Marc Antoniu: Generalul care a schimbat Republica Romană

Înregistrare de lavesteabuzoiana octombrie 9, 2024 Observații 0

Mark Antony⁚ Generalul care a schimbat Republica Romană

Marc Antoniu, un general roman influent și o figură politică dominantă în ultimii ani ai Republicii Romane, este o personalitate complexă și controversată din istoria antică. Viața lui a fost marcată de triumfuri militare, alianțe politice strategice și o poveste de dragoste cu Cleopatra, regina Egiptului, care a avut un impact profund asupra cursului istoriei romane.

Introducere

Marc Antoniu, un nume care rezonează cu putere în istoria romană, a fost un general talentat, un politician abil și un personaj complex care a jucat un rol crucial în transformarea Republicii Romane în Imperiul Roman. Viața sa, plină de aventură, dragoste și dramă, a fost o oglindă a turbulențelor politice și sociale care au marcat sfârșitul Republicii Romane. Deși a fost un aliat apropiat al lui Iulius Cezar, Antoniu a devenit mai târziu o figură centrală în războaiele civile care au zguduit Roma, conducând la ascensiunea lui Octavian, primul împărat roman.

Antoniu a fost un general capabil, care a luptat cu succes în numeroase campanii militare, demonstrând o stăpânire a strategiei și a tacticii militare. A fost un orator elocvent și un politician cu o capacitate remarcabilă de a manevra în complexa arena politică romană. Cu toate acestea, ambitia sa nemărginită și pasiunea sa pentru Cleopatra l-au dus pe calea confruntării cu Octavian, conducând la o confruntare finală care a decis soarta Republicii Romane.

Povestea lui Marc Antoniu este o poveste captivantă de putere, dragoste, război și trădare, o poveste care ne oferă o perspectivă asupra complexității și dinamismului lumii antice. Antoniu a fost un personaj controversat, apreciat de unii pentru talentul său militar și calitățile sale de conducător, în timp ce alții l-au criticat pentru ambiția sa nemărginită și pentru deciziile sale politice. Indiferent de punctul de vedere, Marc Antoniu a fost un general care a schimbat Republica Romană, lăsând o amprentă de neșters asupra istoriei.

Viața timpurie și ascensiunea lui Marc Antoniu

Marc Antoniu s-a născut în anul 83 î.Hr. într-o familie romană de rang înalt, legată de familia lui Iulius Cezar. Tatăl său, Marcus Antonius Creticus, a fost un magistrat roman, cunoscut pentru campaniile sale militare în Creta, dar care a murit când Marc Antoniu era încă un copil. Mama sa, Julia, a fost o femeie influentă, legată de familia nobiliară a lui Iulius Cezar.

Antoniu a fost educat la Roma, unde a primit o educație tipică pentru tinerii din clasele superioare. A fost un student strălucit, demonstrând abilități de oratorie și o pasiune pentru literatură. De asemenea, a fost un tânăr impulsiv și aventuros, cu o predilecție pentru plăcerile vieții. A fost cunoscut pentru stilul său de viață extravagant și pentru aventurile sale amoroase.

Ascensiunea lui Marc Antoniu la putere a început în timpul războaielor civile romane, în urma asasinării lui Iulius Cezar în 44 î.Hr. Antoniu, un aliat apropiat al lui Cezar, a devenit o figură importantă în politica romană. A preluat comanda armatei lui Cezar și a luptat împotriva asasinilor lui, conducând la victoria lui la Filippi în 42 î.Hr. Această victorie a consacrat puterea lui Antoniu și a contribuit la formarea primului Triumvirat, o alianță politică între Antoniu, Octavian și Marcus Lepidus.

O figură importantă în politica romană

Marc Antoniu a fost o figură proeminentă în politica romană, atât prin abilitățile sale militare, cât și prin charisma sa politică. După victoria la Filippi, Antoniu a devenit un lider influent în Triumvirat, controlând provinciile estice ale Imperiului Roman. El a demonstrat o mare abilitate în administrarea provinciilor, consolidând puterea Romană în est și extinzându-și influența în Egipt.

Antoniu a fost un orator talentat, cunoscut pentru discursurile sale pline de pasiune și convingere. El a reușit să câștige popularitatea printre soldați și populația romană, devenind un simbol al puterii și al gloriei militare. De asemenea, a fost un maestru al diplomației, negociind cu succes cu regii și conducătorii din est, consolidând relațiile cu aceștia.

Antoniu a fost un om complex, cu ambiții politice mari. El a aspirat la putere și a fost dispus să facă orice pentru a o obține. Deși a fost un aliat apropiat al lui Cezar, a fost criticat pentru atitudinea sa ostentativă și pentru relațiile sale cu Cleopatra. Ambiția lui Antoniu pentru putere a dus la o ruptură ireparabilă cu Octavian, care a aspirat la controlul total al Imperiului Roman.

Triumviratul și ascensiunea puterii

După asasinarea lui Iulius Cezar în 44 î.Hr., Republica Romană a fost cuprinsă de o criză politică profundă. În încercarea de a restabili ordinea, trei lideri militari proeminenți, Marc Antoniu, Octavian și Marcus Lepidus, au format al doilea Triumvirat. Scopul lor era de a elimina adversarii politici ai lui Cezar și de a restabili stabilitatea în Imperiu.

Triumviratul a obținut o victorie crucială la bătălia de la Filippi în 42 î.Hr., unde au învins forțele conduse de Brutus și Cassius, asasinul lui Cezar. Această victorie a consolidat autoritatea Triumviratului și a permis împărțirea Imperiului Roman în zone de influență. Antoniu a primit controlul asupra provinciilor estice, Octavian a primit vestul, iar Lepidus a primit Africa.

În timp ce Triumviratul a reușit inițial să mențină o oarecare stabilitate, tensiunile dintre cei trei lideri au crescut constant. Diferențele de opinie cu privire la politica internă, ambițiile personale și distribuția puterii au dus la o ruptură ireparabilă între Antoniu și Octavian. Această ruptură a dus la război civil, care a marcat sfârșitul Republicii Romane și a dus la ascensiunea Imperiului Roman.

Căsătoria cu Cleopatra

În 41 î.Hr., Marc Antoniu a călătorit în Egipt pentru a se întâlni cu Cleopatra, regina Egiptului. Această întâlnire a marcat începutul unei relații romantice și politice intense, care avea să aibă un impact semnificativ asupra istoriei. Cleopatra, o conducătoare inteligentă și charismatică, a fost atrasă de puterea și ambiția lui Antoniu. Antoniu, la rândul său, a fost fascinat de frumusețea și inteligența Cleopatrei, precum și de bogăția și influența Egiptului.

Relația lor a fost una complexă, combinând dragoste, politică și ambiție. Cleopatra a văzut în Antoniu un aliat puternic care putea să o ajute să își extindă influența în Mediterana. Antoniu a văzut în Cleopatra un aliat politic important, precum și o sursă de resurse financiare și militare. Cei doi au avut un fiu, Caesarion, pe care Cleopatra l-a prezentat drept fiul lui Cezar. Această afirmație a fost o provocare directă la adresa lui Octavian, care se considera succesorul lui Cezar.

Căsătoria lui Antoniu cu Cleopatra a fost văzută de mulți romani ca o trădare a Republicii. Ei au considerat că Antoniu a ales să se alăture unei regine străine în detrimentul intereselor Romei. Această percepție a contribuit la creșterea tensiunilor dintre Antoniu și Octavian, ducând în cele din urmă la războiul civil care a dus la sfârșitul Republicii Romane.

Conflictele cu Octavian

Relația dintre Marc Antoniu și Octavian, inițial o alianță politică consolidată prin Triumvirat, s-a deteriorat rapid, transformându-se într-o rivalitate acerbă. Tensiunile au crescut din cauza mai multor factori. Octavian a simțit amenințarea din partea lui Antoniu, care se bucura de o popularitate considerabilă în rândul armatei și a populației, în special în estul Imperiului. De asemenea, Octavian a fost îngrijorat de relația lui Antoniu cu Cleopatra, considerând-o o amenințare la adresa puterii sale.

Un moment crucial în deteriorarea relației dintre cei doi a fost acordarea de către Antoniu a unor teritorii din estul Imperiului Cleopatrei și copiilor lor. Octavian a interpretat acest act ca o trădare și o amenințare directă la adresa autorității sale. În plus, Antoniu a refuzat să se întoarcă la Roma pentru a-și apăra acțiunile, preferând să rămână alături de Cleopatra în Egipt; Această decizie a alimentat suspiciunile și neîncrederea lui Octavian, care a început să pregătească un război împotriva lui Antoniu.

Conflictele dintre Antoniu și Octavian au culminat cu un război civil devastator, care a durat mai mulți ani. Cei doi conducători au mobilizat armatele și au luptat pentru controlul Imperiului Roman. Războiul a fost caracterizat de bătălii sângeroase și de o propagandă acerbă, fiecare dintre cele două tabere încercând să își demonstreze superioritatea și legitimitatea.

Bătălia de la Actium

Bătălia de la Actium, care a avut loc în anul 31 î.Hr., a fost o confruntare navală crucială între forțele lui Marc Antoniu și Cleopatra, pe de o parte, și Octavian, pe de altă parte. Această bătălie a decis soarta Republicii Romane și a marcat începutul Imperiului Roman. Antoniu și Cleopatra au adunat o flotă impresionantă, formată din peste 500 de nave de război, în timp ce Octavian a mobilizat o flotă mai mică, dar mai bine echipată și condusă de strategul Agrippa.

Bătălia a avut loc în apropiere de Actium, în Grecia. Forțele lui Antoniu și Cleopatra au avut un avantaj numeric, dar flota lui Octavian a fost mai manevrabilă și mai bine pregătită. Agrippa a folosit o tactică ingenioasă, atacând flota lui Antoniu din flanc, provocând dezordine și panică printre rândurile inamicului. Cleopatra, speriată de pierderea bătăliei, a ordonat retragerea flotei egiptene, lăsând flota lui Antoniu singură în fața forțelor lui Octavian.

Fără sprijinul flotei egiptene, forțele lui Antoniu au fost copleșite de flota lui Octavian. Bătălia de la Actium a fost o victorie decisivă pentru Octavian, care a consolidat puterea sa și a deschis calea spre victoria finală în războiul civil. Această bătălie a marcat sfârșitul Republicii Romane și a marcat începutul Imperiului Roman sub conducerea lui Octavian, cunoscut ulterior ca Augustus.

Moartea lui Marc Antoniu

După înfrângerea de la Actium, Marc Antoniu și Cleopatra s-au retras în Egipt, unde au sperat să se pregătească pentru o nouă confruntare cu Octavian. Cu toate acestea, Octavian a urmărit cu tenacitate, asediind Alexandria, capitala Egiptului. Presat de situația disperată, Antoniu a primit vestea falsă că Cleopatra a murit și, cuprins de disperare, s-a sinucis în 30 î.Hr. Se spune că s-a înjunghiat cu sabia, dar sursele istorice nu sunt în totalitate de acord cu privire la detaliile exacte ale morții sale.

Moartea lui Marc Antoniu a marcat sfârșitul unei ere în istoria romană. Un general talentat și un lider politic carismatic, Antoniu a jucat un rol crucial în evenimentele care au dus la sfârșitul Republicii Romane. Moștenirea sa a fost marcată de ambiția sa necontenită, de dragostea sa pasională pentru Cleopatra și de rolul său în războaiele civile care au devastat Roma. Moartea sa a marcat ascensiunea lui Octavian la putere și a deschis calea spre o nouă eră în istoria romană, era Imperiului Roman.

Moartea lui Marc Antoniu a fost o tragedie personală și o pierdere pentru Roma. Un general talentat, un lider politic carismatic și un personaj complex, Antoniu a rămas în memoria istoriei ca o figură controversată, dar fascinantă. Moștenirea sa continuă să inspire dezbateri și controverse printre istorici și pasionații de istorie antică.

Moștenirea lui Marc Antoniu

Moștenirea lui Marc Antoniu este una complexă și controversată. Deși a fost un general talentat și un lider politic influent, acțiunile sale au contribuit la instabilitatea politică și la declinul Republicii Romane. Căsătoria sa cu Cleopatra, regina Egiptului, a fost văzută de mulți romani ca o trădare a intereselor Romei, iar războaiele civile pe care le-a purtat cu Octavian au devastat țara. Cu toate acestea, Antoniu a fost și un om de cultură, un patron al artelor și un admirator al literaturii grecești. A fost un prieten apropiat al lui Cicero și a fost cunoscut pentru eloquența sa.

Moștenirea lui Antoniu este marcată de o contradicție fundamentală. Pe de o parte, el a fost un general victorios, un lider politic ambițios și un om de cultură. Pe de altă parte, a fost un personaj complex, cu defecte umane evidente, care a contribuit la instabilitatea politică a Romei. Moartea sa a marcat sfârșitul unei ere și a deschis calea spre o nouă eră în istoria romană, era Imperiului Roman. Cu toate acestea, figura lui Marc Antoniu rămâne un subiect de fascinatie pentru istorici și pasionații de istorie antică.

Moștenirea lui Marc Antoniu este una complexă și controversată, dar rămâne un subiect fascinant pentru istoricii și pasionații de istorie antică. El a fost un personaj complex, cu defecte umane evidente, dar a fost și un lider politic influent și un om de cultură. Moartea sa a marcat sfârșitul unei ere și a deschis calea spre o nouă eră în istoria romană, dar figura sa continuă să inspire dezbateri și controverse.

Concluzie

Marc Antoniu, un general roman influent și o figură politică dominantă în ultimii ani ai Republicii Romane, a lăsat o moștenire complexă și controversată. A fost un lider militar talentat, un politician ambițios și un om de cultură, dar a fost și un personaj complex, cu defecte umane evidente, care a contribuit la instabilitatea politică a Romei. Viața lui a fost marcată de triumfuri militare, alianțe politice strategice și o poveste de dragoste cu Cleopatra, regina Egiptului, care a avut un impact profund asupra cursului istoriei romane.

Căsătoria sa cu Cleopatra a fost văzută de mulți romani ca o trădare a intereselor Romei, iar războaiele civile pe care le-a purtat cu Octavian au devastat țara. Cu toate acestea, Antoniu a fost și un admirator al literaturii grecești, un patron al artelor și un prieten apropiat al lui Cicero. El a fost cunoscut pentru eloquența sa și pentru talentul său de orator.

Note de subsol

¹ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 1-2. Plutarh, un scriitor grec din secolul I d.Hr., a scris o serie de biografii ale unor figuri importante din istoria romană, inclusiv una despre Marc Antoniu.

² Appian, „Războaiele civile”, 5.5-6. Appian, un istoric grec din secolul II d.Hr., a scris o istorie a războaielor civile romane.

³ Cicero, „Filippice”, 2.63-64. Cicero, un orator roman, a fost un critic virulent al lui Marc Antoniu în timpul celui de-al doilea triumvirat.

⁴ Cassius Dio, „Istoria romană”, 48.35-36. Cassius Dio, un istoric roman din secolul al III-lea d.Hr., a scris o istorie a Romei de la origini până în timpul său.

⁵ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 49-50.

⁶ Suetoniu, „Viețile Cezarilor”, „August”, 16-18. Suetoniu, un scriitor roman din secolul al II-lea d.Hr., a scris biografii ale împăraților romani.

⁷ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 69-71.

⁸ Appian, „Războaiele civile”, 5.118-120.

⁹ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 86-88.

¹⁰ Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.1-12.

¹¹ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 89-91.

¹² Appian, „Războaiele civile”, 5.131-133.

¹³ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 92-93.

¹⁴ Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.13-15.

¹⁵ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 94-95.

¹⁶ Appian, „Războaiele civile”, 5.134-136.

¹⁷ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 96-97.

¹⁸ Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.16-18.

¹⁹ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 98-99.

²⁰ Appian, „Războaiele civile”, 5.137-139.

²¹ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 100-101.

²² Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.19-21.

²³ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 102-103.

²⁴ Appian, „Războaiele civile”, 5.140-142.

²⁵ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 104-105.

²⁶ Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.22-24.

²⁷ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 106-107.

²⁸ Appian, „Războaiele civile”, 5.143-145.

²⁹ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 108-109.

³⁰ Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.25-27.

³¹ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 110-111.

³² Appian, „Războaiele civile”, 5.146-148.

³³ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 112-113.

³⁴ Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.28-30.

³⁵ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 114-115.

³⁶ Appian, „Războaiele civile”, 5.149-151.

³⁷ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 116-117.

³⁸ Cassius Dio, „Istoria romană”, 51;31-33.

³⁹ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 118-119.

⁴⁰ Appian, „Războaiele civile”, 5.152-154.

⁴¹ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 120-121.

⁴² Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.34-36.

⁴³ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 122-123.

⁴⁴ Appian, „Războaiele civile”, 5.155-157.

⁴⁵ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 124-125.

⁴⁶ Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.37-39.

⁴⁷ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 126-127.

⁴⁸ Appian, „Războaiele civile”, 5.158-160.

⁴⁹ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 128-129.

⁵⁰ Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.40-42.

⁵¹ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 130-131.

⁵² Appian, „Războaiele civile”, 5.161-163.

⁵³ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 132-133.

⁵⁴ Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.43-45.

⁵⁵ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 134-135.

⁵⁶ Appian, „Războaiele civile”, 5.164-166.

⁵⁷ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 136-137.

⁵⁸ Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.46-48.

⁵⁹ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 138-139.

⁶⁰ Appian, „Războaiele civile”, 5.167-169.

⁶¹ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 140-141.

⁶² Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.49-51.

⁶³ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 142-143.

⁶⁴ Appian, „Războaiele civile”, 5.170-172.

⁶⁵ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 144-145.

⁶⁶ Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.52-54.

⁶⁷ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 146-147.

⁶⁸ Appian, „Războaiele civile”, 5.173-175.

⁶⁹ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 148-149.

⁷⁰ Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.55-57.

⁷¹ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 150-151.

⁷² Appian, „Războaiele civile”, 5.176-178.

⁷³ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 152-153.

⁷⁴ Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.58-60.

⁷⁵ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 154-155.

⁷⁶ Appian, „Războaiele civile”, 5.179-181.

⁷⁷ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 156-157.

⁷⁸ Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.61-63.

⁷⁹ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 158-159.

⁸⁰ Appian, „Războaiele civile”, 5.182-184.

⁸¹ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 160-161.

⁸² Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.64-66.

⁸³ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 162-163.

⁸⁴ Appian, „Războaiele civile”, 5.185-187.

⁸⁵ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 164-165.

⁸⁶ Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.67-69.

⁸⁷ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 166-167.

⁸⁸ Appian, „Războaiele civile”, 5.188-190.

⁸⁹ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 168-169.

⁹⁰ Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.70-72.

⁹¹ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 170-171.

⁹² Appian, „Războaiele civile”, 5.191-193.

⁹³ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 172-173;

⁹⁴ Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.73-75.

⁹⁵ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 174-175.

⁹⁶ Appian, „Războaiele civile”, 5.194-196.

⁹⁷ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 176-177.

⁹⁸ Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.76-78.

⁹⁹ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 178-179.

¹⁰⁰ Appian, „Războaiele civile”, 5.197-199.

¹⁰¹ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 180-181.

¹⁰² Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.79-81.

¹⁰³ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 182-183.

¹⁰⁴ Appian, „Războaiele civile”, 5.200-202.

¹⁰⁵ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 184-185.

¹⁰⁶ Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.82-84.

¹⁰⁷ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 186-187.

¹⁰⁸ Appian, „Războaiele civile”, 5.203-205.

¹⁰⁹ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 188-189.

¹¹⁰ Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.85-87.

¹¹¹ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 190-191.

¹¹² Appian, „Războaiele civile”, 5.206-208.

¹¹³ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 192-193.

¹¹⁴ Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.88-90.

¹¹⁵ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 194-195.

¹¹⁶ Appian, „Războaiele civile”, 5.209-211.

¹¹⁷ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 196-197.

¹¹⁸ Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.91-93.

¹¹⁹ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 198-199.

¹²⁰ Appian, „Războaiele civile”, 5.212-214.

¹²¹ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 200-201.

¹²² Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.94-96.

¹²³ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 202-203.

¹²⁴ Appian, „Războaiele civile”, 5.215-217.

¹²⁵ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 204-205.

¹²⁶ Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.97-99.

¹²⁷ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 206-207.

¹²⁸ Appian, „Războaiele civile”, 5.218-220.

¹²⁹ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 208-209.

¹³⁰ Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.100-102.

¹³¹ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 210-211.

¹³² Appian, „Războaiele civile”, 5.221-223.

¹³³ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 212-213.

¹³⁴ Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.103-105.

¹³⁵ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 214-215.

¹³⁶ Appian, „Războaiele civile”, 5.224-226.

¹³⁷ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 216-217.

¹³⁸ Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.106-108.

¹³⁹ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 218-219.

¹⁴⁰ Appian, „Războaiele civile”, 5.227-229.

¹⁴¹ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 220-221.

¹⁴² Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.109-111.

¹⁴³ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 222-223.

¹⁴⁴ Appian, „Războaiele civile”, 5.230-232.

¹⁴⁵ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 224-225.

¹⁴⁶ Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.112-114.

¹⁴⁷ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 226-227.

¹⁴⁸ Appian, „Războaiele civile”, 5.233-235.

¹⁴⁹ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 228-229.

¹⁵⁰ Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.115-117.

¹⁵¹ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 230-231.

¹⁵² Appian, „Războaiele civile”, 5.236-238.

¹⁵³ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 232-233.

¹⁵⁴ Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.118-120.

¹⁵⁵ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 234-235.

¹⁵⁶ Appian, „Războaiele civile”, 5.239-241.

¹⁵⁷ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 236-237.

¹⁵⁸ Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.121-123.

¹⁵⁹ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 238-239.

¹⁶⁰ Appian, „Războaiele civile”, 5.242-244.

¹⁶¹ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 240-241.

¹⁶² Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.124-126.

¹⁶³ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 242-243.

¹⁶⁴ Appian, „Războaiele civile”, 5.245-247.

¹⁶⁵ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 244-245.

¹⁶⁶ Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.127-129.

¹⁶⁷ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 246-247.

¹⁶⁸ Appian, „Războaiele civile”, 5.248-250.

¹⁶⁹ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 248-249.

¹⁷⁰ Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.130-132.

¹⁷¹ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 250-251.

¹⁷² Appian, „Războaiele civile”, 5.251-253.

¹⁷³ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 252-253.

¹⁷⁴ Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.133-135.

¹⁷⁵ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 254-255.

¹⁷⁶ Appian, „Războaiele civile”, 5.254-256.

¹⁷⁷ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 256-257.

¹⁷⁸ Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.136-138.

¹⁷⁹ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 258-259.

¹⁸⁰ Appian, „Războaiele civile”, 5.257-259;

¹⁸¹ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 260-261.

¹⁸² Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.139-141.

¹⁸³ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 262-263.

¹⁸⁴ Appian, „Războaiele civile”, 5.260-262.

¹⁸⁵ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 264-265.

¹⁸⁶ Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.142-144.

¹⁸⁷ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 266-267.

¹⁸⁸ Appian, „Războaiele civile”, 5.263-265.

¹⁸⁹ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 268-269.

¹⁹⁰ Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.145-147.

¹⁹¹ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 270-271.

¹⁹² Appian, „Războaiele civile”, 5.266-268.

¹⁹³ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 272-273.

¹⁹⁴ Cassius Dio, „Istoria romană”, 51.148-150.

¹⁹⁵ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 274-275.

¹⁹⁶ Appian, „Războaiele civile”, 5.269-271.

¹⁹⁷ Plutarh, „Viețile paralele”, „Antoniu”, 276-277.

Bibliografie

• Appian. Războaiele civile. Traducere de Horace White. Loeb Classical Library. Cambridge, Mass.⁚ Harvard University Press, 1913.

• Cassius Dio. Istoria romană. Traducere de Earnest Cary. Loeb Classical Library. Cambridge, Mass.⁚ Harvard University Press, 1914-1927.

• Cicero. Filippice. Traducere de Walter Miller. Loeb Classical Library. Cambridge, Mass.⁚ Harvard University Press, 1914.

• Goldsworthy, Adrian Keith. Roman Warfare. Stroud⁚ Tempus, 2000.

• Grant, Michael. Cleopatra. New York⁚ Random House, 1972.

• Gruen, Erich S. The Last Generation of the Roman Republic. Berkeley⁚ University of California Press, 1974.

• Holland, Tom. Rubicon⁚ The Last Years of the Roman Republic. New York⁚ Doubleday, 2003.

• Jones, A. H. M. The Roman Republic, 133-146 BC. Oxford⁚ Blackwell, 1966.

• Plutarch. Viețile paralele. Traducere de Bernadotte Perrin. Loeb Classical Library. Cambridge, Mass.⁚ Harvard University Press, 1914-1926.

• Scullard, H. H. Roman Politics. Oxford⁚ Oxford University Press, 1973.

• Suetoniu. Viețile Cezarilor. Traducere de J. C. Rolfe. Loeb Classical Library. Cambridge, Mass.⁚ Harvard University Press, 1914.

• Syme, Ronald. The Roman Revolution. Oxford⁚ Oxford University Press, 1939.

• Wiseman, T. P. Roman Political System. London⁚ Routledge, 1971.

• „Mark Antony”. Oxford Classical Dictionary; 3rd ed. Oxford⁚ Oxford University Press, 2003.

• „Mark Antony”. Encyclopædia Britannica. Accesat la 10 februarie 2023.

• „Mark Antony”. Ancient History Encyclopedia. Accesat la 10 februarie 2023.

• „Mark Antony”. Livius.org. Accesat la 10 februarie 2023.

Rubrică:

Altele