Conjugația verbului “sonar” în spaniolă

Conjugația verbului “sonar” în spaniolă⁚ traducere și exemple

Verbul “sonar” în spaniolă înseamnă “a suna” sau “a suna”. Conjugația acestui verb este relativ simplă și se bazează pe regulile generale de conjugare a verbelor regulate din spaniolă. Acest articol va explora conjugația verbului “sonar” în diverse timpuri verbale, moduri și voci, oferind exemple pentru o înțelegere mai profundă a utilizării sale.

Introducere

Conjugația verbelor reprezintă un aspect fundamental al gramaticii spaniole, iar “sonar” este un verb regulat care ilustrează principiile de bază ale acestui proces. Înțelegerea conjugării verbului “sonar” permite o mai bună înțelegere a structurii gramaticale a limbii spaniole, facilitând comunicarea fluentă și precisă. Această analiză se va concentra pe conjugarea verbului “sonar” în diverse timpuri verbale și moduri, oferind exemple practice pentru a demonstra utilizarea sa în contexte reale.

Verbul “sonar” este un verb regulat de conjugare a treia grupă, adică verbele care se termină în “-ar”, “-er” sau “-ir”. În cazul verbului “sonar”, infinitivul este “sonar”, iar radicalul verbului este “son”. Conjugarea verbului “sonar” se realizează prin adăugarea terminațiilor specifice fiecărui timp verbal și mod la radicalul verbului. Aceste terminații variază în funcție de persoana și numărul pronumelui (eu, tu, el/ea, noi, voi, ei/ele).

Prezenta analiză a conjugării verbului “sonar” va oferi o perspectivă detaliată asupra modului în care acest verb se declină în diverse timpuri verbale, moduri și voci, punând accent pe utilizarea corectă a terminațiilor verbale. Exemplele furnizate vor exemplifica utilizarea verbului “sonar” în contexte reale, ajutând la o înțelegere mai profundă a gramaticii spaniole și a modului în care se aplică în practică.

Conjugația verbului “sonar” în prezentul indicativ

Prezentul indicativ este unul dintre cele mai frecvent utilizate timpuri verbale în spaniolă, exprimând acțiuni care au loc în prezent. Conjugația verbului “sonar” în prezentul indicativ se bazează pe adăugarea terminațiilor specifice fiecărei persoane și număr la radicalul “son”. Terminațiile pentru prezentul indicativ sunt⁚ “-o” pentru prima persoană singular (eu), “-as” pentru a doua persoană singular (tu), “-a” pentru a treia persoană singular (el/ea), “-amos” pentru prima persoană plural (noi), “-áis” pentru a doua persoană plural (voi) și “-an” pentru a treia persoană plural (ei/ele).

Astfel, conjugarea verbului “sonar” în prezentul indicativ este următoarea⁚

• Yo sueno ― Eu sun (a suna)
• Tú suenas, Tu suni (a suna)
• Él/Ella suena — El/Ea sună (a suna)
• Nosotros sonamos, Noi sunăm (a suna)
• Vosotros sonáis — Voi sunați (a suna)
• Ellos/Ellas suenan ― Ei/Ele sună (a suna)

Exemple⁚

• El teléfono suena — Telefonul sună.
• Nosotros sonamos la campana — Noi sunăm clopotul.
• Ella suena muy bien con la guitarra ― Ea sună foarte bine cu chitara.

Utilizarea prezentului indicativ în spaniolă este similară cu utilizarea prezentului în limba română, exprimând acțiuni care au loc în momentul vorbirii sau acțiuni obișnuite.

Conjugația verbului “sonar” în trecutul simplu

Trecutul simplu, cunoscut și sub numele de “pretérito indefinido” în spaniolă, este un timp verbal care exprimă acțiuni terminate în trecut. Conjugația verbului “sonar” în trecutul simplu se bazează pe adăugarea terminațiilor specifice fiecărei persoane și număr la radicalul “son”. Terminațiile pentru trecutul simplu sunt⁚ “-é” pentru prima persoană singular (eu), “-aste” pentru a doua persoană singular (tu), “-ó” pentru a treia persoană singular (el/ea), “-amos” pentru prima persoană plural (noi), “-asteis” pentru a doua persoană plural (voi) și “-aron” pentru a treia persoană plural (ei/ele).

Astfel, conjugarea verbului “sonar” în trecutul simplu este următoarea⁚

• Yo soné, Eu am sunat (a suna)
• Tú sonaste — Tu ai sunat (a suna)
• Él/Ella sonó — El/Ea a sunat (a suna)
• Nosotros sonamos — Noi am sunat (a suna)
• Vosotros sonasteis ― Voi ați sunat (a suna)
• Ellos/Ellas sonaron ― Ei/Ele au sunat (a suna)

Exemple⁚

• El teléfono sonó a las 8 de la mañana — Telefonul a sunat la ora 8 dimineața.
• Nosotros sonamos la campana para el inicio de la clase — Noi am sunat clopotul pentru începerea orei.
• Ella sonó muy bien en el concierto ― Ea a sunat foarte bine la concert.

Trecutul simplu este utilizat în spaniolă pentru a descrie evenimente specifice care au avut loc în trecut.

Conjugația verbului “sonar” în viitorul simplu

Viitorul simplu, cunoscut și sub numele de “futuro simple” în spaniolă, este un timp verbal care exprimă acțiuni ce vor avea loc în viitor. Conjugația verbului “sonar” în viitorul simplu se bazează pe adăugarea terminațiilor specifice fiecărei persoane și număr la forma infinitivă a verbului, “sonar”. Terminațiile pentru viitorul simplu sunt⁚ “-é” pentru prima persoană singular (eu), “-ás” pentru a doua persoană singular (tu), “-á” pentru a treia persoană singular (el/ea), “-emos” pentru prima persoană plural (noi), “-éis” pentru a doua persoană plural (voi) și “-án” pentru a treia persoană plural (ei/ele).

Astfel, conjugarea verbului “sonar” în viitorul simplu este următoarea⁚

• Yo sonaré ― Eu voi suna (a suna)
• Tú sonarás, Tu vei suna (a suna)
• Él/Ella sonará ― El/Ea va suna (a suna)
• Nosotros sonaremos ― Noi vom suna (a suna)
• Vosotros sonaréis ― Voi veți suna (a suna)
• Ellos/Ellas sonarán — Ei/Ele vor suna (a suna)

Exemple⁚

• Mañana sonararé la puerta a las 8 de la mañana — Mâine voi suna la ușă la ora 8 dimineața.
• Tú sonarás la campana para el inicio del partido, Tu vei suna clopotul pentru începerea meciului.
• Ellos sonarán la trompetas durante la procesiune ― Ei vor suna la trompetă în timpul procesiunii.

Viitorul simplu este utilizat în spaniolă pentru a exprima acțiuni viitoare planificate sau previzibile.

Conjugația verbului “sonar” în prezentul perfect simplu

Prezentul perfect simplu, cunoscut și sub numele de “pretérito perfecto simple” în spaniolă, este un timp verbal care exprimă acțiuni finalizate în trecut, fără a specifica momentul exact al finalizării. Conjugația verbului “sonar” în prezentul perfect simplu se bazează pe adăugarea terminațiilor specifice fiecărei persoane și număr la forma rădăcină a verbului, “son”. Terminațiile pentru prezentul perfect simplu sunt⁚ “-é” pentru prima persoană singular (eu), “-aste” pentru a doua persoană singular (tu), “-ó” pentru a treia persoană singular (el/ea), “-amos” pentru prima persoană plural (noi), “-asteis” pentru a doua persoană plural (voi) și “-aron” pentru a treia persoană plural (ei/ele).

Astfel, conjugarea verbului “sonar” în prezentul perfect simplu este următoarea⁚

• Yo soné ― Eu am sunat (a suna)
• Tú sonaste, Tu ai sunat (a suna)
• Él/Ella sonó — El/Ea a sunat (a suna)
• Nosotros sonamos ― Noi am sunat (a suna)
• Vosotros sonasteis ― Voi ați sunat (a suna)
• Ellos/Ellas sonaron ― Ei/Ele au sunat (a suna)

Exemple⁚

• Ayer soné la puerta, pero nadie me abrió ― Ieri am sunat la ușă, dar nimeni nu mi-a deschis.
• Tú sonaste la campana para el inicio de la clase — Tu ai sunat clopotul pentru începerea clasei.
• Ellos sonaron la trompetas durante la celebración — Ei au sunat la trompetă în timpul sărbătorii.

Prezentul perfect simplu este utilizat în spaniolă pentru a exprima acțiuni trecute specifice care au avut loc într-un moment definit.

Conjugația verbului “sonar” în trecutul perfect simplu

Trecutul perfect simplu, cunoscut și sub numele de “pretérito perfecto simple” în spaniolă, este un timp verbal care exprimă acțiuni finalizate în trecut, fără a specifica momentul exact al finalizării. Conjugația verbului “sonar” în trecutul perfect simplu se bazează pe adăugarea terminațiilor specifice fiecărei persoane și număr la forma rădăcină a verbului, “son”. Terminațiile pentru trecutul perfect simplu sunt⁚ “-é” pentru prima persoană singular (eu), “-aste” pentru a doua persoană singular (tu), “-ó” pentru a treia persoană singular (el/ea), “-amos” pentru prima persoană plural (noi), “-asteis” pentru a doua persoană plural (voi) și “-aron” pentru a treia persoană plural (ei/ele).

Astfel, conjugarea verbului “sonar” în trecutul perfect simplu este următoarea⁚

• Yo soné, Eu am sunat (a suna)
• Tú sonaste ― Tu ai sunat (a suna)
• Él/Ella sonó ― El/Ea a sunat (a suna)
• Nosotros sonamos — Noi am sunat (a suna)
• Vosotros sonasteis ― Voi ați sunat (a suna)
• Ellos/Ellas sonaron ― Ei/Ele au sunat (a suna)

Exemple⁚

• Ayer soné la puerta, pero nadie me abrió ― Ieri am sunat la ușă, dar nimeni nu mi-a deschis.
• Tú sonaste la campana para el inicio de la clase ― Tu ai sunat clopotul pentru începerea clasei.
• Ellos sonaron la trompetas durante la celebración — Ei au sunat la trompetă în timpul sărbătorii.

Prezentul perfect simplu este utilizat în spaniolă pentru a exprima acțiuni trecute specifice care au avut loc într-un moment definit.

Conjugația verbului “sonar” în viitorul perfect simplu

Viitorul perfect simplu, cunoscut și sub numele de “futuro perfecto simple” în spaniolă, este un timp verbal care exprimă acțiuni care vor fi finalizate într-un moment viitor, înainte de un alt moment viitor. Conjugația verbului “sonar” în viitorul perfect simplu se bazează pe forma rădăcină a verbului, “son”, la care se adaugă terminațiile specifice fiecărei persoane și număr. Aceste terminații sunt⁚ “-é” pentru prima persoană singular (eu), “-ás” pentru a doua persoană singular (tu), “-á” pentru a treia persoană singular (el/ea), “-emos” pentru prima persoană plural (noi), “-éis” pentru a doua persoană plural (voi) și “-án” pentru a treia persoană plural (ei/ele).

Astfel, conjugarea verbului “sonar” în viitorul perfect simplu este următoarea⁚

• Yo habré sonado — Eu voi fi sunat (a suna)
• Tú habrás sonado — Tu vei fi sunat (a suna)
• Él/Ella habrá sonado ― El/Ea va fi sunat (a suna)
• Nosotros habremos sonado — Noi vom fi sunat (a suna)
• Vosotros habréis sonado, Voi veți fi sunat (a suna)
• Ellos/Ellas habrán sonado — Ei/Ele vor fi sunat (a suna)

Exemple⁚

• Para mañana habré sonado a todos los invitados ― Până mâine voi fi sunat pe toți invitații.
• Tú habrás sonado la puerta antes de las 10⁚00 ― Tu vei fi sunat la ușă înainte de ora 10⁚00.
• Ellos habrán sonado la alarma de incendiu — Ei vor fi sunat alarma de incendiu.

Viitorul perfect simplu este un timp verbal mai puțin utilizat în spaniolă, dar este important de înțeles pentru a putea interpreta corect propozițiile complexe cu verbe la viitorul perfect.

Conjugația verbului “sonar” în prezentul perfect compus

Prezentul perfect compus, cunoscut și sub numele de “pretérito perfecto compuesto” în spaniolă, este un timp verbal care exprimă acțiuni care au început în trecut și au fost finalizate în prezent. Se formează prin combinarea auxiliarului “haber” la timpul prezent cu participiul trecut al verbului principal. Participiul trecut al verbului “sonar” este “sonado”.

Conjugația verbului “sonar” în prezentul perfect compus este următoarea⁚

• Yo he sonado — Eu am sunat (a suna)
• Tú has sonado ― Tu ai sunat (a suna)
• Él/Ella ha sonado — El/Ea a sunat (a suna)
• Nosotros hemos sonado — Noi am sunat (a suna)
• Vosotros habéis sonado ― Voi ați sunat (a suna)
• Ellos/Ellas han sonado — Ei/Ele au sunat (a suna)

Exemple⁚

• He sonado la puerta, pero nadie ha abierto ― Am sunat la ușă, dar nimeni nu a deschis.
• Tú has sonado la telefon de mai multe ori — Tu ai sunat la telefon de mai multe ori.
• Ellos han sonado la clopoțelul de la ușă — Ei au sunat la clopoțelul de la ușă.

Prezentul perfect compus este un timp verbal foarte frecvent utilizat în spaniolă și este esențial pentru a exprima acțiuni care au avut loc în trecut, dar au o legătură directă cu prezentul;

Conjugația verbului “sonar” în trecutul perfect compus

Trecutul perfect compus, cunoscut și sub numele de “pretérito pluscuamperfecto” în spaniolă, este un timp verbal care exprimă acțiuni care au fost finalizate înainte de un alt eveniment din trecut. Se formează prin combinarea auxiliarului “haber” la timpul imperfect cu participiul trecut al verbului principal. Participiul trecut al verbului “sonar” este “sonado”.

Conjugația verbului “sonar” în trecutul perfect compus este următoarea⁚

• Yo había sonado — Eu sunasem (a suna)
• Tú habías sonado — Tu sunaseși (a suna)
• Él/Ella había sonado ― El/Ea sunase (a suna)
• Nosotros habíamos sonado ― Noi sunasem (a suna)
• Vosotros habíais sonado ― Voi sunaseți (a suna)
• Ellos/Ellas habían sonado — Ei/Ele sunaseră (a suna)

Exemple⁚

• Había sonado la ușă înainte ca el să plece — Sunasem la ușă înainte ca el să plece.
• Tú habías sonado la telefon de mai multe ori înainte ca ea să răspundă, Tu sunaseși la telefon de mai multe ori înainte ca ea să răspundă.
• Ellos habían sonado la clopoțelul de la ușă înainte ca noi să ajungem ― Ei sunaseră la clopoțelul de la ușă înainte ca noi să ajungem.

Trecutul perfect compus este un timp verbal mai puțin frecvent utilizat în spaniolă, dar este important pentru a exprima acțiuni care au avut loc înainte de un alt eveniment din trecut.

Conjugația verbului “sonar” în viitorul perfect compus

Viitorul perfect compus, numit și “futuro perfecto” în spaniolă, exprimă acțiuni care vor fi finalizate înainte de un alt eveniment viitor. Se formează prin combinarea auxiliarului “haber” la timpul viitor simplu cu participiul trecut al verbului principal. Participiul trecut al verbului “sonar” este “sonado”.

Conjugația verbului “sonar” în viitorul perfect compus este următoarea⁚

• Yo habré sonado ― Eu voi fi sunat (a suna)
• Tú habrás sonado ― Tu vei fi sunat (a suna)
• Él/Ella habrá sonado ― El/Ea va fi sunat (a suna)
• Nosotros habremos sonado ― Noi vom fi sunat (a suna)
• Vosotros habréis sonado ― Voi veți fi sunat (a suna)
• Ellos/Ellas habrán sonado ― Ei/Ele vor fi sunat (a suna)

Exemple⁚

• Habré sonado la ușă înainte ca el să se întoarcă ― Voi fi sunat la ușă înainte ca el să se întoarcă.
• Tú habrás sonado la telefon de mai multe ori înainte ca ea să răspundă ― Tu vei fi sunat la telefon de mai multe ori înainte ca ea să răspundă.
• Ellos habrán sonado la clopoțelul de la ușă înainte ca noi să ajungem ― Ei vor fi sunat la clopoțelul de la ușă înainte ca noi să ajungem.

Viitorul perfect compus este un timp verbal mai puțin frecvent utilizat în spaniolă, dar este important pentru a exprima acțiuni care vor fi finalizate înainte de un alt eveniment viitor.

Conjugația verbului “sonar” în prezentul subjunctiv

Prezentul subjunctiv, numit și “presente de subjuntivo” în spaniolă, este un mod verbal care exprimă dorințe, îndoieli, incertitudini, emoții sau necesități. Se utilizează în propoziții subordonate care depind de o propoziție principală care exprimă o anumită atitudine față de acțiunea din propoziția subordonată.

Conjugația verbului “sonar” în prezentul subjunctiv este următoarea⁚

• Yo suene ― Eu să sun (a suna)
• Tú suenes — Tu să suni (a suna)
• Él/Ella suene ― El/Ea să sune (a suna)
• Nosotros sonemos — Noi să sunăm (a suna)
• Vosotros sonéis — Voi să sunați (a suna)
• Ellos/Ellas suenen ― Ei/Ele să sune (a suna)

Exemple⁚

• Quiero que suene la alarma la 7⁚00 — Vreau ca alarma să sune la 7⁚00.
• Es importante que suenes la ușă înainte de a intra — Este important să suni la ușă înainte de a intra.
• Dudo que suenen la telefon în curând ― Mă îndoiesc că vor suna la telefon în curând.

Prezentul subjunctiv este un timp verbal complex, dar este esențial pentru a exprima o gamă largă de nuanțe gramaticale și lexicale în spaniolă.

Conjugația verbului “sonar” în trecutul subjunctiv

Trecutul subjunctiv, numit și “pretérito imperfecto de subjuntivo” în spaniolă, este un mod verbal care exprimă acțiuni care s-au întâmplat în trecut, dar care sunt văzute din perspectiva prezentului. Se utilizează în propoziții subordonate care depind de o propoziție principală care exprimă o acțiune sau o stare din trecut.

Conjugația verbului “sonar” în trecutul subjunctiv este următoarea⁚

• Yo sonara — Eu să sun (a suna)
• Tú sonarás, Tu să suni (a suna)
• Él/Ella sonara ― El/Ea să sune (a suna)
• Nosotros sonáramos — Noi să sunăm (a suna)
• Vosotros sonarais — Voi să sunați (a suna)
• Ellos/Ellas sonaran ― Ei/Ele să sune (a suna)

Exemple⁚

• Quería que sonara el teléfono — Voiam ca telefonul să sune.
• No creía que sonara la alarma — Nu credeam că alarma va suna.
• Dudaba que sonara la puerta ― Mă îndoiam că va suna la ușă.

Trecutul subjunctiv este un timp verbal care exprimă o acțiune trecută văzută prin prisma prezentului, adăugând o nuanță de incertitudine sau ipotetică.

Conjugația verbului “sonar” în viitorul subjunctiv

Viitorul subjunctiv, numit și “futuro simple de subjuntivo” în spaniolă, este un mod verbal care exprimă acțiuni care se vor întâmpla în viitor, dar care sunt văzute din perspectiva prezentului. Se utilizează în propoziții subordonate care depind de o propoziție principală care exprimă o acțiune sau o stare din prezent.

Conjugația verbului “sonar” în viitorul subjunctiv este următoarea⁚

• Yo sonare — Eu să sun (a suna)
• Tú sonares ― Tu să suni (a suna)
• Él/Ella sonare — El/Ea să sune (a suna)
• Nosotros sonáremos ― Noi să sunăm (a suna)
• Vosotros sonaréis — Voi să sunați (a suna)
• Ellos/Ellas sonaren ― Ei/Ele să sune (a suna)

Exemple⁚

• Espero que sonare el teléfono ― Sper ca telefonul să sune.
• No creo que sonare la alarma ― Nu cred că alarma va suna.
• Dudo que sonare la puerta ― Mă îndoiesc că va suna la ușă.

Viitorul subjunctiv este un timp verbal care exprimă o acțiune viitoare văzută prin prisma prezentului, adăugând o nuanță de incertitudine sau ipotetică.