o perspectivă mai amplă asupra sistemului de conjugare al verbelor italiene, facilitând astfel comunicarea eficientă în această limbă.

Conjugarea verbelor este esențială pentru a construi propoziții corecte gramatical și pentru a exprima sensul dorit în limba italiană. Fără o înțelegere a conjugării, comunicarea ar fi confuză și ineficientă. De exemplu, verbul “rompere” poate fi conjugat în diverse forme, cum ar fi “rompo” (eu rup), “rompi” (tu rupi), “rompe” (el/ea rupe) etc. Fiecare formă a verbului are un sens specific și se potrivește cu un anumit subiect și timp. Prin urmare, cunoașterea conjugării verbelor este esențială pentru a vorbi și a scrie fluent în italiană, asigurând o comunicare clară și precisă.

Învățarea conjugării verbelor este esențială pentru a vorbi și a scrie fluent în italiană. Conjugarea verbelor se referă la modificarea formei unui verb pentru a se potrivi cu subiectul, timpul și modul. Limba italiană are un sistem de conjugare destul de complex, cu verbe regulate și neregulate, fiecare având propriile reguli. În acest ghid, vom explora conjugarea verbului “rompere” (a rupe), un verb neregulat care prezintă particularități specifice. Vom analiza modul în care se conjugă acest verb în diverse timpuri și moduri, oferind exemple clare și explicații detaliate. Prin înțelegerea conjugării verbului “rompere”, veți obține o perspectivă mai amplă asupra sistemului de conjugare al verbelor italiene, facilitând astfel comunicarea eficientă în această limbă.

Conjugarea verbelor este esențială pentru a construi propoziții corecte gramatical și pentru a exprima sensul dorit în limba italiană. Fără o înțelegere a conjugării, comunicarea ar fi confuză și ineficientă. De exemplu, verbul “rompere” poate fi conjugat în diverse forme, cum ar fi “rompo” (eu rup), “rompi” (tu rupi), “rompe” (el/ea rupe) etc. Fiecare formă a verbului are un sens specific și se potrivește cu un anumit subiect și timp. Prin urmare, cunoașterea conjugării verbelor este esențială pentru a vorbi și a scrie fluent în italiană, asigurând o comunicare clară și precisă.

Verbele italiene se împart în două categorii principale⁚ verbe regulate și verbe neregulate. Verbele regulate urmează un model specific de conjugare, care se aplică la majoritatea verbelor din limba italiană. De exemplu, verbul “parlare” (a vorbi) este un verb regulat și se conjugă conform modelului standard. Verbele neregulate, pe de altă parte, au forme de conjugare unice și nu respectă modelul standard. Aceste verbe trebuie memorate individual, deoarece formele lor de conjugare nu pot fi deduse din regulile generale. Verbul “rompere” este un exemplu de verb neregulat, iar conjugarea lui se abate de la modelul standard al verbelor regulate.

Învățarea conjugării verbelor este esențială pentru a vorbi și a scrie fluent în italiană. Conjugarea verbelor se referă la modificarea formei unui verb pentru a se potrivi cu subiectul, timpul și modul. Limba italiană are un sistem de conjugare destul de complex, cu verbe regulate și neregulate, fiecare având propriile reguli. În acest ghid, vom explora conjugarea verbului “rompere” (a rupe), un verb neregulat care prezintă particularități specifice. Vom analiza modul în care se conjugă acest verb în diverse timpuri și moduri, oferind exemple clare și explicații detaliate. Prin înțelegerea conjugării verbului “rompere”, veți obține o perspectivă mai amplă asupra sistemului de conjugare al verbelor italiene, facilitând astfel comunicarea eficientă în această limbă.

Conjugarea verbelor este esențială pentru a construi propoziții corecte gramatical și pentru a exprima sensul dorit în limba italiană. Fără o înțelegere a conjugării, comunicarea ar fi confuză și ineficientă. De exemplu, verbul “rompere” poate fi conjugat în diverse forme, cum ar fi “rompo” (eu rup), “rompi” (tu rupi), “rompe” (el/ea rupe) etc. Fiecare formă a verbului are un sens specific și se potrivește cu un anumit subiect și timp. Prin urmare, cunoașterea conjugării verbelor este esențială pentru a vorbi și a scrie fluent în italiană, asigurând o comunicare clară și precisă.

Verbele italiene se împart în două categorii principale⁚ verbe regulate și verbe neregulate. Verbele regulate urmează un model specific de conjugare, care se aplică la majoritatea verbelor din limba italiană. De exemplu, verbul “parlare” (a vorbi) este un verb regulat și se conjugă conform modelului standard. Verbele neregulate, pe de altă parte, au forme de conjugare unice și nu respectă modelul standard. Aceste verbe trebuie memorate individual, deoarece formele lor de conjugare nu pot fi deduse din regulile generale. Verbul “rompere” este un exemplu de verb neregulat, iar conjugarea lui se abate de la modelul standard al verbelor regulate.

Verbele regulate în limba italiană se conjugă conform unor modele specifice, în funcție de terminația infinitivului. Pentru a înțelege conjugarea verbelor regulate, este esențial să se identifice terminația infinitivului. De exemplu, verbul “parlare” (a vorbi) are terminația “-are”; Verbele cu terminația “-are” se conjugă conform unui model specific, iar formele lor de conjugare sunt predictibile. Această predictibilitate face ca conjugarea verbelor regulate să fie relativ simplă. În contrast, verbele neregulate nu respectă aceste modele standard, iar formele lor de conjugare trebuie memorate individual. Verbul “rompere” este un exemplu de verb neregulat, iar conjugarea lui se abate de la modelul standard al verbelor regulate.

Învățarea conjugării verbelor este esențială pentru a vorbi și a scrie fluent în italiană. Conjugarea verbelor se referă la modificarea formei unui verb pentru a se potrivi cu subiectul, timpul și modul. Limba italiană are un sistem de conjugare destul de complex, cu verbe regulate și neregulate, fiecare având propriile reguli. În acest ghid, vom explora conjugarea verbului “rompere” (a rupe), un verb neregulat care prezintă particularități specifice. Vom analiza modul în care se conjugă acest verb în diverse timpuri și moduri, oferind exemple clare și explicații detaliate. Prin înțelegerea conjugării verbului “rompere”, veți obține o perspectivă mai amplă asupra sistemului de conjugare al verbelor italiene, facilitând astfel comunicarea eficientă în această limbă.

Conjugarea verbelor este esențială pentru a construi propoziții corecte gramatical și pentru a exprima sensul dorit în limba italiană. Fără o înțelegere a conjugării, comunicarea ar fi confuză și ineficientă. De exemplu, verbul “rompere” poate fi conjugat în diverse forme, cum ar fi “rompo” (eu rup), “rompi” (tu rupi), “rompe” (el/ea rupe) etc. Fiecare formă a verbului are un sens specific și se potrivește cu un anumit subiect și timp. Prin urmare, cunoașterea conjugării verbelor este esențială pentru a vorbi și a scrie fluent în italiană, asigurând o comunicare clară și precisă.

Verbele italiene se împart în două categorii principale⁚ verbe regulate și verbe neregulate. Verbele regulate urmează un model specific de conjugare, care se aplică la majoritatea verbelor din limba italiană. De exemplu, verbul “parlare” (a vorbi) este un verb regulat și se conjugă conform modelului standard. Verbele neregulate, pe de altă parte, au forme de conjugare unice și nu respectă modelul standard. Aceste verbe trebuie memorate individual, deoarece formele lor de conjugare nu pot fi deduse din regulile generale. Verbul “rompere” este un exemplu de verb neregulat, iar conjugarea lui se abate de la modelul standard al verbelor regulate.

Verbele regulate în limba italiană se conjugă conform unor modele specifice, în funcție de terminația infinitivului. Pentru a înțelege conjugarea verbelor regulate, este esențial să se identifice terminația infinitivului. De exemplu, verbul “parlare” (a vorbi) are terminația “-are”. Verbele cu terminația “-are” se conjugă conform unui model specific, iar formele lor de conjugare sunt predictibile. Această predictibilitate face ca conjugarea verbelor regulate să fie relativ simplă. În contrast, verbele neregulate nu respectă aceste modele standard, iar formele lor de conjugare trebuie memorate individual. Verbul “rompere” este un exemplu de verb neregulat, iar conjugarea lui se abate de la modelul standard al verbelor regulate.

Prezentul

Prezentul verbului “rompere” este un exemplu clar al neregularității sale. În timp ce verbele regulate cu terminația “-ere” au o conjugare predictibile, “rompere” se abate de la acest model. Forma prezentului este⁚ “rompo”, “rompi”, “rompe”, “rompiamo”, “rompete”, “rompono”. Observați că formele “rompo”, “rompi”, “rompe” nu se termină în “-o”, “-i”, “-a” așa cum se așteaptă, ci în “-o”, “-i”, “-e”. Această neregularitate este specifică verbului “rompere” și trebuie memorată individual. Înțelegerea conjugării prezentului verbului “rompere” este esențială pentru a exprima acțiuni care se întâmplă acum, în prezent.

Învățarea conjugării verbelor este esențială pentru a vorbi și a scrie fluent în italiană. Conjugarea verbelor se referă la modificarea formei unui verb pentru a se potrivi cu subiectul, timpul și modul. Limba italiană are un sistem de conjugare destul de complex, cu verbe regulate și neregulate, fiecare având propriile reguli. În acest ghid, vom explora conjugarea verbului “rompere” (a rupe), un verb neregulat care prezintă particularități specifice. Vom analiza modul în care se conjugă acest verb în diverse timpuri și moduri, oferind exemple clare și explicații detaliate. Prin înțelegerea conjugării verbului “rompere”, veți obține o perspectivă mai amplă asupra sistemului de conjugare al verbelor italiene, facilitând astfel comunicarea eficientă în această limbă.

Conjugarea verbelor este esențială pentru a construi propoziții corecte gramatical și pentru a exprima sensul dorit în limba italiană. Fără o înțelegere a conjugării, comunicarea ar fi confuză și ineficientă. De exemplu, verbul “rompere” poate fi conjugat în diverse forme, cum ar fi “rompo” (eu rup), “rompi” (tu rupi), “rompe” (el/ea rupe) etc. Fiecare formă a verbului are un sens specific și se potrivește cu un anumit subiect și timp. Prin urmare, cunoașterea conjugării verbelor este esențială pentru a vorbi și a scrie fluent în italiană, asigurând o comunicare clară și precisă.

Verbele italiene se împart în două categorii principale⁚ verbe regulate și verbe neregulate. Verbele regulate urmează un model specific de conjugare, care se aplică la majoritatea verbelor din limba italiană. De exemplu, verbul “parlare” (a vorbi) este un verb regulat și se conjugă conform modelului standard. Verbele neregulate, pe de altă parte, au forme de conjugare unice și nu respectă modelul standard. Aceste verbe trebuie memorate individual, deoarece formele lor de conjugare nu pot fi deduse din regulile generale. Verbul “rompere” este un exemplu de verb neregulat, iar conjugarea lui se abate de la modelul standard al verbelor regulate.

Verbele regulate în limba italiană se conjugă conform unor modele specifice, în funcție de terminația infinitivului. Pentru a înțelege conjugarea verbelor regulate, este esențial să se identifice terminația infinitivului. De exemplu, verbul “parlare” (a vorbi) are terminația “-are”. Verbele cu terminația “-are” se conjugă conform unui model specific, iar formele lor de conjugare sunt predictibile. Această predictibilitate face ca conjugarea verbelor regulate să fie relativ simplă. În contrast, verbele neregulate nu respectă aceste modele standard, iar formele lor de conjugare trebuie memorate individual. Verbul “rompere” este un exemplu de verb neregulat, iar conjugarea lui se abate de la modelul standard al verbelor regulate.

Prezentul

Prezentul verbului “rompere” este un exemplu clar al neregularității sale. În timp ce verbele regulate cu terminația “-ere” au o conjugare predictibile, “rompere” se abate de la acest model. Forma prezentului este⁚ “rompo”, “rompi”, “rompe”, “rompiamo”, “rompete”, “rompono”. Observați că formele “rompo”, “rompi”, “rompe” nu se termină în “-o”, “-i”, “-a” așa cum se așteaptă, ci în “-o”, “-i”, “-e”. Această neregularitate este specifică verbului “rompere” și trebuie memorată individual. Înțelegerea conjugării prezentului verbului “rompere” este esențială pentru a exprima acțiuni care se întâmplă acum, în prezent.

Trecutul simplu

Trecutul simplu al verbului “rompere” este o altă demonstrație a neregularității sale. Deși verbele regulate cu terminația “-ere” au o conjugare predictibile în trecutul simplu, “rompere” prezintă o formă diferită. Forma trecutului simplu este⁚ “ruppi”, “ruppisti”, “ruppe”, “ruppimo”, “ruppeste”, “ruppero”. Observați că rădăcina verbului “rompere” se schimbă în “rupp” în trecutul simplu, iar terminațiile sunt specifice acestui verb. Această neregularitate trebuie memorată individual, deoarece nu poate fi dedusă din modelul standard al verbelor regulate. Înțelegerea conjugării trecutului simplu al verbului “rompere” este esențială pentru a exprima acțiuni care s-au întâmplat în trecut, la un moment determinat.

Învățarea conjugării verbelor este esențială pentru a vorbi și a scrie fluent în italiană. Conjugarea verbelor se referă la modificarea formei unui verb pentru a se potrivi cu subiectul, timpul și modul. Limba italiană are un sistem de conjugare destul de complex, cu verbe regulate și neregulate, fiecare având propriile reguli. În acest ghid, vom explora conjugarea verbului “rompere” (a rupe), un verb neregulat care prezintă particularități specifice. Vom analiza modul în care se conjugă acest verb în diverse timpuri și moduri, oferind exemple clare și explicații detaliate. Prin înțelegerea conjugării verbului “rompere”, veți obține o perspectivă mai amplă asupra sistemului de conjugare al verbelor italiene, facilitând astfel comunicarea eficientă în această limbă.

Conjugarea verbelor este esențială pentru a construi propoziții corecte gramatical și pentru a exprima sensul dorit în limba italiană. Fără o înțelegere a conjugării, comunicarea ar fi confuză și ineficientă. De exemplu, verbul “rompere” poate fi conjugat în diverse forme, cum ar fi “rompo” (eu rup), “rompi” (tu rupi), “rompe” (el/ea rupe) etc. Fiecare formă a verbului are un sens specific și se potrivește cu un anumit subiect și timp. Prin urmare, cunoașterea conjugării verbelor este esențială pentru a vorbi și a scrie fluent în italiană, asigurând o comunicare clară și precisă.

Verbele italiene se împart în două categorii principale⁚ verbe regulate și verbe neregulate. Verbele regulate urmează un model specific de conjugare, care se aplică la majoritatea verbelor din limba italiană. De exemplu, verbul “parlare” (a vorbi) este un verb regulat și se conjugă conform modelului standard. Verbele neregulate, pe de altă parte, au forme de conjugare unice și nu respectă modelul standard. Aceste verbe trebuie memorate individual, deoarece formele lor de conjugare nu pot fi deduse din regulile generale. Verbul “rompere” este un exemplu de verb neregulat, iar conjugarea lui se abate de la modelul standard al verbelor regulate.

Verbele regulate în limba italiană se conjugă conform unor modele specifice, în funcție de terminația infinitivului. Pentru a înțelege conjugarea verbelor regulate, este esențial să se identifice terminația infinitivului. De exemplu, verbul “parlare” (a vorbi) are terminația “-are”. Verbele cu terminația “-are” se conjugă conform unui model specific, iar formele lor de conjugare sunt predictibile. Această predictibilitate face ca conjugarea verbelor regulate să fie relativ simplă. În contrast, verbele neregulate nu respectă aceste modele standard, iar formele lor de conjugare trebuie memorate individual. Verbul “rompere” este un exemplu de verb neregulat, iar conjugarea lui se abate de la modelul standard al verbelor regulate.

Prezentul

Prezentul verbului “rompere” este un exemplu clar al neregularității sale. În timp ce verbele regulate cu terminația “-ere” au o conjugare predictibile, “rompere” se abate de la acest model. Forma prezentului este⁚ “rompo”, “rompi”, “rompe”, “rompiamo”, “rompete”, “rompono”. Observați că formele “rompo”, “rompi”, “rompe” nu se termină în “-o”, “-i”, “-a” așa cum se așteaptă, ci în “-o”, “-i”, “-e”. Această neregularitate este specifică verbului “rompere” și trebuie memorată individual. Înțelegerea conjugării prezentului verbului “rompere” este esențială pentru a exprima acțiuni care se întâmplă acum, în prezent.

Trecutul simplu

Trecutul simplu al verbului “rompere” este o altă demonstrație a neregularității sale. Deși verbele regulate cu terminația “-ere” au o conjugare predictibile în trecutul simplu, “rompere” prezintă o formă diferită. Forma trecutului simplu este⁚ “ruppi”, “ruppisti”, “ruppe”, “ruppimo”, “ruppeste”, “ruppero”. Observați că rădăcina verbului “rompere” se schimbă în “rupp” în trecutul simplu, iar terminațiile sunt specifice acestui verb. Această neregularitate trebuie memorată individual, deoarece nu poate fi dedusă din modelul standard al verbelor regulate. Înțelegerea conjugării trecutului simplu al verbului “rompere” este esențială pentru a exprima acțiuni care s-au întâmplat în trecut, la un moment determinat.

Viitorul simplu

Viitorul simplu al verbului “rompere” prezintă o altă neregularitate, deși mai subtilă decât în cazul prezentului sau trecutului simplu. Forma viitorului simplu este⁚ “romperò”, “romperai”, “romperà”, “romperemo”, “romperete”, “romperanno”. Observați că rădăcina verbului “rompere” se schimbă în “romper” în viitorul simplu, iar terminațiile sunt specifice acestui verb. Această neregularitate trebuie memorată individual, deoarece nu poate fi dedusă din modelul standard al verbelor regulate. Înțelegerea conjugării viitorului simplu al verbului “rompere” este esențială pentru a exprima acțiuni care se vor întâmpla în viitor.

Ghidul complet al conjugării verbelor italiene

Introducere

Învățarea conjugării verbelor este esențială pentru a vorbi și a scrie fluent în italiană. Conjugarea verbelor se referă la modificarea formei unui verb pentru a se potrivi cu subiectul, timpul și modul. Limba italiană are un sistem de conjugare destul de complex, cu verbe regulate și neregulate, fiecare având propriile reguli. În acest ghid, vom explora conjugarea verbului “rompere” (a rupe), un verb neregulat care prezintă particularități specifice. Vom analiza modul în care se conjugă acest verb în diverse timpuri și moduri, oferind exemple clare și explicații detaliate. Prin înțelegerea conjugării verbului “rompere”, veți obține o perspectivă mai amplă asupra sistemului de conjugare al verbelor italiene, facilitând astfel comunicarea eficientă în această limbă.

Importanța conjugării verbelor în limba italiană

Conjugarea verbelor este esențială pentru a construi propoziții corecte gramatical și pentru a exprima sensul dorit în limba italiană. Fără o înțelegere a conjugării, comunicarea ar fi confuză și ineficientă. De exemplu, verbul “rompere” poate fi conjugat în diverse forme, cum ar fi “rompo” (eu rup), “rompi” (tu rupi), “rompe” (el/ea rupe) etc. Fiecare formă a verbului are un sens specific și se potrivește cu un anumit subiect și timp. Prin urmare, cunoașterea conjugării verbelor este esențială pentru a vorbi și a scrie fluent în italiană, asigurând o comunicare clară și precisă.

Verbe regulate vs. verbe neregulate

Verbele italiene se împart în două categorii principale⁚ verbe regulate și verbe neregulate. Verbele regulate urmează un model specific de conjugare, care se aplică la majoritatea verbelor din limba italiană. De exemplu, verbul “parlare” (a vorbi) este un verb regulat și se conjugă conform modelului standard. Verbele neregulate, pe de altă parte, au forme de conjugare unice și nu respectă modelul standard. Aceste verbe trebuie memorate individual, deoarece formele lor de conjugare nu pot fi deduse din regulile generale. Verbul “rompere” este un exemplu de verb neregulat, iar conjugarea lui se abate de la modelul standard al verbelor regulate.

Conjugarea verbelor regulate

Verbele regulate în limba italiană se conjugă conform unor modele specifice, în funcție de terminația infinitivului. Pentru a înțelege conjugarea verbelor regulate, este esențial să se identifice terminația infinitivului. De exemplu, verbul “parlare” (a vorbi) are terminația “-are”. Verbele cu terminația “-are” se conjugă conform unui model specific, iar formele lor de conjugare sunt predictibile. Această predictibilitate face ca conjugarea verbelor regulate să fie relativ simplă. În contrast, verbele neregulate nu respectă aceste modele standard, iar formele lor de conjugare trebuie memorate individual. Verbul “rompere” este un exemplu de verb neregulat, iar conjugarea lui se abate de la modelul standard al verbelor regulate.

Prezentul

Prezentul verbului “rompere” este un exemplu clar al neregularității sale. În timp ce verbele regulate cu terminația “-ere” au o conjugare predictibile, “rompere” se abate de la acest model. Forma prezentului este⁚ “rompo”, “rompi”, “rompe”, “rompiamo”, “rompete”, “rompono”. Observați că formele “rompo”, “rompi”, “rompe” nu se termină în “-o”, “-i”, “-a” așa cum se așteaptă, ci în “-o”, “-i”, “-e”. Această neregularitate este specifică verbului “rompere” și trebuie memorată individual. Înțelegerea conjugării prezentului verbului “rompere” este esențială pentru a exprima acțiuni care se întâmplă acum, în prezent.

Trecutul simplu

Trecutul simplu al verbului “rompere” este o altă demonstrație a neregularității sale. Deși verbele regulate cu terminația “-ere” au o conjugare predictibile în trecutul simplu, “rompere” prezintă o formă diferită. Forma trecutului simplu este⁚ “ruppi”, “ruppisti”, “ruppe”, “ruppimo”, “ruppeste”, “ruppero”. Observați că rădăcina verbului “rompere” se schimbă în “rupp” în trecutul simplu, iar terminațiile sunt specifice acestui verb. Această neregularitate trebuie memorată individual, deoarece nu poate fi dedusă din modelul standard al verbelor regulate. Înțelegerea conjugării trecutului simplu al verbului “rompere” este esențială pentru a exprima acțiuni care s-au întâmplat în trecut, la un moment determinat.

Viitorul simplu

Viitorul simplu al verbului “rompere” prezintă o altă neregularitate, deși mai subtilă decât în cazul prezentului sau trecutului simplu. Forma viitorului simplu este⁚ “romperò”, “romperai”, “romperà”, “romperemo”, “romperete”, “romperanno”. Observați că rădăcina verbului “rompere” se schimbă în “romper” în viitorul simplu, iar terminațiile sunt specifice acestui verb. Această neregularitate trebuie memorată individual, deoarece nu poate fi dedusă din modelul standard al verbelor regulate. Înțelegerea conjugării viitorului simplu al verbului “rompere” este esențială pentru a exprima acțiuni care se vor întâmpla în viitor.

Conjugarea verbelor neregulate

Verbele neregulate prezintă o provocare pentru cei care învață limba italiană, deoarece formele lor de conjugare nu pot fi deduse din regulile generale. Aceste verbe trebuie memorate individual, iar conjugarea lor poate varia semnificativ de la un verb la altul. Verbul “rompere” este un exemplu de verb neregulat, iar conjugarea lui se abate de la modelul standard al verbelor regulate. De exemplu, forma prezentului verbului “rompere” este “rompo”, “rompi”, “rompe”, “rompiamo”, “rompete”, “rompono”, în timp ce forma trecutului simplu este “ruppi”, “ruppisti”, “ruppe”, “ruppimo”, “ruppeste”, “ruppero”. Această neregularitate se extinde și la alte timpuri și moduri, făcând din “rompere” un verb care trebuie studiat cu atenție. Înțelegerea conjugării verbelor neregulate, precum “rompere”, este esențială pentru a vorbi și a scrie fluent în italiană. Această cunoaștere vă va permite să exprimați o gamă largă de idei și nuanțe lingvistice, îmbunătățind semnificativ comunicarea dumneavoastră în limba italiană.