De ce fierbe apa cu sare mai repede?

Proprietățile coligative ale soluțiilor sunt proprietăți fizice care depind doar de numărul de particule de solut dintr-un solvent, nu de natura lor. Aceste proprietăți includ punctul de fierbere, punctul de congelare, presiunea osmotică și presiunea vaporilor.

Unul dintre fenomenele fascinante din chimia soluțiilor este creșterea punctului de fierbere al apei atunci când se adaugă sare. Această observație aparent simplă are la bază principii fundamentale ale chimiei, cum ar fi proprietățile coligative ale soluțiilor și interacțiunile intermoleculare. Înțelegerea acestui fenomen ne permite să explorăm modul în care prezența unui solut afectează comportamentul solventului, în special în ceea ce privește punctul de fierbere.

Proprietățile coligative sunt acele proprietăți ale soluțiilor care depind exclusiv de concentrația de particule de solut, nu de natura lor chimică. Aceste proprietăți includ punctul de fierbere, punctul de congelare, presiunea osmotică și presiunea vaporilor. Punctul de fierbere al unui lichid este temperatura la care presiunea vaporilor săi devine egală cu presiunea atmosferică, iar lichidul începe să se transforme în vapori. Punctul de fierbere al apei pure la presiunea atmosferică standard este de 100 °C.

Adăugarea unui solut la un solvent, cum ar fi sarea la apă, duce la o creștere a punctului de fierbere al solventului. Această creștere a punctului de fierbere este cunoscută sub numele de “elevarea punctului de fierbere”. Elevarea punctului de fierbere este o proprietate coligativă, adică depinde doar de concentrația de particule de solut, nu de natura lor chimică. Cu cât concentrația de solut este mai mare, cu atât creșterea punctului de fierbere este mai mare.

Creșterea punctului de fierbere a apei în prezența sării este un fenomen important în diverse aplicații practice, de la gătit la industria alimentară. De exemplu, adăugarea sării la apa în care se fierb legume contribuie la o gătire mai rapidă, deoarece apa fierbe la o temperatură mai ridicată; În industria alimentară, creșterea punctului de fierbere este utilizată pentru a conserva alimentele prin sterilizare la temperaturi mai ridicate.

În cele ce urmează, vom analiza în detaliu mecanismul prin care sarea crește punctul de fierbere al apei, explorând interacțiunile intermoleculare și disocierea ionică în soluții.

Unul dintre fenomenele fascinante din chimia soluțiilor este creșterea punctului de fierbere al apei atunci când se adaugă sare. Această observație aparent simplă are la bază principii fundamentale ale chimiei, cum ar fi proprietățile coligative ale soluțiilor și interacțiunile intermoleculare. Înțelegerea acestui fenomen ne permite să explorăm modul în care prezența unui solut afectează comportamentul solventului, în special în ceea ce privește punctul de fierbere.

Proprietățile coligative sunt acele proprietăți ale soluțiilor care depind exclusiv de concentrația de particule de solut, nu de natura lor chimică. Aceste proprietăți includ punctul de fierbere, punctul de congelare, presiunea osmotică și presiunea vaporilor. Punctul de fierbere al unui lichid este temperatura la care presiunea vaporilor săi devine egală cu presiunea atmosferică, iar lichidul începe să se transforme în vapori. Punctul de fierbere al apei pure la presiunea atmosferică standard este de 100 °C.

Adăugarea unui solut la un solvent, cum ar fi sarea la apă, duce la o creștere a punctului de fierbere al solventului. Această creștere a punctului de fierbere este cunoscută sub numele de “elevarea punctului de fierbere”. Elevarea punctului de fierbere este o proprietate coligativă, adică depinde doar de concentrația de particule de solut, nu de natura lor chimică. Cu cât concentrația de solut este mai mare, cu atât creșterea punctului de fierbere este mai mare;

Creșterea punctului de fierbere a apei în prezența sării este un fenomen important în diverse aplicații practice, de la gătit la industria alimentară. De exemplu, adăugarea sării la apa în care se fierb legume contribuie la o gătire mai rapidă, deoarece apa fierbe la o temperatură mai ridicată. În industria alimentară, creșterea punctului de fierbere este utilizată pentru a conserva alimentele prin sterilizare la temperaturi mai ridicate.

În cele ce urmează, vom analiza în detaliu mecanismul prin care sarea crește punctul de fierbere al apei, explorând interacțiunile intermoleculare și disocierea ionică în soluții.

Proprietățile coligative sunt acele proprietăți ale soluțiilor care depind doar de numărul de particule de solut dintr-un solvent, nu de natura lor chimică. Aceste proprietăți includ punctul de fierbere, punctul de congelare, presiunea osmotică și presiunea vaporilor. Elevarea punctului de fierbere este o proprietate coligativă, adică depinde doar de concentrația de particule de solut, nu de natura lor chimică. Cu cât concentrația de solut este mai mare, cu atât creșterea punctului de fierbere este mai mare. Această creștere a punctului de fierbere este o consecință directă a reducerii presiunii vaporilor solventului în prezența solutului.

Presiunea vaporilor este o măsură a tendinței unui lichid de a se evapora. Presiunea vaporilor unui lichid este determinată de forțele intermoleculare dintre moleculele lichidului. Cu cât forțele intermoleculare sunt mai puternice, cu atât presiunea vaporilor este mai mică. Adăugarea unui solut la un solvent reduce presiunea vaporilor solventului, deoarece moleculele de solut interferă cu evaporația moleculelor de solvent.

Reducerea presiunii vaporilor solventului are ca rezultat o creștere a punctului de fierbere. Acest lucru se datorează faptului că punctul de fierbere este definit ca temperatura la care presiunea vaporilor lichidului este egală cu presiunea atmosferică. Dacă presiunea vaporilor este redusă, atunci temperatura trebuie să fie mai ridicată pentru a atinge presiunea atmosferică, ceea ce înseamnă că punctul de fierbere este mai ridicat.

Elevarea punctului de fierbere este o proprietate importantă în diverse aplicații practice, de la gătit la industria alimentară. De exemplu, adăugarea sării la apa în care se fierb legume contribuie la o gătire mai rapidă, deoarece apa fierbe la o temperatură mai ridicată. În industria alimentară, creșterea punctului de fierbere este utilizată pentru a conserva alimentele prin sterilizare la temperaturi mai ridicate.

Unul dintre fenomenele fascinante din chimia soluțiilor este creșterea punctului de fierbere al apei atunci când se adaugă sare. Această observație aparent simplă are la bază principii fundamentale ale chimiei, cum ar fi proprietățile coligative ale soluțiilor și interacțiunile intermoleculare. Înțelegerea acestui fenomen ne permite să explorăm modul în care prezența unui solut afectează comportamentul solventului, în special în ceea ce privește punctul de fierbere.

Proprietățile coligative sunt acele proprietăți ale soluțiilor care depind exclusiv de concentrația de particule de solut, nu de natura lor chimică. Aceste proprietăți includ punctul de fierbere, punctul de congelare, presiunea osmotică și presiunea vaporilor. Punctul de fierbere al unui lichid este temperatura la care presiunea vaporilor săi devine egală cu presiunea atmosferică, iar lichidul începe să se transforme în vapori. Punctul de fierbere al apei pure la presiunea atmosferică standard este de 100 °C.

Adăugarea unui solut la un solvent, cum ar fi sarea la apă, duce la o creștere a punctului de fierbere al solventului. Această creștere a punctului de fierbere este cunoscută sub numele de “elevarea punctului de fierbere”. Elevarea punctului de fierbere este o proprietate coligativă, adică depinde doar de concentrația de particule de solut, nu de natura lor chimică. Cu cât concentrația de solut este mai mare, cu atât creșterea punctului de fierbere este mai mare;

Creșterea punctului de fierbere a apei în prezența sării este un fenomen important în diverse aplicații practice, de la gătit la industria alimentară. De exemplu, adăugarea sării la apa în care se fierb legume contribuie la o gătire mai rapidă, deoarece apa fierbe la o temperatură mai ridicată. În industria alimentară, creșterea punctului de fierbere este utilizată pentru a conserva alimentele prin sterilizare la temperaturi mai ridicate.

În cele ce urmează, vom analiza în detaliu mecanismul prin care sarea crește punctul de fierbere al apei, explorând interacțiunile intermoleculare și disocierea ionică în soluții.

Proprietățile coligative sunt acele proprietăți ale soluțiilor care depind doar de numărul de particule de solut dintr-un solvent, nu de natura lor chimică. Aceste proprietăți includ punctul de fierbere, punctul de congelare, presiunea osmotică și presiunea vaporilor. Elevarea punctului de fierbere este o proprietate coligativă, adică depinde doar de concentrația de particule de solut, nu de natura lor chimică. Cu cât concentrația de solut este mai mare, cu atât creșterea punctului de fierbere este mai mare. Această creștere a punctului de fierbere este o consecință directă a reducerii presiunii vaporilor solventului în prezența solutului.

Presiunea vaporilor este o măsură a tendinței unui lichid de a se evapora. Presiunea vaporilor unui lichid este determinată de forțele intermoleculare dintre moleculele lichidului. Cu cât forțele intermoleculare sunt mai puternice, cu atât presiunea vaporilor este mai mică. Adăugarea unui solut la un solvent reduce presiunea vaporilor solventului, deoarece moleculele de solut interferă cu evaporația moleculelor de solvent.

Reducerea presiunii vaporilor solventului are ca rezultat o creștere a punctului de fierbere. Acest lucru se datorează faptului că punctul de fierbere este definit ca temperatura la care presiunea vaporilor lichidului este egală cu presiunea atmosferică. Dacă presiunea vaporilor este redusă, atunci temperatura trebuie să fie mai ridicată pentru a atinge presiunea atmosferică, ceea ce înseamnă că punctul de fierbere este mai ridicat.

Elevarea punctului de fierbere este o proprietate importantă în diverse aplicații practice, de la gătit la industria alimentară. De exemplu, adăugarea sării la apa în care se fierb legume contribuie la o gătire mai rapidă, deoarece apa fierbe la o temperatură mai ridicată. În industria alimentară, creșterea punctului de fierbere este utilizată pentru a conserva alimentele prin sterilizare la temperaturi mai ridicate.

Apa pură fierbe la 100 °C la presiunea atmosferică standard. Această temperatură este punctul la care presiunea vaporilor apei devine egală cu presiunea atmosferică. Adăugarea sării la apă, însă, crește punctul de fierbere al apei.

Această creștere a punctului de fierbere este o consecință a proprietăților coligative ale soluțiilor. Adăugarea unui solut, cum ar fi sarea, la un solvent, cum ar fi apa, reduce presiunea vaporilor solventului. Reducerea presiunii vaporilor are ca rezultat o creștere a punctului de fierbere, deoarece temperatura trebuie să fie mai ridicată pentru a atinge presiunea atmosferică.

Efectul sării asupra punctului de fierbere al apei este un fenomen important în diverse aplicații practice, de la gătit la industria alimentară. De exemplu, adăugarea sării la apa în care se fierb legume contribuie la o gătire mai rapidă, deoarece apa fierbe la o temperatură mai ridicată. În industria alimentară, creșterea punctului de fierbere este utilizată pentru a conserva alimentele prin sterilizare la temperaturi mai ridicate.

Unul dintre fenomenele fascinante din chimia soluțiilor este creșterea punctului de fierbere al apei atunci când se adaugă sare. Această observație aparent simplă are la bază principii fundamentale ale chimiei, cum ar fi proprietățile coligative ale soluțiilor și interacțiunile intermoleculare. Înțelegerea acestui fenomen ne permite să explorăm modul în care prezența unui solut afectează comportamentul solventului, în special în ceea ce privește punctul de fierbere.

Proprietățile coligative sunt acele proprietăți ale soluțiilor care depind exclusiv de concentrația de particule de solut, nu de natura lor chimică. Aceste proprietăți includ punctul de fierbere, punctul de congelare, presiunea osmotică și presiunea vaporilor. Punctul de fierbere al unui lichid este temperatura la care presiunea vaporilor săi devine egală cu presiunea atmosferică, iar lichidul începe să se transforme în vapori. Punctul de fierbere al apei pure la presiunea atmosferică standard este de 100 °C.

Adăugarea unui solut la un solvent, cum ar fi sarea la apă, duce la o creștere a punctului de fierbere al solventului. Această creștere a punctului de fierbere este cunoscută sub numele de “elevarea punctului de fierbere”. Elevarea punctului de fierbere este o proprietate coligativă, adică depinde doar de concentrația de particule de solut, nu de natura lor chimică. Cu cât concentrația de solut este mai mare, cu atât creșterea punctului de fierbere este mai mare.

Creșterea punctului de fierbere a apei în prezența sării este un fenomen important în diverse aplicații practice, de la gătit la industria alimentară. De exemplu, adăugarea sării la apa în care se fierb legume contribuie la o gătire mai rapidă, deoarece apa fierbe la o temperatură mai ridicată. În industria alimentară, creșterea punctului de fierbere este utilizată pentru a conserva alimentele prin sterilizare la temperaturi mai ridicate.

În cele ce urmează, vom analiza în detaliu mecanismul prin care sarea crește punctul de fierbere al apei, explorând interacțiunile intermoleculare și disocierea ionică în soluții.

Proprietățile coligative sunt acele proprietăți ale soluțiilor care depind doar de numărul de particule de solut dintr-un solvent, nu de natura lor chimică. Aceste proprietăți includ punctul de fierbere, punctul de congelare, presiunea osmotică și presiunea vaporilor. Elevarea punctului de fierbere este o proprietate coligativă, adică depinde doar de concentrația de particule de solut, nu de natura lor chimică. Cu cât concentrația de solut este mai mare, cu atât creșterea punctului de fierbere este mai mare. Această creștere a punctului de fierbere este o consecință directă a reducerii presiunii vaporilor solventului în prezența solutului.

Presiunea vaporilor este o măsură a tendinței unui lichid de a se evapora. Presiunea vaporilor unui lichid este determinată de forțele intermoleculare dintre moleculele lichidului. Cu cât forțele intermoleculare sunt mai puternice, cu atât presiunea vaporilor este mai mică. Adăugarea unui solut la un solvent reduce presiunea vaporilor solventului, deoarece moleculele de solut interferă cu evaporația moleculelor de solvent.

Reducerea presiunii vaporilor solventului are ca rezultat o creștere a punctului de fierbere. Acest lucru se datorează faptului că punctul de fierbere este definit ca temperatura la care presiunea vaporilor lichidului este egală cu presiunea atmosferică. Dacă presiunea vaporilor este redusă, atunci temperatura trebuie să fie mai ridicată pentru a atinge presiunea atmosferică, ceea ce înseamnă că punctul de fierbere este mai ridicat.

Elevarea punctului de fierbere este o proprietate importantă în diverse aplicații practice, de la gătit la industria alimentară. De exemplu, adăugarea sării la apa în care se fierb legume contribuie la o gătire mai rapidă, deoarece apa fierbe la o temperatură mai ridicată. În industria alimentară, creșterea punctului de fierbere este utilizată pentru a conserva alimentele prin sterilizare la temperaturi mai ridicate.

Apa pură fierbe la 100 °C la presiunea atmosferică standard. Această temperatură este punctul la care presiunea vaporilor apei devine egală cu presiunea atmosferică. Adăugarea sării la apă, însă, crește punctul de fierbere al apei.

Această creștere a punctului de fierbere este o consecință a proprietăților coligative ale soluțiilor. Adăugarea unui solut, cum ar fi sarea, la un solvent, cum ar fi apa, reduce presiunea vaporilor solventului. Reducerea presiunii vaporilor are ca rezultat o creștere a punctului de fierbere, deoarece temperatura trebuie să fie mai ridicată pentru a atinge presiunea atmosferică.

Efectul sării asupra punctului de fierbere al apei este un fenomen important în diverse aplicații practice, de la gătit la industria alimentară. De exemplu, adăugarea sării la apa în care se fierb legume contribuie la o gătire mai rapidă, deoarece apa fierbe la o temperatură mai ridicată. În industria alimentară, creșterea punctului de fierbere este utilizată pentru a conserva alimentele prin sterilizare la temperaturi mai ridicate.

Punctul de fierbere al apei pure

Apa pură fierbe la 100 °C la presiunea atmosferică standard. Aceasta înseamnă că la această temperatură, presiunea vaporilor apei devine egală cu presiunea atmosferică, iar apa începe să se transforme în vapori. Punctul de fierbere al apei pure este determinat de forțele intermoleculare dintre moleculele de apă, în special legăturile de hidrogen. Legăturile de hidrogen sunt forțe intermoleculare puternice care se formează între atomii de hidrogen ai unei molecule de apă și atomii de oxigen ai altei molecule de apă. Aceste legături puternice contribuie la o temperatură ridicată de fierbere a apei.

Pentru a fierbe apa, trebuie furnizată energie termică pentru a rupe legăturile de hidrogen și a permite moleculelor de apă să se evapore. Cu cât sunt mai multe legături de hidrogen, cu atât mai multă energie termică este necesară pentru a fierbe apa. Această energie termică este absorbită de moleculele de apă, ceea ce duce la o creștere a temperaturii apei.

Punctul de fierbere al apei pure este o proprietate fizică constantă, care este influențată de presiunea atmosferică. La altitudini mai mari, presiunea atmosferică este mai mică, ceea ce duce la un punct de fierbere mai scăzut al apei. De exemplu, la o altitudine de 3.000 de metri, apa fierbe la aproximativ 90 °C.

Proprietățile coligative ale soluțiilor

Introducere

Unul dintre fenomenele fascinante din chimia soluțiilor este creșterea punctului de fierbere al apei atunci când se adaugă sare. Această observație aparent simplă are la bază principii fundamentale ale chimiei, cum ar fi proprietățile coligative ale soluțiilor și interacțiunile intermoleculare. Înțelegerea acestui fenomen ne permite să explorăm modul în care prezența unui solut afectează comportamentul solventului, în special în ceea ce privește punctul de fierbere.

Proprietățile coligative sunt acele proprietăți ale soluțiilor care depind exclusiv de concentrația de particule de solut, nu de natura lor chimică. Aceste proprietăți includ punctul de fierbere, punctul de congelare, presiunea osmotică și presiunea vaporilor. Punctul de fierbere al unui lichid este temperatura la care presiunea vaporilor săi devine egală cu presiunea atmosferică, iar lichidul începe să se transforme în vapori. Punctul de fierbere al apei pure la presiunea atmosferică standard este de 100 °C.

Adăugarea unui solut la un solvent, cum ar fi sarea la apă, duce la o creștere a punctului de fierbere al solventului. Această creștere a punctului de fierbere este cunoscută sub numele de “elevarea punctului de fierbere”. Elevarea punctului de fierbere este o proprietate coligativă, adică depinde doar de concentrația de particule de solut, nu de natura lor chimică. Cu cât concentrația de solut este mai mare, cu atât creșterea punctului de fierbere este mai mare.

Creșterea punctului de fierbere a apei în prezența sării este un fenomen important în diverse aplicații practice, de la gătit la industria alimentară. De exemplu, adăugarea sării la apa în care se fierb legume contribuie la o gătire mai rapidă, deoarece apa fierbe la o temperatură mai ridicată. În industria alimentară, creșterea punctului de fierbere este utilizată pentru a conserva alimentele prin sterilizare la temperaturi mai ridicate.

În cele ce urmează, vom analiza în detaliu mecanismul prin care sarea crește punctul de fierbere al apei, explorând interacțiunile intermoleculare și disocierea ionică în soluții.

Proprietățile coligative

Proprietățile coligative sunt acele proprietăți ale soluțiilor care depind doar de numărul de particule de solut dintr-un solvent, nu de natura lor chimică. Aceste proprietăți includ punctul de fierbere, punctul de congelare, presiunea osmotică și presiunea vaporilor. Elevarea punctului de fierbere este o proprietate coligativă, adică depinde doar de concentrația de particule de solut, nu de natura lor chimică. Cu cât concentrația de solut este mai mare, cu atât creșterea punctului de fierbere este mai mare. Această creștere a punctului de fierbere este o consecință directă a reducerii presiunii vaporilor solventului în prezența solutului.

Presiunea vaporilor este o măsură a tendinței unui lichid de a se evapora. Presiunea vaporilor unui lichid este determinată de forțele intermoleculare dintre moleculele lichidului. Cu cât forțele intermoleculare sunt mai puternice, cu atât presiunea vaporilor este mai mică. Adăugarea unui solut la un solvent reduce presiunea vaporilor solventului, deoarece moleculele de solut interferă cu evaporația moleculelor de solvent.

Reducerea presiunii vaporilor solventului are ca rezultat o creștere a punctului de fierbere. Acest lucru se datorează faptului că punctul de fierbere este definit ca temperatura la care presiunea vaporilor lichidului este egală cu presiunea atmosferică. Dacă presiunea vaporilor este redusă, atunci temperatura trebuie să fie mai ridicată pentru a atinge presiunea atmosferică, ceea ce înseamnă că punctul de fierbere este mai ridicat.

Elevarea punctului de fierbere este o proprietate importantă în diverse aplicații practice, de la gătit la industria alimentară. De exemplu, adăugarea sării la apa în care se fierb legume contribuie la o gătire mai rapidă, deoarece apa fierbe la o temperatură mai ridicată; În industria alimentară, creșterea punctului de fierbere este utilizată pentru a conserva alimentele prin sterilizare la temperaturi mai ridicate.

Punctul de fierbere al apei și efectul sării

Apa pură fierbe la 100 °C la presiunea atmosferică standard. Această temperatură este punctul la care presiunea vaporilor apei devine egală cu presiunea atmosferică. Adăugarea sării la apă, însă, crește punctul de fierbere al apei.

Această creștere a punctului de fierbere este o consecință a proprietăților coligative ale soluțiilor. Adăugarea unui solut, cum ar fi sarea, la un solvent, cum ar fi apa, reduce presiunea vaporilor solventului. Reducerea presiunii vaporilor are ca rezultat o creștere a punctului de fierbere, deoarece temperatura trebuie să fie mai ridicată pentru a atinge presiunea atmosferică.

Efectul sării asupra punctului de fierbere al apei este un fenomen important în diverse aplicații practice, de la gătit la industria alimentară. De exemplu, adăugarea sării la apa în care se fierb legume contribuie la o gătire mai rapidă, deoarece apa fierbe la o temperatură mai ridicată. În industria alimentară, creșterea punctului de fierbere este utilizată pentru a conserva alimentele prin sterilizare la temperaturi mai ridicate.

Punctul de fierbere al apei pure

Apa pură fierbe la 100 °C la presiunea atmosferică standard. Aceasta înseamnă că la această temperatură, presiunea vaporilor apei devine egală cu presiunea atmosferică, iar apa începe să se transforme în vapori. Punctul de fierbere al apei pure este determinat de forțele intermoleculare dintre moleculele de apă, în special legăturile de hidrogen. Legăturile de hidrogen sunt forțe intermoleculare puternice care se formează între atomii de hidrogen ai unei molecule de apă și atomii de oxigen ai altei molecule de apă. Aceste legături puternice contribuie la o temperatură ridicată de fierbere a apei.

Pentru a fierbe apa, trebuie furnizată energie termică pentru a rupe legăturile de hidrogen și a permite moleculelor de apă să se evapore. Cu cât sunt mai multe legături de hidrogen, cu atât mai multă energie termică este necesară pentru a fierbe apa. Această energie termică este absorbită de moleculele de apă, ceea ce duce la o creștere a temperaturii apei.

Punctul de fierbere al apei pure este o proprietate fizică constantă, care este influențată de presiunea atmosferică. La altitudini mai mari, presiunea atmosferică este mai mică, ceea ce duce la un punct de fierbere mai scăzut al apei. De exemplu, la o altitudine de 3.000 de metri, apa fierbe la aproximativ 90 °C.

Efectul sării asupra punctului de fierbere

Adăugarea sării la apă crește punctul de fierbere al apei. Această creștere a punctului de fierbere este o consecință a proprietăților coligative ale soluțiilor. Când sarea se dizolvă în apă, ionii de sodiu ($Na^+$) și clor ($Cl^-$) se separă și se înconjoară de molecule de apă. Această interacțiune dintre ionii de sare și moleculele de apă reduce presiunea vaporilor apei, ceea ce duce la o creștere a punctului de fierbere.

Cu cât concentrația de sare este mai mare, cu atât creșterea punctului de fierbere este mai mare. De exemplu, o soluție de 1 molal de sare (NaCl) va avea un punct de fierbere de aproximativ 101 °C, în timp ce o soluție de 2 molal de sare va avea un punct de fierbere de aproximativ 102 °C.

Creșterea punctului de fierbere a apei în prezența sării este un fenomen important în diverse aplicații practice, de la gătit la industria alimentară. De exemplu, adăugarea sării la apa în care se fierb legume contribuie la o gătire mai rapidă, deoarece apa fierbe la o temperatură mai ridicată. În industria alimentară, creșterea punctului de fierbere este utilizată pentru a conserva alimentele prin sterilizare la temperaturi mai ridicate.