Halourile: Fenomene optice atmosferice fascinante

Halourile sunt fenomene optice atmosferice fascinante‚ care apar atunci când lumina soarelui sau a lunii este refractată și reflectată de cristale de gheață suspendate în atmosferă. Aceste fenomene spectaculoase pot lua diverse forme‚ de la cercuri strălucitoare în jurul soarelui sau lunii‚ la pete luminoase colorate‚ numite parhelii‚ care apar pe o parte și pe alta a soarelui.

În vastul și complexul univers al fenomenelor atmosferice‚ halourile ocupă un loc aparte‚ captivând privirea cu frumusețea lor unică și misterioasă. Aceste manifestări spectaculoase ale luminii‚ ce apar pe cerul senin‚ sunt rezultatul interacțiunii dintre razele solare și cristalele de gheață din atmosfera superioară. Refracția și reflexia luminii prin aceste cristale minuscule creează o varietate de modele luminoase‚ colorate‚ de la cercuri strălucitoare în jurul soarelui sau lunii‚ la pete luminoase colorate‚ numite parhelii‚ care apar pe o parte și pe alta a soarelui.

Halourile‚ denumite și “câini de soare” sau “soarele fictiv”‚ sunt un spectacol fascinant al naturii‚ ce oferă o perspectivă unică asupra complexității interacțiunilor optice din atmosfera terestră. Aceste fenomene captează atenția observatorilor din cele mai vechi timpuri‚ inspirând mituri și legende‚ dar și o curiozitate științifică ce a condus la o înțelegere mai profundă a lumii fizice;

În acest context‚ explorarea fenomenului halourilor ne conduce într-o călătorie prin lumea fascinantă a opticii atmosferice‚ dezvăluind mecanismele complexe care stau la baza formării acestor fenomene unice și oferind o perspectivă nouă asupra frumuseții și complexității lumii din jurul nostru.

În vastul și complexul univers al fenomenelor atmosferice‚ halourile ocupă un loc aparte‚ captivând privirea cu frumusețea lor unică și misterioasă. Aceste manifestări spectaculoase ale luminii‚ ce apar pe cerul senin‚ sunt rezultatul interacțiunii dintre razele solare și cristalele de gheață din atmosfera superioară. Refracția și reflexia luminii prin aceste cristale minuscule creează o varietate de modele luminoase‚ colorate‚ de la cercuri strălucitoare în jurul soarelui sau lunii‚ la pete luminoase colorate‚ numite parhelii‚ care apar pe o parte și pe alta a soarelui.

Halourile‚ denumite și “câini de soare” sau “soarele fictiv”‚ sunt un spectacol fascinant al naturii‚ ce oferă o perspectivă unică asupra complexității interacțiunilor optice din atmosfera terestră. Aceste fenomene captează atenția observatorilor din cele mai vechi timpuri‚ inspirând mituri și legende‚ dar și o curiozitate științifică ce a condus la o înțelegere mai profundă a lumii fizice.

În acest context‚ explorarea fenomenului halourilor ne conduce într-o călătorie prin lumea fascinantă a opticii atmosferice‚ dezvăluind mecanismele complexe care stau la baza formării acestor fenomene unice și oferind o perspectivă nouă asupra frumuseții și complexității lumii din jurul nostru.

Formarea halourilor se bazează pe un fenomen optic fundamental⁚ refracția luminii. Când lumina soarelui traversează cristalele de gheață hexagonale din atmosfera superioară‚ ea este refractată‚ adică își schimbă direcția de propagare. Unghiul de refracție depinde de indicele de refracție al cristalului de gheață‚ care variază în funcție de lungimea de undă a luminii. Astfel‚ lumina albă a soarelui este descompusă în culorile componente‚ similar cu un arc-curcubeu‚ generând halourile colorate pe care le observăm.

Cristalele de gheață pot avea diverse forme și orientări‚ iar fiecare configurație geometrică a cristalelor produce un tip specific de halou. De exemplu‚ cristalele de gheață hexagonale plate‚ cu fețe orizontale‚ pot genera halouri circumsolare‚ în timp ce cristalele de gheață cu fețe verticale pot genera coloane de lumină. Formarea halourilor este influențată și de temperatura și umiditatea atmosferei‚ precum și de poziția soarelui pe cer.

Studiul halourilor ne oferă o perspectivă fascinantă asupra complexității interacțiunilor optice din atmosfera terestră‚ dezvăluind mecanismele complexe care stau la baza formării acestor fenomene unice și oferind o perspectivă nouă asupra frumuseții și complexității lumii din jurul nostru.

În vastul și complexul univers al fenomenelor atmosferice‚ halourile ocupă un loc aparte‚ captivând privirea cu frumusețea lor unică și misterioasă. Aceste manifestări spectaculoase ale luminii‚ ce apar pe cerul senin‚ sunt rezultatul interacțiunii dintre razele solare și cristalele de gheață din atmosfera superioară. Refracția și reflexia luminii prin aceste cristale minuscule creează o varietate de modele luminoase‚ colorate‚ de la cercuri strălucitoare în jurul soarelui sau lunii‚ la pete luminoase colorate‚ numite parhelii‚ care apar pe o parte și pe alta a soarelui.

Halourile‚ denumite și “câini de soare” sau “soarele fictiv”‚ sunt un spectacol fascinant al naturii‚ ce oferă o perspectivă unică asupra complexității interacțiunilor optice din atmosfera terestră. Aceste fenomene captează atenția observatorilor din cele mai vechi timpuri‚ inspirând mituri și legende‚ dar și o curiozitate științifică ce a condus la o înțelegere mai profundă a lumii fizice.

În acest context‚ explorarea fenomenului halourilor ne conduce într-o călătorie prin lumea fascinantă a opticii atmosferice‚ dezvăluind mecanismele complexe care stau la baza formării acestor fenomene unice și oferind o perspectivă nouă asupra frumuseții și complexității lumii din jurul nostru.

Formarea halourilor se bazează pe un fenomen optic fundamental⁚ refracția luminii. Când lumina soarelui traversează cristalele de gheață hexagonale din atmosfera superioară‚ ea este refractată‚ adică își schimbă direcția de propagare; Unghiul de refracție depinde de indicele de refracție al cristalului de gheață‚ care variază în funcție de lungimea de undă a luminii. Astfel‚ lumina albă a soarelui este descompusă în culorile componente‚ similar cu un arc-curcubeu‚ generând halourile colorate pe care le observăm.

Cristalele de gheață pot avea diverse forme și orientări‚ iar fiecare configurație geometrică a cristalelor produce un tip specific de halou. De exemplu‚ cristalele de gheață hexagonale plate‚ cu fețe orizontale‚ pot genera halouri circumsolare‚ în timp ce cristalele de gheață cu fețe verticale pot genera coloane de lumină. Formarea halourilor este influențată și de temperatura și umiditatea atmosferei‚ precum și de poziția soarelui pe cer.

Studiul halourilor ne oferă o perspectivă fascinantă asupra complexității interacțiunilor optice din atmosfera terestră‚ dezvăluind mecanismele complexe care stau la baza formării acestor fenomene unice și oferind o perspectivă nouă asupra frumuseții și complexității lumii din jurul nostru.

Refracția Luminii prin Cristale de Gheață

Cristalele de gheață‚ cu structura lor hexagonală‚ joacă un rol esențial în formarea halourilor. Când lumina soarelui traversează un cristal de gheață‚ ea este refractată‚ adică își schimbă direcția de propagare. Unghiul de refracție depinde de indicele de refracție al cristalului de gheață‚ care variază în funcție de lungimea de undă a luminii. Această dependență de lungimea de undă este responsabilă pentru descompunerea luminii albe a soarelui în culorile componente‚ similar cu un arc-curcubeu‚ generând halourile colorate pe care le observăm.

Cristalele de gheață pot avea diverse forme și orientări‚ iar fiecare configurație geometrică a cristalelor produce un tip specific de halou. De exemplu‚ cristalele de gheață hexagonale plate‚ cu fețe orizontale‚ pot genera halouri circumsolare‚ în timp ce cristalele de gheață cu fețe verticale pot genera coloane de lumină. Formarea halourilor este influențată și de temperatura și umiditatea atmosferei‚ precum și de poziția soarelui pe cer.

Studiul halourilor ne oferă o perspectivă fascinantă asupra complexității interacțiunilor optice din atmosfera terestră‚ dezvăluind mecanismele complexe care stau la baza formării acestor fenomene unice și oferind o perspectivă nouă asupra frumuseții și complexității lumii din jurul nostru.

Halourile sunt fenomene optice atmosferice fascinante‚ care apar atunci când lumina soarelui sau a lunii este refractată și reflectată de cristale de gheață suspendate în atmosferă. Aceste fenomene spectaculoase pot lua diverse forme‚ de la cercuri strălucitoare în jurul soarelui sau lunii‚ la pete luminoase colorate‚ numite parhelii‚ care apar pe o parte și pe alta a soarelui.

Formarea halourilor se bazează pe un fenomen optic fundamental⁚ refracția luminii. Când lumina soarelui traversează cristalele de gheață hexagonale din atmosfera superioară‚ ea este refractată‚ adică își schimbă direcția de propagare. Unghiul de refracție depinde de indicele de refracție al cristalului de gheață‚ care variază în funcție de lungimea de undă a luminii. Astfel‚ lumina albă a soarelui este descompusă în culorile componente‚ similar cu un arc-curcubeu‚ generând halourile colorate pe care le observăm.

Cristalele de gheață pot avea diverse forme și orientări‚ iar fiecare configurație geometrică a cristalelor produce un tip specific de halou. De exemplu‚ cristalele de gheață hexagonale plate‚ cu fețe orizontale‚ pot genera halouri circumsolare‚ în timp ce cristalele de gheață cu fețe verticale pot genera coloane de lumină. Formarea halourilor este influențată și de temperatura și umiditatea atmosferei‚ precum și de poziția soarelui pe cer.

Studiul halourilor ne oferă o perspectivă fascinantă asupra complexității interacțiunilor optice din atmosfera terestră‚ dezvăluind mecanismele complexe care stau la baza formării acestor fenomene unice și oferind o perspectivă nouă asupra frumuseții și complexității lumii din jurul nostru.

Refracția Luminii prin Cristale de Gheață

Cristalele de gheață‚ cu structura lor hexagonală‚ joacă un rol esențial în formarea halourilor. Când lumina soarelui traversează un cristal de gheață‚ ea este refractată‚ adică își schimbă direcția de propagare. Unghiul de refracție depinde de indicele de refracție al cristalului de gheață‚ care variază în funcție de lungimea de undă a luminii. Această dependență de lungimea de undă este responsabilă pentru descompunerea luminii albe a soarelui în culorile componente‚ similar cu un arc-curcubeu‚ generând halourile colorate pe care le observăm.

Cristalele de gheață pot avea diverse forme și orientări‚ iar fiecare configurație geometrică a cristalelor produce un tip specific de halou. De exemplu‚ cristalele de gheață hexagonale plate‚ cu fețe orizontale‚ pot genera halouri circumsolare‚ în timp ce cristalele de gheață cu fețe verticale pot genera coloane de lumină. Formarea halourilor este influențată și de temperatura și umiditatea atmosferei‚ precum și de poziția soarelui pe cer.

Studiul halourilor ne oferă o perspectivă fascinantă asupra complexității interacțiunilor optice din atmosfera terestră‚ dezvăluind mecanismele complexe care stau la baza formării acestor fenomene unice și oferind o perspectivă nouă asupra frumuseții și complexității lumii din jurul nostru.

Tipuri de Halouri

Halourile apar în diverse forme și dimensiuni‚ fiecare tip fiind caracterizat de o anumită configurație a cristalelor de gheață și de unghiul specific de refracție. Printre cele mai comune tipuri de halouri se numără⁚

1. Haloul circumsolar⁚ Un cerc luminos‚ cu o rază de aproximativ 22 de grade‚ în jurul soarelui‚ care apare adesea colorat‚ cu roșu pe interior și albastru pe exterior.
2. Parhelii⁚ Pete luminoase colorate‚ care apar pe o parte și pe alta a soarelui‚ la aproximativ 22 de grade distanță de acesta. Parhelii sunt adesea numite “câini de soare” sau “soarele fictiv”.
3. Arcuri circumzenitale⁚ Arcuri colorate‚ care apar în jurul zenitului‚ cu roșu pe partea superioară și albastru pe partea inferioară.
4. Coloane de lumină⁚ Dungi verticale de lumină‚ care apar deasupra sau sub soare‚ generate de cristale de gheață cu fețe verticale.
5. Haloul circumlunar⁚ Un cerc luminos în jurul lunii‚ similar cu haloul circumsolar‚ dar mai puțin pronunțat.

Diversitatea formelor și culorilor halourilor reflectă complexitatea interacțiunilor optice din atmosfera terestră‚ demonstrând că natura este o sursă inepuizabilă de frumusețe și mister.

Halourile sunt fenomene optice atmosferice fascinante‚ care apar atunci când lumina soarelui sau a lunii este refractată și reflectată de cristale de gheață suspendate în atmosferă. Aceste fenomene spectaculoase pot lua diverse forme‚ de la cercuri strălucitoare în jurul soarelui sau lunii‚ la pete luminoase colorate‚ numite parhelii‚ care apar pe o parte și pe alta a soarelui.

Formarea halourilor se bazează pe un fenomen optic fundamental⁚ refracția luminii. Când lumina soarelui traversează cristalele de gheață hexagonale din atmosfera superioară‚ ea este refractată‚ adică își schimbă direcția de propagare. Unghiul de refracție depinde de indicele de refracție al cristalului de gheață‚ care variază în funcție de lungimea de undă a luminii. Astfel‚ lumina albă a soarelui este descompusă în culorile componente‚ similar cu un arc-curcubeu‚ generând halourile colorate pe care le observăm.

Cristalele de gheață pot avea diverse forme și orientări‚ iar fiecare configurație geometrică a cristalelor produce un tip specific de halou. De exemplu‚ cristalele de gheață hexagonale plate‚ cu fețe orizontale‚ pot genera halouri circumsolare‚ în timp ce cristalele de gheață cu fețe verticale pot genera coloane de lumină. Formarea halourilor este influențată și de temperatura și umiditatea atmosferei‚ precum și de poziția soarelui pe cer.

Studiul halourilor ne oferă o perspectivă fascinantă asupra complexității interacțiunilor optice din atmosfera terestră‚ dezvăluind mecanismele complexe care stau la baza formării acestor fenomene unice și oferind o perspectivă nouă asupra frumuseții și complexității lumii din jurul nostru.

Refracția Luminii prin Cristale de Gheață

Cristalele de gheață‚ cu structura lor hexagonală‚ joacă un rol esențial în formarea halourilor. Când lumina soarelui traversează un cristal de gheață‚ ea este refractată‚ adică își schimbă direcția de propagare. Unghiul de refracție depinde de indicele de refracție al cristalului de gheață‚ care variază în funcție de lungimea de undă a luminii. Această dependență de lungimea de undă este responsabilă pentru descompunerea luminii albe a soarelui în culorile componente‚ similar cu un arc-curcubeu‚ generând halourile colorate pe care le observăm.

Cristalele de gheață pot avea diverse forme și orientări‚ iar fiecare configurație geometrică a cristalelor produce un tip specific de halou. De exemplu‚ cristalele de gheață hexagonale plate‚ cu fețe orizontale‚ pot genera halouri circumsolare‚ în timp ce cristalele de gheață cu fețe verticale pot genera coloane de lumină. Formarea halourilor este influențată și de temperatura și umiditatea atmosferei‚ precum și de poziția soarelui pe cer.

Studiul halourilor ne oferă o perspectivă fascinantă asupra complexității interacțiunilor optice din atmosfera terestră‚ dezvăluind mecanismele complexe care stau la baza formării acestor fenomene unice și oferind o perspectivă nouă asupra frumuseții și complexității lumii din jurul nostru.

Tipuri de Halouri

Halourile apar în diverse forme și dimensiuni‚ fiecare tip fiind caracterizat de o anumită configurație a cristalelor de gheață și de unghiul specific de refracție. Printre cele mai comune tipuri de halouri se numără⁚

1. Haloul circumsolar⁚ Un cerc luminos‚ cu o rază de aproximativ 22 de grade‚ în jurul soarelui‚ care apare adesea colorat‚ cu roșu pe interior și albastru pe exterior.
2. Parhelii⁚ Pete luminoase colorate‚ care apar pe o parte și pe alta a soarelui‚ la aproximativ 22 de grade distanță de acesta. Parhelii sunt adesea numite “câini de soare” sau “soarele fictiv”.
3. Arcuri circumzenitale⁚ Arcuri colorate‚ care apar în jurul zenitului‚ cu roșu pe partea superioară și albastru pe partea inferioară.
4. Coloane de lumină⁚ Dungi verticale de lumină‚ care apar deasupra sau sub soare‚ generate de cristale de gheață cu fețe verticale.
5. Haloul circumlunar⁚ Un cerc luminos în jurul lunii‚ similar cu haloul circumsolar‚ dar mai puțin pronunțat.

Diversitatea formelor și culorilor halourilor reflectă complexitatea interacțiunilor optice din atmosfera terestră‚ demonstrând că natura este o sursă inepuizabilă de frumusețe și mister.

Parhelii‚ cunoscute și sub numele de “câini de soare” sau “soarele fictiv”‚ sunt pete luminoase colorate care apar pe o parte și pe alta a soarelui‚ la aproximativ 22 de grade distanță de acesta. Aceste pete luminoase sunt generate de refracția luminii solare prin cristale de gheață hexagonale plate‚ cu fețe orizontale‚ orientate paralel cu suprafața Pământului. Când lumina soarelui traversează aceste cristale‚ ea este refractată de două ori‚ o dată când intră în cristal și o dată când iese din acesta. Unghiul de refracție este de aproximativ 22 de grade‚ ceea ce explică distanța caracteristică dintre parhelii și soare.

Parhelii sunt adesea colorate‚ cu roșu pe interior și albastru pe exterior‚ similar cu un arc-curcubeu. Culoarea lor depinde de unghiul de refracție și de lungimea de undă a luminii. Parhelii pot fi observate în diverse condiții meteorologice‚ dar sunt mai frecvente în timpul iernii‚ când cristalele de gheață sunt mai abundente în atmosferă.

Observarea parheliilor este un eveniment fascinant‚ care ne permite să admirăm frumusețea și complexitatea lumii naturale. Aceste pete luminoase‚ care apar pe o parte și pe alta a soarelui‚ ne amintesc de misterul și magia naturii‚ invitându-ne să explorăm și să înțelegem mai bine fenomenele optice care ne înconjoară.

Halouri⁚ Fenomene Atmosferice Datorate Refracției Luminii

Introducere

Halourile sunt fenomene optice atmosferice fascinante‚ care apar atunci când lumina soarelui sau a lunii este refractată și reflectată de cristale de gheață suspendate în atmosferă. Aceste fenomene spectaculoase pot lua diverse forme‚ de la cercuri strălucitoare în jurul soarelui sau lunii‚ la pete luminoase colorate‚ numite parhelii‚ care apar pe o parte și pe alta a soarelui.

Refracția Luminii și Formarea Halourilor

Formarea halourilor se bazează pe un fenomen optic fundamental⁚ refracția luminii. Când lumina soarelui traversează cristalele de gheață hexagonale din atmosfera superioară‚ ea este refractată‚ adică își schimbă direcția de propagare. Unghiul de refracție depinde de indicele de refracție al cristalului de gheață‚ care variază în funcție de lungimea de undă a luminii. Astfel‚ lumina albă a soarelui este descompusă în culorile componente‚ similar cu un arc-curcubeu‚ generând halourile colorate pe care le observăm.

Cristalele de gheață pot avea diverse forme și orientări‚ iar fiecare configurație geometrică a cristalelor produce un tip specific de halou. De exemplu‚ cristalele de gheață hexagonale plate‚ cu fețe orizontale‚ pot genera halouri circumsolare‚ în timp ce cristalele de gheață cu fețe verticale pot genera coloane de lumină. Formarea halourilor este influențată și de temperatura și umiditatea atmosferei‚ precum și de poziția soarelui pe cer.

Studiul halourilor ne oferă o perspectivă fascinantă asupra complexității interacțiunilor optice din atmosfera terestră‚ dezvăluind mecanismele complexe care stau la baza formării acestor fenomene unice și oferind o perspectivă nouă asupra frumuseții și complexității lumii din jurul nostru.

Refracția Luminii prin Cristale de Gheață

Cristalele de gheață‚ cu structura lor hexagonală‚ joacă un rol esențial în formarea halourilor. Când lumina soarelui traversează un cristal de gheață‚ ea este refractată‚ adică își schimbă direcția de propagare. Unghiul de refracție depinde de indicele de refracție al cristalului de gheață‚ care variază în funcție de lungimea de undă a luminii. Această dependență de lungimea de undă este responsabilă pentru descompunerea luminii albe a soarelui în culorile componente‚ similar cu un arc-curcubeu‚ generând halourile colorate pe care le observăm.

Cristalele de gheață pot avea diverse forme și orientări‚ iar fiecare configurație geometrică a cristalelor produce un tip specific de halou. De exemplu‚ cristalele de gheață hexagonale plate‚ cu fețe orizontale‚ pot genera halouri circumsolare‚ în timp ce cristalele de gheață cu fețe verticale pot genera coloane de lumină. Formarea halourilor este influențată și de temperatura și umiditatea atmosferei‚ precum și de poziția soarelui pe cer.

Studiul halourilor ne oferă o perspectivă fascinantă asupra complexității interacțiunilor optice din atmosfera terestră‚ dezvăluind mecanismele complexe care stau la baza formării acestor fenomene unice și oferind o perspectivă nouă asupra frumuseții și complexității lumii din jurul nostru.

Tipuri de Halouri

Halourile apar în diverse forme și dimensiuni‚ fiecare tip fiind caracterizat de o anumită configurație a cristalelor de gheață și de unghiul specific de refracție. Printre cele mai comune tipuri de halouri se numără⁚

1. Haloul circumsolar⁚ Un cerc luminos‚ cu o rază de aproximativ 22 de grade‚ în jurul soarelui‚ care apare adesea colorat‚ cu roșu pe interior și albastru pe exterior.
2. Parhelii⁚ Pete luminoase colorate‚ care apar pe o parte și pe alta a soarelui‚ la aproximativ 22 de grade distanță de acesta. Parhelii sunt adesea numite “câini de soare” sau “soarele fictiv”.
3. Arcuri circumzenitale⁚ Arcuri colorate‚ care apar în jurul zenitului‚ cu roșu pe partea superioară și albastru pe partea inferioară.
4. Coloane de lumină⁚ Dungi verticale de lumină‚ care apar deasupra sau sub soare‚ generate de cristale de gheață cu fețe verticale.
5. Haloul circumlunar⁚ Un cerc luminos în jurul lunii‚ similar cu haloul circumsolar‚ dar mai puțin pronunțat.

Diversitatea formelor și culorilor halourilor reflectă complexitatea interacțiunilor optice din atmosfera terestră‚ demonstrând că natura este o sursă inepuizabilă de frumusețe și mister.

Parhelie⁚ Soarele Fictiv

Parhelii‚ cunoscute și sub numele de “câini de soare” sau “soarele fictiv”‚ sunt pete luminoase colorate care apar pe o parte și pe alta a soarelui‚ la aproximativ 22 de grade distanță de acesta. Aceste pete luminoase sunt generate de refracția luminii solare prin cristale de gheață hexagonale plate‚ cu fețe orizontale‚ orientate paralel cu suprafața Pământului. Când lumina soarelui traversează aceste cristale‚ ea este refractată de două ori‚ o dată când intră în cristal și o dată când iese din acesta. Unghiul de refracție este de aproximativ 22 de grade‚ ceea ce explică distanța caracteristică dintre parhelii și soare.

Parhelii sunt adesea colorate‚ cu roșu pe interior și albastru pe exterior‚ similar cu un arc-curcubeu. Culoarea lor depinde de unghiul de refracție și de lungimea de undă a luminii. Parhelii pot fi observate în diverse condiții meteorologice‚ dar sunt mai frecvente în timpul iernii‚ când cristalele de gheață sunt mai abundente în atmosferă.

Observarea parheliilor este un eveniment fascinant‚ care ne permite să admirăm frumusețea și complexitatea lumii naturale. Aceste pete luminoase‚ care apar pe o parte și pe alta a soarelui‚ ne amintesc de misterul și magia naturii‚ invitându-ne să explorăm și să înțelegem mai bine fenomenele optice care ne înconjoară.

Formarea Parheliilor

Formarea parheliilor este un proces complex care implică refracția luminii solare prin cristale de gheață hexagonale plate‚ cu fețe orizontale‚ orientate paralel cu suprafața Pământului. Când lumina soarelui traversează aceste cristale‚ ea este refractată de două ori‚ o dată când intră în cristal și o dată când iese din acesta. Unghiul de refracție este de aproximativ 22 de grade‚ ceea ce explică distanța caracteristică dintre parhelii și soare. Lumina albă a soarelui este descompusă în culorile componente‚ similar cu un arc-curcubeu‚ generând parhelii colorate.

Cristalele de gheață hexagonale plate‚ cu fețe orizontale‚ sunt orientate paralel cu suprafața Pământului‚ iar lumina soarelui este refractată în principal prin fețele laterale ale cristalelor. Această refracție dublă a luminii solare prin cristalele de gheață‚ cu un unghi de refracție de aproximativ 22 de grade‚ generează pete luminoase colorate‚ numite parhelii‚ pe o parte și pe alta a soarelui. Culoarea parheliilor depinde de unghiul de refracție și de lungimea de undă a luminii‚ roșul fiind refractat la un unghi mai mic decât albastrul.

Formarea parheliilor este influențată de diverse factori‚ inclusiv de temperatura și umiditatea atmosferei‚ de poziția soarelui pe cer și de densitatea și orientarea cristalelor de gheață. Parhelii sunt mai frecvente în timpul iernii‚ când cristalele de gheață sunt mai abundente în atmosferă‚ dar pot fi observate și în alte perioade ale anului‚ în condiții specifice.